Sinuciderea

Nu am înţeles de unde şi până unde sinuciderea a ajuns să fie considerată o greşeală. Revin aici la ideea mea că din punct de vedere cultural, Europa e înapoiată tocmai prin prisma religiei creştine care şi-a impus o dogmă stupidă că nu avem dreptul să ne luăm viaţa. În alte culturi, cum este cea japoneză, sinuciderea este un act de onoare.

Din punctul meu de vedere, e perfect normal să îţi doreşti să îţi iei viaţa. Aşa cum noi putem decide cum trăim, la fel de bine putem decide când nu mai vrem să o facem. De ce să fie moralmente tolerabil ca o fată care suferă o decepţie în dragoste să se retragă la o mănăstire, iar o sinucidere din dragoste nu este? De ce e preferabil ca o persoană care nu mai poate să aibă un trai decent să ajungă la nebuni, decât să se sinucidă? Şi apoi, pentru că trăim vremuri ipocrite, de ce e tolerabil ca Gelu Ruscanu sau Apostol Bologa să îşi ia viaţa în cărţi pentru motive nobile, dar oamenii care o fac sunt judecaţi cu asprime?

Sigur, poate fi privită ca şi un act de laşitate. Din punctul meu de vedere însă, nu e deloc aşa. Nu e uşor să iei o asemenea decizie. Sigur, nu mă refer aici la şantajele emoţionale mizerabile de gen, mă părăseşti, mă sinucid. Nu, mă refer la aceia care nu spun nimănui ceea ce vor să facă şi o duc la capăt. Dacă tu ajungi la concluzia că viaţa ta nu mai poate fi fericită, că nu mai găseşti motivaţia de a o lua de la capăt şi vrei sa pui punct, de ce atâta fâs cu sinuciderea? Dacă nu mai ai pentru ce să lupţi şi nu te mulţumeşti cu simpla supravieţuire, mi se pare perfect normal să te sinucizi.

Sigur, ceilalţi încearcă să te oprească. De ce? De cele mai multe ori din motive egoiste, incluzând aici şi iubirea. Pentru că le e teamă că îi vor urmări remuşcările, cel mai des. Oamenii nu sunt capabili să îşi asume o vină, nu sunt capabili să înţeleagă că fac rău celuilalt, nu sunt capabili să asculte când cineva vrea să le spună cât de mult îi doare ceea ce fac. Şi atunci, dacă nu eşti capabil să asculţi dar eşti capabil să judeci, fii şi capabil să trăieşti cu vina. Din punctul meu de vedere, sinuciderea e o alternativă complet viabilă la viaţa. Mai ales că niciodată nu se sincuid oamenii mici, ci aceia cu aspiraţii înalte.