miercuri, 30 septembrie 2009

M-am saturat de RATT

Acum ceva saptamani, am citit cum Grindeanu le-a atras atentia celor de la RATT ca nu e normal ca pe rutele interne sa circule doar autobuze preistorice. In speta, se referea si la 43. Bininteles ca facultatea a reinceput, autobuzele nu au fost schimbate, iar dimineata traiesc aceeasi experienta de sardina in conserva. Cand am ore de la 8 sau 9 si 40 min, e ingrozitor. Ca sa nu mai zic ca azi dimineata la 7 au venit destul de rar, fiind mult mai multa lume in statie decat de obicei, chiar si pentru aceasta perioada.
De aici, pot trage doua concluzii: Daca un numar poate fi cosmarul vietii tale, al meu cu siguranta e 43. 2. Anormalitatile si enormitatile din orasul nostru au sanse de remediere doar daca vreun ales are drum printr-un anumit loc. Daca nu, niciodata instituia responsabila nu va afla. Pe langa aura de mister, si daca sortii surad si trece careva pe undeva, apare un articol, situatia ramane la fel.
Doamne, cat imi doresc sa se faca si la noi transport public privat, ca sa va vad cum dati faliment. In chinuri.

duminică, 27 septembrie 2009

Antena 3 şi atât

Citeam azi o ştire. Până când am ajuns la ultima propoziţie. E posibilă mai multă penibilitate? Eu chiar vreau să ştiu, pentru că anteniştii sunt un exemplu pentru noi toţi. Ei ne învaţă că în viaţă (facem şi rime) nu există limite. Şi dacă îţi pui ceva în cap, imposibilul devine posibil.
Îi dau pe zi ce trece din ce în ce mai multă dreptate lui Huidu. Puteţi găsi articolele la el pe blog, luaţi din blogroll-ul meu.

miercuri, 23 septembrie 2009

Circulaţie a la micul Paris în mica Vienă

Draga noastră comisie de circulaţie a mai avut o idee genială, spre ghinionul nostru. Având probabil prea multă vopsea pe stoc, au făcut în Calea Şagului o bandă pentru biciclişti şi una pentru mijloacele de transport în comun şi taxiuri. Foarte mişto, dacă nu iei în calcul că banda destinată bicicletelor este foarte subţire. Practic, oamenii sunt invitaţi să se frece de maşinile parcate pe marginea drumului. Ceea ce e bine pentru ambele părţi. Maşinile vor fi lustruite, iar oamenii care nu ştiu să meargă pe bicicletă vor putea să se sprijine când nu îşi pot menţine echilibrul. Apoi, Calea Şagului nici nu e a treia arteră invadată de tiruri de la noi. Şi spre deosebire de surorile mai mari, Lugojului şi Aradului, nu a primit de părinţi nicio promisiune de însurătoare cu o şosea de centură care să îi facă viaţa mai uşoară. Cel puţin nu prea curând, aşa că va rămâne fată bătrână. În practică, şoferii ignoră segregarea benzilor.
Nu ştiu ce fel de oamenii stabilesc regulile acestea în Timişoara, dar cred că au nevoie de un examen psihiatric urgent. Nu fac decât să încurce şi mai mult circulaţia. Sigur, nu exclud varianta ca toate benzile acestea separate, limitatoare, semafoare, sensuri unice să existe doar pentru ca autorităţile să se poată disculpa că au loc accidente. Şoferii sunt de vină pentru că nu respectă regulile, nicidecum cei care ne conduc şi nu contruiesc drumuri. Timişoara începe să fie o replică a Bucureştiului în ceea ce priveşte traficul. Nu cred că e foarte aberant ca cei ce nu fac drumuri şi impun reglementări idioate să fie acuzaţi de crimă, pentru accidentele ce au avut loc şi vor avea loc. În acest oraş toată lumea conduce stresată, traficul e un haos, iar să fii pieten e echivalent cu a înfăptui una din muncile lui Hercule. Şi by the way, lumea din Iaşi mă întreba dacă eşti călcat pe trecerea de pietoni aici. Reputaţie beton.

luni, 21 septembrie 2009

Uneori, aşchia mai sare departe de trunchi

Mama se uita la o emisiune de doi bani cu loredana chivu. Mama crede povestea ei lacrimogenă, mama spune că fata nu e proastă. Mama chiar o admiră. Stau şi mă întreb dacă mama şi-ar dori să fiu şi eu o gâscă. Un lucru e clar, mama nu şi-a transmis multe însuşiri copilului aka je. E bine.

vineri, 18 septembrie 2009

Veni, vidi, vici

Am ajuns acasa de la Iasi de doua zile, dar nu am postat din cauza oboselii psihice acumulate. Am zacut intr-un cuib de vipere imbibat de muzica populara, barfe si multa prostie. Asa ca faptul ca am supravietuit ma face sa imi pun problema daca nu cumva sunt nemuritoare. But enough about me, sa vorbim despre Orasul celor sapte coline. Povestea ar fi lunga, dar prietenii vor sti de ce.
Mi-au placut multe lucruri la Iasi, desi nu am putut sa il vizitez. Tot ce am vazut, am vazut din masina, in drumul dintre casa mirelui aka varumiu, casa miresei, nasi, stare civila, biserica, restaurant si clubul unde am dus mireasa furata. La care s-a adaugat o iesire pe fuga cu alta verisoara, cu care am fost la Iulius Mall si care mi-a mai aratat cat s-a putut caminele si ceva cladiri ale universitatilor. Intr-adevar, in Iasi nu exista atat de multe cladiri istorice frumoasa ca la Timisoara, dar asta e, tatarii nu prea au adus cu ei idei din domeniul arhitecturii. Nici nu au atat de multe parcuri. Dar au o casa a casatoriilor normala, nu construita pe acoperisul unui mall (nu vreau sa jignesc oamenii care s-au casatorit acolo, nu e vina lor, dar pentru mine, asta reprezinta kitsch-ul suprem). Aproape toate semafoarele au cronometru. Au si trasnport public privat, iar pretul unui bilet de o calatorie pe autobuzul 121 este de 1,5 RON. In fiecare sambata si duminica doua strazi sunt inchise ca sa poata lumea sa se dea cu bicicleta, rolele sau skate-ul. Au biserici foarte frumoase, desi putin cam multe dupa parerea mea. Au doua mall-uri. In tren am aflat ca s-ar fi deschis un al treilea la Cluj, dar e informatie neverificata. Se pare ca la noi deocamata ramane monopol. Universitatea de Medicina are o cladire proaspta renovata. Au in campus multe camine, mult mai mari decat cele de la noi, inclusiv camine separate pentru studentii straini. Biblioteca lor judeteana e intr-o cladire care chiar are aspectul unei asemenea institutii. Gara arata foarte, foarte bine, cladirea e renovata recent. In plus, zona de langa gara nu arata a ghetou. Ceea ce nu mi-a placut deloc e faptul ca strazile sunt pline de maidanezi. Si desi nu am umblat mult prin oras, ochiul meu vigilent nu a sesizat pitipoance. Sunt sigura ca au, dar probabil impaiatele de plastic sunt mai rare si mai cu masura.
Later edit: au un singur strand, dar cu multe bazine si trambuline pe 4 nivele de inaltime, cel mai mare fiind 25. Si patinoar deschis tot timpul anului, la fel si piscine.
Bilant: ifosele vesticilor=nejustitificate
P.S. 1: Catedrala noastra se vede prima cand vii cu trenul, chiar de la Sinandrei. Am stat jumatate de ora in curent pe geamul trenului sa vad cand ma apropii de casa. Bineinteles ca nu am nici pe dracu'. Cand esti bucuros, nu se prinde boala de tine.
P.S. 2: Niciodata nu am fost asa fericita sa ascult muzica de la Tv si din propriul comp cum am fost ieri. Am fost cu adevarat un suflet terorizat.
Timisoara, te iubesc.

marți, 8 septembrie 2009

La circ

Ce farmec are circul fără animale, nu? Doar că în spate nu mai e aşa amuzant.

Visit RinglingBeatsAnimals.com

vineri, 4 septembrie 2009

Proşti, dar mulţi

Deşi în mod absolut surprinzător, primarul nu i-a primit pe ţiganii revoltaţi că li se dărâmă şandramaua. Nu ştiu de ce, dar mă cam îndoiesc de cât de etice sunt motivele. În fine, idee e alta. În schimb, prefectul şi un fost consilier PDL îi sprijină. Ordin de sus, pentru că persecutaţii au urlat până la împărat că vor dreptate. Timpul se împarte în ani electorali şi restul anilor. Aşa că, niciun partid nu îşi permite să se ia de ţigani, că doar merge şi ei la vot mâncaţi-aş sufletu. Şi sporul lor natural e mereu pe plus. Sunt mulţi, şi dacă rege se supără şi merge la Pro Tv să spună ce nedreptăţiţi sunt cei de aici, s-ar putea ca portocaliul să dispară de pe fustele înflorate. Păcat, pentru că anii electorali ar putea fi foloşiţi de ONG-uri pentru a obţine finanţări pentru proiecte umanitare sau s-ar putea profita pentru promulgarea unor legi de bun-simţ. Dar nu, la noi toţi jmenarii se folosesc de asta pentru ilegalităţile lor.

joi, 3 septembrie 2009

El chupacabra

Probabil cu toţii vă amintiţi episodul din Dexter. Cică s-au găsit dovezi. Mie mi se pare că aduce totuşi a câine.

miercuri, 2 septembrie 2009

marți, 1 septembrie 2009

Mi-e rău, rău, foarte rău şi cel mai rău

Citeşte, dar nu mânca între timp.

Jos pălăria. Poveste din taxi

Săptămâna trecută am mers acasă cu un taxi condus de un om care mi s-a părut că ilustrează foarte bine atitudinea şi problemele românilor cu ţiganii. Mult mai bine decât ifosele pacifiste ale Madonnei, care nici "nu" vine dintr-o ţară unde există discriminare şi culmea!, mai are şi origini italiene. Nenea era puţin deranjat de câţiva ţigani care dormeau pe ei la semafor şi a început să îmi povestească despre ce fac taximetriştii când sunt solicitaţi de aceştia. Mi-a spus că mulţi colegi refuză din start, iar el mereu le pune condiţia că să plătească dublu, motivând "spor de toxicitate". Culmea, mi-a spus că nu întâmpină prea multe refuzuri. Apoi, mi-a spus cum se asigură că nu este ţepuit. De multe ori mulţi îi spun că nu au suficienţi bani, şi că se duc în casă să mai ia. Nenea însă le cere pălăria drept garanţie. Aşa am aflat că ei ţin foarte mult la pălărie. Şi de fiecare dată, sub ameninţarea pierderii obiectului, îşi amintesc că au suficienţi bani.