Biserica noastra draga

Am tot spus ca preotii sunt niste maniaci . Un om normal nu s-ar gandi la zoofilie in cazul copiilor mici. Merita citit tot articolul din link, are multe aberatii. Eu m-am spart de ras. Lectura placuta.

Rasism

Dragi copii, astăzi discutăm despre rasism. Eu am o părere mai mult decât proastă despre oamenii rasişti. Şi anume, că au complexe de inferioritate şi, pe alocuri, puţa mică dacă sunt bărbaţi. Negrii, ţiganii, evreii, homosexualii, islamiştii. Lista poate continua.

La mine la facultate ar fi trebuit să se predea retorică. Nu s-a predat. Dar, în trecere, am auzit şi eu argumentele aduse atunci când nu ai dreptate. Am reţinut argumentul "ad hominem". Adică atunci când nu poţi să demonstrezi că cineva nu are dreptate şi frustrările tale interioare, de altfel de o largă paletă care admite multe frustrări perfect fireşti, nu te lasă să recunoşti în mod cavaleresc că celălalt are dreptate, o să spui "dă-l dracu, că şi aşa e negru, bulangiu, ţigan, jidan, arab, FEMEIE, etc."

Într-o societate în care oamenii ar gândi, ţi-ar atrage atenţia ceilalţi că nu despre asta e vorba. Dar cum noi trăim într-o lume ATÂT de uşor de manipulat, chestia asta se întâmplă doar dacă ai ghinionul să dai de o persoană cu picioarele pe pământ. SUA, însuşi acest bastion al democraţiei, a manipulat foarte mult opinia publică în timpul războiului din Vietnam, cultivând rasismul. Chestia a ţinut, fapt pentru care vrăjeala s-a aplicat şi în războiul din golf. Chiar in filme, eroii americani erau cei mai jmenari şi mânaţi, desigur, de fatidicul destin mai ceva ca într-o tragedie greacă. Credeţi că ei voiau cafteală? Nu, nu. E ceva de gen ca şi Pikolo din Globul Dragonului, care se caftea cu Songoku pentru că l-a omorât pe tac-su. Şi după aia, când a realizat că nu e bine, a trecut de parte lor în Dragon Ball Z. Bine, de fapt a trecut de partea lor că veneau să-i măcelarească aia de pe altă planetă, dar deja deviez.

Între timp, negrii şi-au câştigat multe drepturi şi simpatie, poate şi prin talentu la basket şi muzica jazz şi r'n'b. Evreii şi-au câştigat o ţară, pe care din punct de vedere istoric nu a fost legitim să o primească. Cum ar fi acum să vrem şi noi să ne intindem de la gurile Donului până la Bratislava că aşa era teritoriul vechii Dacii? Dar totuşi, evreii sunt consideraţi şi acum ăia răi cu criza. Ceea ce poate fi în mare parte adevărat. Au primit multă putere, pentru că dintre toate popoarele ucise de Hitler, ei au ştiut să profite cel mai bine. Sunt de părere că dacă nu făcea austriacul cu un singur testicul toate porcăriile pe care le-a făcut, probabil lumea în care locuiam ar fi fost una mai bună. Sper că pentru fiecare bombă din Palestina îşi mai primeşte un trident în fund.

Dar sunt curioasă câţi din neonaziştii aştia culi s-au pus vreodată în pielea victimelor Holocaustului. Eşti evreu? Mişto, mori. Acum te ducem să te împuscăm la groapa comună, unde dacă ai puţin noroc poate nu te nimerim, dar te împingem oricum cu toţi ceilalţi şi turnăm var peste tine ca să nu poţi ieşi. Sau acum te ducem la camera de gazare. Sau dacă eşti femeie acum facem experimente sinistre pe tine, că şi aşa nouă ne place să ne jucăm cu genetica şi ginecologia pentru a scoate rasa perfectă.

Cam aşa şi cu ţiganii. Sigur, au multe obiceiuri absolut idioate. Şi da, consider că ar trebui civilizaţi cu forţa. Nicio policaly corectness. Puşcărie pentru tot neamu dacă îşi căsătoresc copii minori. Interzis manifestări stradale jenante gen nunţi pe motiv ca asta e cultura lor. Dacă vor să-şi facă monstruozităţile alea de case e treaba lor. Dar dacă terorizează vecinii cu iataganele, atunci să vină şi poliţia cu Kalaşnicovurile. Fără locuri speciale la admitere. Să înveţe ca toţi ceilalţi. Pentru că prin însăşi politica asta anti-discriminare, de fapt, îi discriminezi. Dacă le dai loc special, porneşti de la premiza că nu au capacitatea să şi-l ocupe singuri. Deci, aş fi foarte radicală. Dar până aici. Nu judecăm oamenii fără a-i cunoaşte, nu spunem că toţi românii bruneţi sunt ţigani pentru că dacii erau blonzi şi şateni (am auzit argumentu asta, nu l-am inventat de dragul unui text mai savuros).

A da, şi treaba cu homosexualii. Evident că în Biblie sunt blamaţi. Pe vremea aia rata mortalităţii infantile era IMENSĂ. Deci, pentru ca specia să reziste, trebuie să making reproduce, vorba lu' Borat. Mai ales că muli homosexuali au mărturisit că ştiau că sunt altfel încă din copilărie. Deci nu e o găselniţă perversă a maturităţiii. Apoi, cazuri de homosexualitate există şi în natură, la şerpi şi delfini. Deci, data viitoare când îţi zâmbeşte Flipper, fii mai sceptic.

Inna are mai mulţi fani pe Facebook decât Nelly Furtado. So what?

Rareori mai intru şi pe site-urile tabloidelor şi am văzut ştirea asta minunată. Mi-au plăcut câteva piese ale ei, nu cele care au beneficiat de videoclipuri, dar nu înţeleg de unde şi până unde are Inna atât succes. Btw, i-am văzut şi eu pagina de Facebook, care se vede că e întreţinută de ea. De unde am ştiut asta? Foarte simplu, descrierile erau scrise într-o impecabilă engleză de baltă: "Many thanks", adică o traducere a expresiei "mii de mulţumiri", în loc de un "thanks a lot" pe care îl ştie tot prostul.
Mulţi se agită că Inna cântă live şi deci asta o face talentată. Nu. Înseamnă că ea îşi respectă publicul şi nu face un playback de nesimţire, lucru de apreciat, dar asta nu face ca vocea ei să fie mai puţin piţigăită şi supărătoare. Da, e drăguţă, dar nu fiecare fată frumoasă trebuie să fie şi cântăreaţă. Apoi, nu ştiu cum poţi să ai succes cu versuri stupide de genul zboară ca o femeie. Apoi, pe lângă faptul că nu are nicio treabă cu engleza, e uimitor de proastă şi faptul că a devenit un idol pentru mulţi fiind atât de tută e îngrijorător. "Am avut un accident, eram aşa de obosită şi plictisită", ft bine dragă, dacă după un accident periculos îţi permiţi să fii plictisită. Un om normal ar fi cât de cât scuturat.
Da, ok, muzica dance e pe val. Şi mie îmi place, dar pentru asta există Dj de renume, există şi trupe autohtone care nu sunt divinizate pentru câteva hituri.
Îmi permit să fac o mică comparaţie:

O fi Nelly Furtado o anonimă pe Facebook, dar ea îşi scrie toate piesele. am ales una pe care eu o consider pur şi simplu superbă:

Apropo, Christina Aguilera, o cântăreaţă cu voce btw, are piesă nouă. Dar probabil nu suficient de comercială, nu?

Mai lasă-mă dracu cu mailurile de la Facebook

Aceasta este o postare mirceabadiană.

De ceva vreme tot primesc invitaţii peste invitaţii la o cauză pe Facebook, prin care se doreşte oprirea construcţiei unei şosele prin munţii Retezat. Înafară de faptul că oricât de populară a devenit această reţea de socializare, e destul de ridicol să crezi că vei opri construcţia şoselei prin acest demers, mie sincer mi se pare o cauză idioată. În România nu există drumuri, în caz că prietenii ecologişti nu ştiu asta. Eu cred că ştiu, ceea ce e cu atât mai grav.

Eu sunt o mare militantă pentru protecţia animalelor şi într-o bună măsură şi ecologistă. Doar că multe demersuri, ca şi isteria cu Roşia Montană, mi se par nerealiste. Te-ai gândit vreodată cum ar fi să locuieşti la Roşia să să fii sărac, dar sărac lipit pământul, şi mai ales, fără prea multe perspective de viitor? Eu am fost la Straja în clasa a 12-a. Naşpa, eu şi colegii de clasă nu aveam maşini, eram o clasă dezbinată şi deci nu ne-am adunat suficienţi ca să putem închiria la un preţ decent un autocar. Deci, am mers cu trenul. Plecat dimineaţa cu acceleratul de Galaţi, schimbat la Simeria pe un personal absolut infect ce ne ducea până la Lupeni. Personal plin de copii de ţigani şi feţe dubioase. De atunci părerea mea despre Valea Jiului e una foarte, foarte proastă.

Ok, înţeleg, s-ar tăia păduri, distruge peisaje. Dar totuşi, avem nevoie de şosele. Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar în secolul acesta se cam circulă cu maşina. Asta e şi pentru prietenii mei bicicliştii, care sunt, în funcţie de culoarea semaforului şi dispoziţie, când pietoni, când conducători de vehicule. Din punctul acesta de vedere, unii dintre ei nu sunt cu nimic mai buni decât cocalarii cu bemveu pe care îi arată cu degetul. Mai ales că, probabil, în viitor, autoturismele nu vor polua aşa de mult.

Aşa că eu propun să o lase mai moale cu şoseaua. Poţi face campanii, dar reale, nu zdrăngăneli pe Facebook, pentru reducerea poluării cauzate de uzine, poţi să îi spui lu mami sau prietenelor că sunt nişte vaci pentru că poartă blană naturală (eu o fac şi mă simt foarte bine, dar nu cu mama, că ea nu poartă aşa ceva), poţi să îţi arunci gunoiul sortat, să duci diverse chestii la reciclare, să reduci consumul de curent, să militezi pentru castrarea câinilor vagabonzi. În general chestii care nu trag societatea de la dezvoltarea ei firească. Sunt curioasă câţi dintre cei care protestează pentru oprirea construcţiei unui drum i-ar spune vreo două dacă ar vedea un om chinuind un animal pe stradă.

Dacă tot am spus despre biciclete, am şi eu o idee mai inteligentă pentru amicii din Primărie şi cei de la Eco Club (apropo, când erau ţinuţi iepuraşii de Paşte în cuştile alea din centru cu zilele, unde dracu eraţi?). La Iaşi (şi dacă citeşti acum şi mai ai vreo ideea "nu te mai duce în Moldova" sau "moldovenii sunt cei mai proşti" te rog să te bagi singur acolo de unde din nefericire ai ieşit) se închide duminica un mare bulevard să se dea copchilăraia cu bicicletele şi rolele. Când eram mică am fost o mândră posesoare de BMX şi ulterior de role. Mie mi-ar fi plăcut să fi avut un bulevard la dispoziţie. Dar nu, noi facem piste de biciclete, deşi în majoritatea locurilor nu e spaţiu. De exemplu, eu consider că pistele din Calea Şagului sunt o adevărată bătaie de joc faţă de biciclişti. Dacă nu e loc, chiar trebuie să avem cu orice preţ ceva ca să arătăm ce oraş occidental este noi?

Prietenia, colacul de salvare când devenim neinteresanţi

Jack Sparrow spunea că există două categorii de lucruri, cele pe care le poţi face şi cele pe care nu le poţi face. Şi o altă vorbă foarte înţeleaptă spune că nu trebuie să îţi pierzi timpul cu cineva care nu e dispus să şi-l petreacă pe al său cu tine.

Sigur că toţi oamenii ne dezamăgesc, doar că unii ne dezamăgesc mai mult decât alţii. Acum câteva luni eu puteam să mă cert pentru că aveam tupeul nemărginit de a sta o noapte întreagă la ziua unei prietene, cu sărbătorită şi încă doar o persoană. Şi atunci ca şi acum cred că relaţiile de prietenie în general sunt mult mai altruiste şi mai ales, durabile decât relaţiile de dragoste. Prietenii îţi sunt alături de ani de zile, presupusul iubit e alături de tine de câteva luni, oricum cu variabile în funcţie de dispoziţie, şi probabil pe termen limitat de timp. Prietenii îţi sunt alături şi la bine si la rău, iubitul doar la bine. Orice om suficient de matur poate să-mi confirme chestiile astea.

Eu nu am putut să nu dau semne de viaţă când plecam la el. Eu nu aş putea să mă împrietenesc brusc cu persoane care ştiu că îmi bârfesc prietenii şi să mă duc pe la ele prin vacanţe. Şi nu aş putea să îi zic cuiva cum să îşi ţină ziua. Şi o calitate a mea, eu nu inventez scuze penibile când ştiu că aş fi nesimţită dacă aş spune adevărul.

Alţi oamenii pot şi cinste lor pentru capacităţi. Cred că e o calitate să nu ai niciodată îndoieli. Dacă cumva întorc spatele cuiva pe umărul căruia mâine o să vrea să plângă? Să poţi lăsa ceva durabil pentru nişte promisiuni incerte. Eu nu aş putea. Nu aş putea nici să îmi caut prietenele doar când nu mă caută niciun bărbat. Pot şi eu să tac şi să aştept ca lucrurile să se rezolve de la sine, doar că în cazul de faţă aş fi ales să nu o fac. Dar nu-i aşa, orice problemă care nu se rezolvă de la sine în 3 zile nu merită ca noi să ne batem cu capul cu ea. Uite că acum s-au rezolvat şi de data asta definitiv, ca să nu ne mai pierdem timpul cu chestiuni neesenţiale.

Anul acesta am renunţat la câteva persoane care erau o prioritate, pentru că am realizat că pentru ele devenisem o opţiune, şi nu eram nici măcar planul B. Partea cea mai nasoală e că am devenit planul Z în timp, la început lucrurile stând cu totul altfel.. În urma ruşinoasei retrogradări, am retras echipa. Mă mai bazez pe marketing, dar la magazinul oficial nu se mai vine iertare. Nimeni nu o mai fabrică, pentru că nimeni nu mai doreşte să o cumpere.