luni, 14 martie 2011

21 de ani de la Revolutie 2 episoade concludente

Astăzi s-au decernat ultimele premii ale Societăţii Timişoara. Ediţia a 21-a a premiilor a coincis, în mod nefericit, cu suspendarea apariţiilor Ziarului Timişoara. De asemenea, anul acesta nu a mai fost acordat premiul Secerea si Ciocanul, pe care membrii Societăţii îl acordau continuatorilor regimului mort, mai mult în teorie, în 1989. Ca să vă faceţi o idee, anul trecut l-a primit Dinu Patriciu. Ieri, un fost angajat la primărie a vrut să dea foc Catedralei. Conform mărturiei autorului, din cauza oamenilor împuşcaţi la Revoluţie pe treptele Catedralei şi a faptului că toţi cei care s-au sacrificat în decembrie '89 au murit în esenţă degeaba, dată fiind situaţia ţării.

Bineînţeles, nu încurajez gesturi de genul acesta, dar, în esenţă, avea dreptate. Preoţii care au închis porţile în faţa oamenilor disperaţi nu au fost niciodată arătaţi cu degetul de societate. Care putea să fie justificare unui gest atât de idiot? Nu cred că trupele intrau să împuşte oamenii în biserică, mai ales că porţile se puteau închide şi după ce oamenii intrau. Date fiind legăturile multiple ale preoţimii cu securitate, plus adolesenceţele petrecute prin preajma legionarilor de către mulţi capi ai bisericii, nu cred că gestul a fost întâmplător şi nici nu poate fi motivat prin frică. Poate sunt influenţată de părerea mea extrem de proastă despre preoţi, şi aici mă refer la corupţia mare la nivel de instituţie, nu la faptul că preoţii de la ţară sunt alcoolici şi afemeiaţi.

Sigur că omul are ceva probleme la mansardă, sau a vrut să atragă atenţia asupra lui. Trăim într-o ţară isterică, aşa că astfel de manifestări nu mai miră pe nimeni. În esenţă, Revoluţia a fost din multe puncte de vedere degeaba. Din punct de vedere economic, ţara asta nu are o economie capitalistă reală. Cei din conducere şi marii bogăşi sunt tot foştii securişti. La 21 de ani după Revoluţie, în România nu ne place adevărul. Nu avem curaj, nu avem opinii, preferăm de multe ori să tăcem pentru a nu ne cauza probleme cu sistemul decât să ne susţinem punctul de vedere. Suntem nişte căcăcioşi, care ascendem în viaţă pe baza pilelor şi nu pe baza meritelor şi a unei competiţii reale. Ne place să ne "aranjăm" existenţa, nu ştim să luptăm pentru o slujbă şi nici nu avem încredere că putem să o facem. Facem facultăţi ca să fie, pentru ca apoi să ne rupem spatele făcând munca de jos în alte ţări. Sigur, libertatea de exprimare este un câştig imens, dar în rest, societatea nu s-a schimbat în esenţă.

Sigur, la noi nu a fost o revoluţie în adevăratul sens al cuvântului. Sigur că dacă nu era toată agitaţia cu Tokes (iar eu nu cred că a e o întâmplare ce urlă despre Ţinutul Secuiesc în Parlamentul European-tot atentat la integraitatea ţării), nu eram proştii Europei care au murit pentru ca la putere să ajungă un fost securist. Regimul oricum ar fi picat, doar că la noi a trebuit să iasă urât. Cine a vrut asta? Suntem foarte departe de adevăr la 21 de ani, ceea ce e grav. Mai grav e că nu ştiu câţi mai sunt interesaţi de toate aspectele astea.

Ziarul Timişoara a fost cel mai bine vândut cotidian după Revoluţie. Un simbol al luptei pentru libertate şi o democraţie reală. Aici au scris generaţii de jurnalişti timişoreni, mulţi profesori de-ai mei. Cu timpul, ziarul a fost cumpărat de oameni care nu au ştiut să fie buni manageri, asta ca să fiu drăguţă. Mă aşteptam ca ziarul să moară destul de curând, mai ales în contextul crizei şi al competiţiei acerbe din onlineul timişorean, care a luat de mult faţa printului. Florian Mihalcea a declarat la decernarea premiilor că nu mai e cazul ca aceste premii să mai fie decernate la 21 de ani după Revoluţie. Cred că a spus-o doar frumos. Şi-a dat seama că Societatea Timişoara luptă cu morile de vânt.

Problema nu e ca s-a închis un ziar şi că nu se mai dau nişte premii. Problema e că nu se vede că au trecut 21 de ani de la Revoluţie. Tineretul se gândeşte cum să parvină, să copieze la examene, şi apoi, văzând că banii nu vin gârlă la început, ceea ce orice tânăr dintr-o ţară civilizată ştie, fuge prin Italia sau Spania, îşi rupe spatele, vine apoi cu banii în ţară şi are comportament de ciocoi. anii de la Revoluţie trec, dar cu România cum rămâne?

sâmbătă, 5 martie 2011

Femeile din România

Am mai spus că româncele nu ştiu să se îmbrace. În ultimul timp nu îmi place deloc ce văd în ţara asta. Ca să iau doar două cazuri concrete, fetele?! de la Next Top Model şi scandalul moni-iri.

No, mie îmi place să mă uit la emisiuni de modă şi urmăresc Next Top Model pentru că a văzut formatul francez, în vara lui 2005 când am fost la verişoara mea în vacanţă. Diferenţa este de la cer la pământ. Deşi franţuzoaicele nu sunt renumite ca femei frumoase, fetele de la emisiune puteau să dea clasă celor de la emisiunea românească. Nu am înţeles de ce Botezatu a ales între finaliste două ţoape ca mădălina şi lucia. Mă irită personajele, mai ales bruneta din Giurgiu, care are un comportamnt de ultimă vânzătoare nespălată de gogoşari. Bine, e şi grasă, are un fund cât casa poporului şi pentru standarde normale, dar mai pentru modelling. Îmi permit să fiu nesimţită pentru că şi ea e la fel. Are şi un nas imens şi arată ca o centuristă. Chiar aşa importante sunt criteriile de audienţă la emisiunea asta ca să fie ţinută siliconata şi balena? Cât despre proprietara de cafenea, are nişte ifose care o fac să se creadă mai frumoasă decât Cleopatra. Ea o făcut istorie, tu ai nişte ţâţe puse. Cam asta e diferenţa. În fiecare emisiune s-au găsit să se ia de cineva, Sara, fata din Craiova, Adela, urmează Emma. E imposibil să ai atâtea antipatii, înţeleg să ai o persoană pe care nu o placi, dar patru într-un interval aşa scurt de timp arată că ai o problemă. În locul Adelei o desenam şi eu pe balenă cu curu ei imens, dacă tot e vorba de proporţii. Şi când mahalagioaicele bârfesc pe toată lumea, ca să vezi de cine să ia Botezatu? De Roxana. Ok, o avut nişte replici mai tăioase, da pe alea două nu le vede? Am văzut că urmează o bătaie. Eu am cel mai profund dispreţ pentru femeile care se bat între ele. Nu am nicio problemă în a da un picior în fund unui tip care mă enervează, dar mi se pare degradant să mă păruiesc cu o femeie.

Printre altele, nu îmi place nici cum gândesc concurentele mai mari. Nu poţi pretinde fetelor de 16 să fie la fel de mature ca cele de 25. Diferenţa e foarte mare între cele două vârste şi cred că cele trei de 25, dacă ar avea mai multă minte, nu şi-ar pune capul cu nişte adolescente. În România femeiele se urăsc foarte tare, se bat, se ţigănesc, se bârfesc. Văd că comportamentul asta, reprobabil acum vreo 30-40 de ani câştigă tot mai mult teren. Nu îşi dă nimeni seamă că se duce dracu feminitatea? O femeie e subtilă, obţine ce vrea prin lacrimi, teatru, tertipuri şi manipulare. Inclusiv când e vorba de bărbaţi, mai ales atunci. Acum văd că e la modă să te baţi dacă altele arată mai bine ca tine, sau dacă cumva adversara e o potenţială piedică în calea vreunui scop al tău. Dacă Botezatu chiar e aşa inteligent şi stilat precum pretinde, ar trebui să le trimită acasă pe cele două mahalagioaice, mai ales că nu au nici măsuri, nici faţă de manechine.

Acum, scandalu asta iri-moni. Pot să spun că am fost foarte dezamăgită de mama, care spune ca moni s-a sacrificat pentru iri. Mama, ca multe femei din România are o gândire penibilă, care spune că e ok să te măriţi cu un boşorog. Nu e ok, eşti o rapandulă dacă faci asta, nu văd nicio diferenţă între a presta servicii sexuale contra cost şi a te mărita din interes. Mai ales că se ştie deja că moni era prostituata interlopilor din Bacău de la 15 ani. Aşa că ce poţi să ceri. Apoi, multe zic că o ok să vrei sa mergi în State şi să îţi plasezi pruncu la mă-ta. Nu, nu e ok. Ai făcut un copil, îl creşti. S-a terminat cu cluburile stai noaptea când copilu are colici cu el, îl alăptezi la sân, ar trebui să ai cu totul alte preocupări. Nimeni nu spune că nu e normal să faci un copil la 18 ani în acest secol. Mi s-ar părea normal ca şi la televiziuni să se insiste mai mult pe chestia asta, fetele să fie îndemnate să aibă o carieră şi studii şi după aceea o familie. Pentru că da, o căsătorie prea timpurie poate însemna ratarea unei femei. Ajungi să lucrezi în comerţ pentru că nu mai faci faţă facultăţii, lucrului şi grijilor casnice. Un copil se face când ţi-au trecut nebuniile tinereţii. Sigur, nu zic că nu mi ai voie să ai viaţă socială, doar că nu mi se pare normal ca o mamă să atârne noaptea prin cluburi în fiecare săptămână. Măritaţi-vă când e gata facultatea, aveţi un serviciu stabil şi faceţi faţă gătitului şi curăţeniei într-un cămin al vostru.

Deci, să recapitulăm. Vulgaritate, bătăi, prostituţie oficializată de un act la starea civilă, mame denaturate care îşi plasează copii la bone şi bunici. Cam asta pare a fi foarte ok în ţara asta, mai ales dacă vezi câte apărătoare au şteoarfele. Nu închei postarea cu ruşinea de a fi româncă. Din contră, într-o ţară cu atâtea ţoape, poate fi mult mai uşor să reuşeşti.