joi, 27 ianuarie 2011

M-am săturat

În ultimul timp am vorbit destul de peiorativ şi critic despre bărbaţi, poate de multe ori neîntemeiat,bazat pe generalizări şi idei preconcepute universal generalizate de alţii. DAR nu pot să nu mă enervez atunci când oamenii au un comportament de lagabii pur sânge cu mine.

De când am intrat în presă, adică de câteva luni, mă lovesc de chestia asta şi da, pot să spun că îmi reîntăresc zilnic părerea că barbaţii sunt, în mare majoritate, nişte gunoaie. Mai întâi scriam la un site unde un fotograf s-a gândit să îmi zică pisi, acum scriu la un site unde un pretins programator are impresia că eu am timp să discut cu el, deşi îi spun constant că am treabă şi nu am de discutat cu el nimic, cu excepţia îmbunătăţirii site-ului. Eu chiar nu înţeleg, dacă cineva îţi zice că nu vrea să vorbească cu tine, ce dracu mai vrei? Eşti enervant, nu prietene, n-ai absolut nicio şansă să mă cunoşti şi cu atât mai mult să ajungem la relaţii orizontale. Deci, te-aş ruga, marş.

Toată lumea comentează că fetele reporter nu vor altceva decât să se cupleze cu fotbalişti. Nu am intenţia asta, pentru că mie nu îmi plac oamenii care nu ştie să vorbşte+lege două cuvinte. Dar până la urmă, având în vedere manierele care lipsesc cu desăvârşire la bărbaţii acestui secol, până la urmă cred că e mult mai productiv să cauţi un bărbat cu bani, care arată şi bine şi poate e şi bun la pat. Pentru că alte calităţi, foarte rar mai găseşti la bărbaţi. Asta e adevărul, nesimţire, texte de agăţat de doi lei, frustrare şi grosolănie. Orice femeie care arată bine e redusă la un obiect sexual. Orice femeie care arată bine şi te refuză e proastă sau curvă. Orice femeie care arata bine, şi, dintr-o eroare statistică, ajunge să se îndrăgostească de tine, va fi aruncată ca o cârpă mai târziu. Deşi în prealabil te-ai întins pe jos pentru ea şi i-ai pupat picioarele, doar, doar, se hotărăşte să îţi acorde o şansă. Şi cu cât un bărbat norocos de genul acesta va dori mai mult femeia respectivă, cu atât mai mult îi va distruge viaţa, pe care ea era pregătită să şi-o trăiască doar penteu el.

În contextul acesta, îmi pare foarte rău că mi-am pierdut 22 de ani din viaţă crezând în utopii in genul iubirii şi al aşa-zişilor gentlemeni. Dacă eram inteligentă, găseam până la vârsta asta un băiat bogat, cu care să mă căsătoresc şi să duc o viaţă fără griji. Dar cum nu am fost deşteaptă, stau şi scriu în continuare, sperând aiurea la o carieră pentru care oricum pe viitor voi fi catalogată drept o sticată-vânătoare de fotbalişti.

miercuri, 26 ianuarie 2011

Principiii sanctissime ale modei româneşti. Nu. Nu. Nu.

Întotdeauna am avut o părere proastă despre stilul româncelor, luat la nivel naţional. Pe scurt, suntem nişte ţoape. Niciun simţ al decenţei, niciun simţ al tendinţelor, niciun simţ al ceea ce te avantajează şi ce nu. Prin urmare, să o luăm şcolăreşte.
1. Colanţii ca ţinută universală. Da, s-au purtat. Nu, nu avantajează pe oricine. The horror, aia lucioşi din latex de prostituate. A devenit deja o ţinută extrem de banală şi plictisitoare să iei nişte colanţi, un pulover peste nivelul fundului şi nişte cizme/botine. Foarte frumos, numai că dacă eşti grasă şi scundă o să arăţi ca dracu. Nişte pantaloni normali şi o bluză la nivelul obişnuit până să apară nebunia asta te fac să araţi mult mai bine.
2. Movul ca mod de viaţă. Da, s-a purtat mulţi ani la rând la nivel internaţional. Numai că să apari foarte des în mov din cap până în picioare dovedeşte că o mare lipsă de creativitate. Te-ai gândit tu că asta e culoarea la modă, ţi-ai luat nişte câteva haine, pantofi, genţi şi curele în această nuanţă şi crezi că aşa vei fi mereu în tendinţe. Nu. Devii doar plictisitoare. Nu m-am luat aici de roz pentru că asta e imbrăţişat foarte mai mult de tinerele, pe când cu movul, dau chix şi femei care ar trebui să ştie să se îmbrace.
3. Bijuterii masive din aur purtate la trening!!!! Aici avem cerceii covrig în frunte listei. Fiind o ţară de oameni fără gust şi viziuni largi, percepem că adevăratele bijuterii sunt doar cele din aur. Şi uite aşa vedem fete frumoase cu lanţuri cât roata carului în jurul unor gâturi frumoase. Eu una îmi cumpăr şi argint, şi gablonţuri şi consider că arăt mult mai stilată decât o fată cu câteva piese de rezistenţă din aur purtate la orice (pun pariu că nu le dă jos nici când face baie). Bijuteriile se asortează cu ţinuta. Capiş? Veste şocantă: absolut nimic, dar nimic, nu merge combinat cu absolut orice. Ţi-am frânt inima, ştiu. Deschide o revistă de modă.
4. Părul decolorat. Mai ales combinat cu faţa portocalie. Adorabil. În primul rând, culoarea de alb o vom avea cu toatele. Tot ce trebuie e răbdare până la 70 de ani aproximativ. Cum cică, de milenii, femeile fug de bătrâneţe, nu ar trebui să grăbim acest proces distrugând orice strop de culoare din păr. Mai ales că dacă eşti palidă arăţi ca un cadavru, dacă eşti bronzată arăţi ca negativul unei fotografii. Ai şi mari şanse să cheleşti. Şi aici o altă veste şocantă. Arăţi cam un pic a curvă. Nu am nimic cu blondele, sunt chiar eu un pic blondă. E ok, până dai vopseaua pe blanche. În aceeaşi categorie băgăm blondul verde. Nu.
5. Brunetul privit ca salvare generală. Ei bine, da, sunt de părere că brunetul nu se potriveşte oricui. Mai mult, coafeza mea mi-a spus că brunetul distruge destul de tare părul. Dar ce îmi deranjează mie ochii este faptul că brunetul cere un ten impecabil, fără cearcăne, coşuri, semne de îmbătrânire. Multe fete nu înţeleg şi se îmbătrânesc iar singure.
6. Şuviţele. Nu că sunt urâte, dar cele de contrast nu se mai poartă de vreo zece ani. Get over it!
7. Părul extra-ultra-întins, cu tapare puternică la rădăcini. Nimic nu e mai seducător ca o fată cu un păr frumos, în bătăia vântului. Păi unde dracului să se mai mişte părul, fie şi tornadă, când toate se întins şi tapează şi bagă la fixativ de parcă a venit sfârşitul lumii? Părul nu trebuie să arate ca o tablă şi nici ca zidurile de la Fort Knoxville. Ştiu că voi credeţi că aşa e perfect, dar nu, nu e. Lasă-l să mai respire.
8. Conturul în exces la ochi. Cred că româncele vor să devină ratoni. Ştiu ele ceva cu smokey eyes, dar nu ştiu bine. În primul rând, acest machiaj se face cu fard de pleoape, nu un dermatograf consumat pe săptămână. Cere estompare, îndemânare, etc. De ce să te chinui când poţi să te transformi în zebră la ochi. Mai ales că văd la fete de 15 ani contur mai gros decât buzele. Scârbos.
9 Sprâncenele tatuate. Îmi pare rău pentru saloanele care oferă acest gen de serviciu, până acum nu am văzut pe nicio femei tatuată care să arate bine.
10. Blugii mulaţi, însoţiţi de geci cu buric gol la şunci. Deci da. Mai ales la fete de liceu, o vârstă când poţi slăbi relativ uşor, mai ales că, teoretic, faci sport la şcoală. Sau mă-ta ar trebui să îţi mai zică în ce îţi stă bine şi în ce nu.
11.Look-ul de doi lei la nunţi, botezuri, banchete. Rochiile alea din saten în culorile cele mai ţipătoare posibile îmi provoacă pur şi simplu fiori. Mai ales asortaţi la nişte sărmăluţe simpatice şi un chip de 14 ani, numai bun de atras pedofili.

Promit că voi mai reveni cu ulterioare observatii. Dacă citeşti, mă cunoşti şi te simţi jignită, te rog nu te supăra. Ia-mi sfaturile în serios, am fost mereu o persoană cu un puternic simţ critic estetic, pe care mi-l manifest cel mai puternic asupra propriei persoane.

marți, 11 ianuarie 2011

Capra vecinului sau prostia de pe Facebook

Vorba unui coleg de conferinţe, toată lumea dă like când cineva îşi pune pe Facebook că e într-o relaţie sau că se desparte. Şi din ce în ce mai multă lume face asta. Şi face asta fără să ştie neapărat cât de minunat e partenerul/partenera nouă din viaţa celui care nu mai e single, pentru simplul fapt că nu îl cunoaşte sau nu are nicio dovadă certă că persoana care a venit să alunge singurătatea prietenului există. Deci se alunecă într-un mare penibil.

Să explicăm ambele fenomene. În primul caz, vrem să părem the good guys, care se bucură de fericirea prietenilor. Caz tipic de ipocrizie. În spatele acestei aşa-zise bunăvoinţe găsim mentalitatea de looseri a acestui popor. Menţionez că nu am remarcat mentalitatea această foarte preponderent în Timişoara, cât în alte regiuni ale ţării, în special Moldova. Acolo toată lumea se miră de ce nu ai prieten. Dar chestia e valabilă şi pentru multă lume de aici. Că viaţa fără o relaţie e ca salata orientală fără cartofi. Părerea mea e că femeile au de pierdut de pe urma sindromului de viaţă petrecută în permanenţă în relaţii cică serioase. Pe lângă faptul că nu e tocmai ok să îţi începi viaţa sexuală prea devreme, şi statisticile despre cancerul de col uterin o dovedesc, fetele nu învaţă să fie puternice, să ia decizii singure. Când ai o problemă, plângi pe umărul lui iubi. Sigur că e mai simplu, doar că ar fi bine pentru dezvoltarea ta personală să ai perioade în viaţă în care să strângi din dinţi şi să înveţi să faci faţă singură problemelor. În plus, aşa se acceptă orice relaţie de dragul relaţiei, şi te poţi trezi că ai pierdut timp cu o persoană care nu te atrage şi faţă de care nu ai sentimente reale, timp în care poate ai fi cunoscut iubirea vieţii tale. Aşa că nu cred că e cazul de atâta ipocrizie, ca şi cum orice relaţie se va termina într-o căsărie sfârşită cu plimbări de mână în pac si la 80 de ani. Guess not, nu va fi deloc aşa.

Aici vine partea mai savuroasă. Mulţi dau like şi când cineva devine singur. Sigur că este ok dacă persoană era într-o relaţie de doi bani, aşa cum cunosc şi eu destule. Adică, eşti cu cineva doar de dragul de a avea mereu un partener de sex la dispozitie, un umăr de plâns, o persoană pentru afişări, etc. Dar în mod real nu există nicio tandreţe, "tâmpito" este un apelativ la fel de frecvent ca "bună ziua", relaţia a devenit de mult plictisitoare, etc. Numai că nu ştiu dacă toată lumea se încântă neapărat din motivele acestea, foarte serioase, şi pe care iar noi, ca popor cu demnitate şi respect pentru propria persoană 0, nu le percepem. Pur şi simplu, e sindromul capra-vecinului. Sau, vai fată, ce bine că aia e singură şi eu mi-am găsit prostul care să mă ia de nevastă, ergo sunt superioară.

Ideea e că ne raportăm la oameni din perspectiva relaţiei, şi nu din perspectiva valorii individuale. Sincer, nu am de gând să îmi pierd ore din viaţă cu un om care mă plictiseşte. Nu, nu e foarte benefic pentru tine să îi dai a 15a şansă, poate îl cunoşti mai bine. Doamne-doamne ne-a dat un creier cu care ne dăm seama cu uşurinţă dacă cineva ne este pe plac sau nu. Doar că disperare şi prostia românilor ne fac să ne comportăm altfel. Sau foamea de bani a femeilor, depinde de problemă. Timpul o mult prea preţios că să te combini cu cineva şi din disperare a uita ex-ul, dar asta e deja altă poveste. Acum, terminăm postarea ca să dăm link pe Facebook şi lumea să se comporte mai firesc. De exemplu, mai multe like-uri la angajări, care sunt nişte realizări în care se vede mult mai bine meritul cuiva decât în faptul că şi-a găsit perechea până la următorul like de single.