Mai lasă-mă dracu cu mailurile de la Facebook

Aceasta este o postare mirceabadiană.

De ceva vreme tot primesc invitaţii peste invitaţii la o cauză pe Facebook, prin care se doreşte oprirea construcţiei unei şosele prin munţii Retezat. Înafară de faptul că oricât de populară a devenit această reţea de socializare, e destul de ridicol să crezi că vei opri construcţia şoselei prin acest demers, mie sincer mi se pare o cauză idioată. În România nu există drumuri, în caz că prietenii ecologişti nu ştiu asta. Eu cred că ştiu, ceea ce e cu atât mai grav.

Eu sunt o mare militantă pentru protecţia animalelor şi într-o bună măsură şi ecologistă. Doar că multe demersuri, ca şi isteria cu Roşia Montană, mi se par nerealiste. Te-ai gândit vreodată cum ar fi să locuieşti la Roşia să să fii sărac, dar sărac lipit pământul, şi mai ales, fără prea multe perspective de viitor? Eu am fost la Straja în clasa a 12-a. Naşpa, eu şi colegii de clasă nu aveam maşini, eram o clasă dezbinată şi deci nu ne-am adunat suficienţi ca să putem închiria la un preţ decent un autocar. Deci, am mers cu trenul. Plecat dimineaţa cu acceleratul de Galaţi, schimbat la Simeria pe un personal absolut infect ce ne ducea până la Lupeni. Personal plin de copii de ţigani şi feţe dubioase. De atunci părerea mea despre Valea Jiului e una foarte, foarte proastă.

Ok, înţeleg, s-ar tăia păduri, distruge peisaje. Dar totuşi, avem nevoie de şosele. Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar în secolul acesta se cam circulă cu maşina. Asta e şi pentru prietenii mei bicicliştii, care sunt, în funcţie de culoarea semaforului şi dispoziţie, când pietoni, când conducători de vehicule. Din punctul acesta de vedere, unii dintre ei nu sunt cu nimic mai buni decât cocalarii cu bemveu pe care îi arată cu degetul. Mai ales că, probabil, în viitor, autoturismele nu vor polua aşa de mult.

Aşa că eu propun să o lase mai moale cu şoseaua. Poţi face campanii, dar reale, nu zdrăngăneli pe Facebook, pentru reducerea poluării cauzate de uzine, poţi să îi spui lu mami sau prietenelor că sunt nişte vaci pentru că poartă blană naturală (eu o fac şi mă simt foarte bine, dar nu cu mama, că ea nu poartă aşa ceva), poţi să îţi arunci gunoiul sortat, să duci diverse chestii la reciclare, să reduci consumul de curent, să militezi pentru castrarea câinilor vagabonzi. În general chestii care nu trag societatea de la dezvoltarea ei firească. Sunt curioasă câţi dintre cei care protestează pentru oprirea construcţiei unui drum i-ar spune vreo două dacă ar vedea un om chinuind un animal pe stradă.

Dacă tot am spus despre biciclete, am şi eu o idee mai inteligentă pentru amicii din Primărie şi cei de la Eco Club (apropo, când erau ţinuţi iepuraşii de Paşte în cuştile alea din centru cu zilele, unde dracu eraţi?). La Iaşi (şi dacă citeşti acum şi mai ai vreo ideea "nu te mai duce în Moldova" sau "moldovenii sunt cei mai proşti" te rog să te bagi singur acolo de unde din nefericire ai ieşit) se închide duminica un mare bulevard să se dea copchilăraia cu bicicletele şi rolele. Când eram mică am fost o mândră posesoare de BMX şi ulterior de role. Mie mi-ar fi plăcut să fi avut un bulevard la dispoziţie. Dar nu, noi facem piste de biciclete, deşi în majoritatea locurilor nu e spaţiu. De exemplu, eu consider că pistele din Calea Şagului sunt o adevărată bătaie de joc faţă de biciclişti. Dacă nu e loc, chiar trebuie să avem cu orice preţ ceva ca să arătăm ce oraş occidental este noi?

Circulaţie a la micul Paris în mica Vienă

Draga noastră comisie de circulaţie a mai avut o idee genială, spre ghinionul nostru. Având probabil prea multă vopsea pe stoc, au făcut în Calea Şagului o bandă pentru biciclişti şi una pentru mijloacele de transport în comun şi taxiuri. Foarte mişto, dacă nu iei în calcul că banda destinată bicicletelor este foarte subţire. Practic, oamenii sunt invitaţi să se frece de maşinile parcate pe marginea drumului. Ceea ce e bine pentru ambele părţi. Maşinile vor fi lustruite, iar oamenii care nu ştiu să meargă pe bicicletă vor putea să se sprijine când nu îşi pot menţine echilibrul. Apoi, Calea Şagului nici nu e a treia arteră invadată de tiruri de la noi. Şi spre deosebire de surorile mai mari, Lugojului şi Aradului, nu a primit de părinţi nicio promisiune de însurătoare cu o şosea de centură care să îi facă viaţa mai uşoară. Cel puţin nu prea curând, aşa că va rămâne fată bătrână. În practică, şoferii ignoră segregarea benzilor.
Nu ştiu ce fel de oamenii stabilesc regulile acestea în Timişoara, dar cred că au nevoie de un examen psihiatric urgent. Nu fac decât să încurce şi mai mult circulaţia. Sigur, nu exclud varianta ca toate benzile acestea separate, limitatoare, semafoare, sensuri unice să existe doar pentru ca autorităţile să se poată disculpa că au loc accidente. Şoferii sunt de vină pentru că nu respectă regulile, nicidecum cei care ne conduc şi nu contruiesc drumuri. Timişoara începe să fie o replică a Bucureştiului în ceea ce priveşte traficul. Nu cred că e foarte aberant ca cei ce nu fac drumuri şi impun reglementări idioate să fie acuzaţi de crimă, pentru accidentele ce au avut loc şi vor avea loc. În acest oraş toată lumea conduce stresată, traficul e un haos, iar să fii pieten e echivalent cu a înfăptui una din muncile lui Hercule. Şi by the way, lumea din Iaşi mă întreba dacă eşti călcat pe trecerea de pietoni aici. Reputaţie beton.