duminică, 26 iulie 2009

Cand oamenii prefera sa fie animale ( iar nu merg diacrticele )

A fi ultras presupune ceva riscuri. Uneori insa nu mai esti in situatia de a alege daca totusi merita sau nu, pentru ca e prea tarziu sa mai poti iesi din bataia pustii. Parerea mea despre felul in care multi isi sustin echipa este mai mult decat transanta. Oamenii acestia merg la fotbal pentru a se putea dezlantui, pentru a scapa de frustrari, pentru a cobori la un nivel pur si simplu animalic. Un om multumit cu sine si propria viata persoanala ar impusca un altul doar pentru ca tine cu o alta echipa? Ar astepta cu ardoare urmatoarea deplasare doar pentru ca e rost de cafteala? Ar scuipa prin gari? Nu cred. Suporterii violenti aleg fotbalul nu pentru ca le place ci pentru ca e o cale prin care pot deveni salbatici, intr-o masura in care nu pot sa fie acasa, la servici sau la scoala. Ar mai fi noul trend cretin cu intratul pe teren. Cica vroiau toti sa dea gol pentru ca echipa nu mai putea. Hai nu mai spune, eu care credeam ca vrei sa atragi atentia asupra ta. Plus ca un astfel de gol nu s-ar valida niciodata, deci actiunea este inutila. Ce mai conteaza ca echipa plateste pentru faptul ca tu nu te poti controla si esti total nemultumit de viata ta si (ne)realizarile tale? Tu ai avut momentul tau de glorie, care devine o mandrie ce poate compensa faptul ca la servici e cam nasol, ca esti un betivan notoriu, ca nu ai reusit sa cuceresti vreo fata sau ca intre tine si iubita/sotie lucrurile nu merg bine. Se poate ca eu sa nu inteleg anumite lucruri. A fi ultras e un mod de a trai, dar iata ca devine, din pacate, si un mod a muri. Am rezerve daca merita cu adevarat.

Niciun comentariu: