vineri, 14 mai 2010

Eu cu cine ma mărit/identific?

Ştiu că o să mă urască jumătate de facultate pentru ce scriu aici.

Dar nu-mi pasă, pentru că atitudinea unora deja devine enervantă. La mine la jurna multe fete sunt căsătorite. Nu le urăsc, invidiez, frustrările mele legate de acest aspect al vieţii sunt eminamente subiective şi legate de chestia din postările de mai jos. Dar faptul că a ajuns să fie uncool să fii nemăritată la vârsta asta mi se pare de-a dreptu lame. Şi ideea că totul depinde de tine, fată, o da, it sucks.

De multe ori am văzut că nunţile scot ce e mai urât din oameni. Certuri pe daruri de nuntă, invidii pentru dimensiunile pietrei de pe inelul de logodnă, bârfe, etc. Oricum, nu mă grăbesc, niciodată nu m-aş fi căsătorit până la încheierea masterului minim. Adevărul e că nici nu sunt în stare să ţin o gospodărie, dar intenţionez serios să învăţ să gătesc cât mai repede. Asta pentru că mie mi se pare uncool să mănânci după căsătorie la restaurantul Mama SRL. Sau mi s-ar părea lame să nu am timp să mă ocup de examene şi licenţă pentru că îmi urlă bărbatu acasă de foame.

Cool mi s-ar părea să pot să îmi aştept soţu în cea mai sexi lenjerie şi să pot să fac dragoste prin toată casa la orice oră a zilei, fără să mai fie părinţii cuiva prin preajmă. Şi să mi se spună doamnă atunci când nu o să mai arăt ca o fetiţă de 15 ani deşi am 21.

Ştiu că e foarte greu de realizat ce spun eu mai sus. E greu să ai unde sta, e greu să ai un servici decent. Mai ales că în realitate, o nuntă depinde de mulţi factori. Între care banii joacă un rol foarte important. Îi ai, faci nunta. Nu îi ai, nu o faci. Apoi, găsirea acelui "the one" nu e o treabă uşoară. Şi de multe ori şi ea depinde de hazard. Sau poate mi se pare mie, eu fiind mult prea uncool pentru această lume a verighetelor.

Nu mă deranjează că unii se căsătoresc şi alţii nu. Mă deranjează că a fi căsătorită a ajuns să fie o mare virtute şi cei care încă nu au făcut pasul sunt din acest motiv incapabili. Poate unii chiar vor o carieră sau preferă să aştepte şi să nu se înscrie în acea rata de 50% a divorţurilor din lume. Aici sunt sarcastică dar meritaţi. E foarte simplu să îţi trăieşti viaţa după tiparul poveştilor. Mai greu e să stai acasă singură sâmbătă seara. E infinit mai greu să nu mai ai pe cine suna când ieşi nervos de la facultate. Şi poate mai dificil decât să faci nişte sarmale e să nu îţi spună nimeni te iubesc la cursul festiv. Pentru că despre chestia asta nu s-au scris reţete.

O nuntă poate să facă oricine dacă i se pun la dispoziţie resursele necesare. Dar să ai puterea să faci singură lucruri pe care alţii le fac în doi, asta e adevăratul merit.

Sunt circumspectă dacă mă voi căsători vreodată. Regia vieţii mele de până acum mă face să fiu aşa. Poate peste câţiva ani o să am motive să vă invidiez. Dar acum nu am. Eu sunt cu licenţa aproape gata, mă doare la banană, nu trebuie să lucrez într-un domeniu în care nu mi-am dorit doar pentru a ne întreţine, pot să atârn în Unirii la citro sau pe pită, pot să mă destrăbalez în cluburi şi, probabil, cel mai frumos, viaţa mă împinge de la spate să mă aranjez şi să încerc să fiu în fiecare zi mai frumoasă şi să nu devin o femeie(!) comodă.

7 comentarii:

Mika spunea...

Sa stii ca si eu fac parte cum s-ar spune dintr-un grup e cunoscuti in care fetele de varsta mea deja sunt maritate sau au ganduri de maritis. Toate vor o nunta mare pentru ca bineinteles vor venii si cadourile "grasane". Am o relatie serioasa dar asta nu inseamna ca ma gandesc sa ma marit si pe deasupra sa fac si copii. De abia am grija de mine daramite de o alta fiinta atat de fragila.

Dupa cum ai vazut si tu a te marita reprezinta un scop final pentru multe fete. Daca nu esti maritata pana la 22 ani parca deja esti fata batrana.

Imi place ce ai scris si sunt de acord cu tine.

deea spunea...

Sa stii ca asta am obesrvat si eu la facultate. Am 2 colege care s-au maritit si una care se marita in vara. Toate discuta de rochii de mireasa all day long.
Ideea e ca toti ne dorim sa ne gasim jumatatea. Adica sa avem o oarecare siguranta si sa nu spui ca nu simti unoeri nevoia sa fie cineva langa tine...
PS: Mai sus nu ma refeream la siguranta financiara :) si da, ai dreptate. Multe din colege te vor ura pt. ce ai scris aici :))

Renate spunea...

Eu cred că cea mai mare problemă a celor din jur este că se hazardează să ne eticheteze. Asta pentru că sunt prea puțini deschiși la minte să își imagineze că există cuget în afara celebrei cutii-clișeu. Te măriți=ești cool, nu te măriți=not cool... sau chiar și viceversa. Mai departe se termină conexiunile de la nivelul sinapselor.
Nu mai zic de frustratele/frustrații din gama „vaiii... am xx ani și nu m-am cOsitorit...jeeez...aaaa. grrrr. ce mă fac?”. Sau mai sunt speciile care afirmă că ei „sunt oameni de carieră” și n-au timp de măritiș. Bullshit.
Sincer, măritatul n-are(cel puțin, nu ar trebui să aibă) nicio legătură cu vârsta, orientarea profesională, planurile de viață pe care le facem împreună cu părinții sau mai știu eu ce statut social de „wannabe”. Citeam mai demult undeva că nu te căsătorești cu cineva cu care poți trăi o viață, ci te căsătorești cu cel fără de care nu poți trăi o clipă. Eu cred că asta ar fi principalul motto după care ar trebui să ne ghidăm pentru a mai subția rata aia a divorțurilor de care vorbeai. Și când știi asta, nu contează câți ani ai sau ce vrei să faci în carieră. Nici măcar ce știi să gătești sau cât de gospodină ești. Astea vin pe parcurs. La urma urmei, faza cu primăria și biserica ar trebui să vină doar ca o expresie a euforiei pe care o trăiești, prin care îți oficializezi sentimentele. Atât. Și sunt enșpe mii de exemple de oameni care au făcut performanță în carieră, din cele mai vaste domenii, alături de o familie frumoasă.
Referitor la destrăbălatul prin oraș, nu ar trebui să fie mare diferență între single people și married people. În sensul că, faptul că ești cu cineva n-ar trebui să însemne că nu te mai poți simți bine într-un club.
Și about not having someone care să îți spună „te iubesc”: Un șut în c*r, un pas în față, Ce nu te omoară, te întărește și toată gama proverbială. Chiar se aplică.
My humble opinion :)

Anda spunea...

Nu ma deranjeaza ca vorbesc de rochii de mirese, ma deranjeaza ca se cred superioare pentru treaba asta.
Si no, io totusi zic ca o data ce te-ai casatorit ar trebuie sa expire si contractu cu firma de catering a lu mama, adica e ok ca nu vei stii din prima sa faci sarmale si vei manca in week-enduri la ai tai, dar casatoria inseamna si o schimbare a relatiilor cu parintii. Adica mai plastic, nu mai stai dupa curu parintilor.
Asa e, poti face cariera, dar cati nu am auzit de persoane care au renuntat la vise dupa ce s-au casatorit? Eu una am auzit, pentru ca totusi ai nevoie d eun venit si trebuie sa te adaptezi. Viata costa. Nu e vorba ca nu mai poti, ci ca unii renunta.
La destrabalare, depinde ce sot ti-ai tras. Io vreau unu care sa ma scoata in oras, dar unii se inchid in casa dupa marele pas.

Andrei Pacurar spunea...

Eu cred ca-ar fi o idee buna sa te mariti, cat mai curand chiar, s-ar putea sa-ti ocupe suficient timp cat sa nu te mai ocupi de rubrica "Sexoblogul va raspunde" pe care o intretzii cu atata ardoare. Desigur, odata casatorita vor exista alte situatii pentru a-ti barfi colegele (probabil de servici in cazul ala), caci vezi tu, asta e unul dintre aspectele tipic feminine ce nu se schimba odata cu maritisul.

P.S. Sper ca sotul tau sa-ti ofere din greseala INELUL din LoTR, sa te faci invizibila si-apoi sa nu te mai gaseascasa. De unde si anuntul ulterior in Publi-Tim: "Pierdut sotie. Cine-o gaseste, sotie."

Anda spunea...

Draga domnule dobitoc, las ce mi-ai scris aic, dar de acum inainte toate comentariile lasate de tine o sa fie sterse. Nu imi barfesc colegele, ele se barfesc la greu, maritate despre maritate si maritate despre maritate.
Nu dau sfaturi despre sex in sine, era doar un exemplu, dar probabil ca ma pricep mai bine decat tine, care probabil esti un frustrat si un om ft refuzat de femei in viata reala. Nu am cu cine sa ma casatoresc si nu o voi face prea curand, daca asta e grija ta. Tie iti recomand sa te duci pe la marginile orasului sa agati vreo prostituata. La cat mai multi spirocheti.

Andrei Pacurar spunea...

Sunt convis ca te pricepi mai bine ca mine, avand in vedere ca te f**i zilnic in limba romana. Un ultim cant de lebada inainte sa fiu complet cenzurat de aceasta studenta la jurnalism aspiranta la misterele psihologiei:
Oberva comentariile cititoarelor tale, provocate de postarea ta, si pune-ti, de dragul discutiei, urmatoarea intrebare: in ce masura se diferentiaza de barfele pe care le auzi la scoala? Doar pentru ca par rodul unei gandiri mai normale?

Iti multumesc. De-acum inainte iti voi comenta blogul in Samizdat