În sfârşit

Nu mă aşteptam ca cineva, prea curând, în ţara asta, să spune că se simtă jignit/ă de faptul că se află într-o emisiune alături de manelişti infecţi. Bravo Maria Dinulescu. Fetele ca ea (talentate, deştepte, frumoase şi ne-fufe) ar trebui să fie un exemplu pentru adolescente, nu capre spoite de machiaj cum e vandici, nu prostituate ca monica columbeanu. Am găsit linkul pe Facebook şi cred că merită popularizat. Aşa că, daţi mai departe.

Femeile sunt proaste

Deşi sunt fată, trebuie să recunosc. De la prea multe reviste gen Cosmopolitan, de la prea multe seriale gen Totul despre sex. De la prea puţine cărţi reale citite. "11 minute" nu se pune (nu înţeleg de ce a avut cartea atât de mult succes, în condiţiile în care Coelho are alte cârţi mult mai profunde ). De la prea multe telenovele cu fetiţe isterice. De multe ori am considerat că prieteniile cu băieţi au mai multe lucruri de oferit. Dar niciodată nu am crezut că 80% din femei preferă o îngheţaţă în locul sexului. Gâsculiţele mele, mergeţi la ginecolog, mergeţi la psiholog, aşteptaţi să găsiţi un partener de care să fiţi realmente atrase. Sau, pe reţeta din South Park, găsiţi-vă clitorisul.

Gone with the wind

A plecat. Nu o mai vezi nici la televizor, nu mai e in reviste. Acum un an, cine ar fi zis ca vei scapa de ea. Teroarea ta, cea care te facea sa tremuri de nervi. Cu pletele ei inselatoare, cu ochii ei albastri. Eu aveam senzatia ca de asta nu vom scapa prea repede. Dar iata ca totusi unele pseudo-vedete isi pierd celebritatea repede. Mai exista speranta. Deci, va invit sa pastram in suflet amintirea vremurilor ei de glorie:

M-am saturat de RATT

Acum ceva saptamani, am citit cum Grindeanu le-a atras atentia celor de la RATT ca nu e normal ca pe rutele interne sa circule doar autobuze preistorice. In speta, se referea si la 43. Bininteles ca facultatea a reinceput, autobuzele nu au fost schimbate, iar dimineata traiesc aceeasi experienta de sardina in conserva. Cand am ore de la 8 sau 9 si 40 min, e ingrozitor. Ca sa nu mai zic ca azi dimineata la 7 au venit destul de rar, fiind mult mai multa lume in statie decat de obicei, chiar si pentru aceasta perioada.
De aici, pot trage doua concluzii: Daca un numar poate fi cosmarul vietii tale, al meu cu siguranta e 43. 2. Anormalitatile si enormitatile din orasul nostru au sanse de remediere doar daca vreun ales are drum printr-un anumit loc. Daca nu, niciodata instituia responsabila nu va afla. Pe langa aura de mister, si daca sortii surad si trece careva pe undeva, apare un articol, situatia ramane la fel.
Doamne, cat imi doresc sa se faca si la noi transport public privat, ca sa va vad cum dati faliment. In chinuri.

Antena 3 şi atât

Citeam azi o ştire. Până când am ajuns la ultima propoziţie. E posibilă mai multă penibilitate? Eu chiar vreau să ştiu, pentru că anteniştii sunt un exemplu pentru noi toţi. Ei ne învaţă că în viaţă (facem şi rime) nu există limite. Şi dacă îţi pui ceva în cap, imposibilul devine posibil.
Îi dau pe zi ce trece din ce în ce mai multă dreptate lui Huidu. Puteţi găsi articolele la el pe blog, luaţi din blogroll-ul meu.

Circulaţie a la micul Paris în mica Vienă

Draga noastră comisie de circulaţie a mai avut o idee genială, spre ghinionul nostru. Având probabil prea multă vopsea pe stoc, au făcut în Calea Şagului o bandă pentru biciclişti şi una pentru mijloacele de transport în comun şi taxiuri. Foarte mişto, dacă nu iei în calcul că banda destinată bicicletelor este foarte subţire. Practic, oamenii sunt invitaţi să se frece de maşinile parcate pe marginea drumului. Ceea ce e bine pentru ambele părţi. Maşinile vor fi lustruite, iar oamenii care nu ştiu să meargă pe bicicletă vor putea să se sprijine când nu îşi pot menţine echilibrul. Apoi, Calea Şagului nici nu e a treia arteră invadată de tiruri de la noi. Şi spre deosebire de surorile mai mari, Lugojului şi Aradului, nu a primit de părinţi nicio promisiune de însurătoare cu o şosea de centură care să îi facă viaţa mai uşoară. Cel puţin nu prea curând, aşa că va rămâne fată bătrână. În practică, şoferii ignoră segregarea benzilor.
Nu ştiu ce fel de oamenii stabilesc regulile acestea în Timişoara, dar cred că au nevoie de un examen psihiatric urgent. Nu fac decât să încurce şi mai mult circulaţia. Sigur, nu exclud varianta ca toate benzile acestea separate, limitatoare, semafoare, sensuri unice să existe doar pentru ca autorităţile să se poată disculpa că au loc accidente. Şoferii sunt de vină pentru că nu respectă regulile, nicidecum cei care ne conduc şi nu contruiesc drumuri. Timişoara începe să fie o replică a Bucureştiului în ceea ce priveşte traficul. Nu cred că e foarte aberant ca cei ce nu fac drumuri şi impun reglementări idioate să fie acuzaţi de crimă, pentru accidentele ce au avut loc şi vor avea loc. În acest oraş toată lumea conduce stresată, traficul e un haos, iar să fii pieten e echivalent cu a înfăptui una din muncile lui Hercule. Şi by the way, lumea din Iaşi mă întreba dacă eşti călcat pe trecerea de pietoni aici. Reputaţie beton.

Uneori, aşchia mai sare departe de trunchi

Mama se uita la o emisiune de doi bani cu loredana chivu. Mama crede povestea ei lacrimogenă, mama spune că fata nu e proastă. Mama chiar o admiră. Stau şi mă întreb dacă mama şi-ar dori să fiu şi eu o gâscă. Un lucru e clar, mama nu şi-a transmis multe însuşiri copilului aka je. E bine.