marți, 23 februarie 2010

Hip-hop de Timişoara


După cum se vede, videoclip filmat la noi în oraş. Mie mi se pare o piesă bună, vă recomand tot de la Eli şi "Nu o să mai fie ce a fost", care e pur şi simplu superbă. Negativul ce se aude la începutul videoclipului e de acolo. Şi ar mai fi şi cunoscuta "Domnişoara din Timişoara".

vineri, 19 februarie 2010

Despre probleme existenţiale

Încep să cred că am avut o viaţă grea. Pentru că altfel nu pot să îmi explic cum ştiu eu să îmi rezolv problemele şi mai ales, cum nu îmi fac probleme din orice prostie. Nu am mers la nicio şcoală să învăţ asta. Nici miserupistă nu sunt, având în vedere notele mari şi avansul licenţei.
Am şi eu probleme, şi încă din ce în ce mai multe. Pentru mine e o problemă că nu pot să trăiesc aşa cum vreau, că nu am dreptul să iubesc, că plătesc pentru faptele făcute de altcineva -pentru că, evident, şi eu voi face la fel, predicţie infailibilă şi bazată pe fix nimic-, că nu pot schimba cu absolut nimic lucruri pentru care alţi oameni au şansa să lupte, că s-ar putea să nu mă pot înscrie la masterul visat, că nu am apartament, că s-ar putea să nu mă pot angaja, că poate nu voi ajunge niciodată să fiu jurnalistă. Pe scurt, am perspectiva sumbră: no money, no life.
Mă scoate pur şi simplu din sărite când văd cum se milogesc unii pentru note, cum cea mai mare problemă în viaţă e numărul de prezenţe cerute la facultate, cum cuvântul căcat stârneşte valuri de indignare. Chiar la atât se rezumă viaţa? Adică pe bune, ca să nu dau exemplu celor ce nu au ce mânca, dar când mulţi oameni rămân şomeri, când alţii dau parţiale în fiecare săptămână, când mulţi îşi rup spatele în contrucţii prin ţări străine, chiar crezi că tu, student la jurnalism, eşti cel mai persecutat din lume? Şi nu îmi vorbi de principii, pentru că principiile nu ţin de foame şi în realitate afectează prea puţin vieţile noastre.

joi, 18 februarie 2010

Da

Anda se hotărăşte să Veronika.

marți, 16 februarie 2010

Ce mai fac în ultima vreme

De azi am un nou hobby/tic/dependenţă. Am o poză în portofel. Mică. Şi cu ceva albastru. O scot non-stop şi mă uit la ea, stau cu ea proptită de geantă în faţa mea la seminarii şi de mâine şi la cursuri. Persoana din ea are o caracteristică aparte. Când spune că se mai gândeşte, la el nu e ca la toată lumea. E persoana pentru care "poate" chiar înseamnă "poate". Treaba asta îngreunează lucrurile, da eu mă adaptez.
Nu ştiu dacă e o declaraţie de dragoste şi nici nu ştiu prea bine ce scriu. Doar simţeam nevoia. Trec pe lângă panourile cu I love milka şi mă zgârii puţin pe ochi. La fel probabil o să mă simt şi când ajung la mall. Dar nu contează. Ştiu că ai fi mers departe pentru mine. Mereu am să fac şi eu la fel. În varianta mea, fără partea "am să încerc". :)

miercuri, 3 februarie 2010

Cenuşa

trei bilete: două de autobuz, unul de tren. nişte petale uscate de trandafiri. multe poze. câteva melodii. ceva rămas pe fularul cu Steaua de pe pernă.
Nici chestia asta nu mai e valabilă. Sorry pentru inducerile în oroare, dar sabotajul tehnologic s-a mutat la el şi ca orice persoană paranoică care se respectă, când nu am veşti cred în mod patologic că am fost părăsită.

marți, 2 februarie 2010

Who the fuck is Scart?

Vreau şi eu să ştiu de ce tot primesc mailuri de Scart, nişte idioţi care scriu la şfârşitul adresei Temeswar. În general şterg mailuri care vin din surse care în mod normal nu aveau de ce să aibă adresa mea. Pe asta chiar intenţionam să îl citesc, dar când am văzut că e scirs de o persoană aşa imbecilă am renuţat şi o să le dau şi spam.