Circulaţie a la micul Paris în mica Vienă

Draga noastră comisie de circulaţie a mai avut o idee genială, spre ghinionul nostru. Având probabil prea multă vopsea pe stoc, au făcut în Calea Şagului o bandă pentru biciclişti şi una pentru mijloacele de transport în comun şi taxiuri. Foarte mişto, dacă nu iei în calcul că banda destinată bicicletelor este foarte subţire. Practic, oamenii sunt invitaţi să se frece de maşinile parcate pe marginea drumului. Ceea ce e bine pentru ambele părţi. Maşinile vor fi lustruite, iar oamenii care nu ştiu să meargă pe bicicletă vor putea să se sprijine când nu îşi pot menţine echilibrul. Apoi, Calea Şagului nici nu e a treia arteră invadată de tiruri de la noi. Şi spre deosebire de surorile mai mari, Lugojului şi Aradului, nu a primit de părinţi nicio promisiune de însurătoare cu o şosea de centură care să îi facă viaţa mai uşoară. Cel puţin nu prea curând, aşa că va rămâne fată bătrână. În practică, şoferii ignoră segregarea benzilor.
Nu ştiu ce fel de oamenii stabilesc regulile acestea în Timişoara, dar cred că au nevoie de un examen psihiatric urgent. Nu fac decât să încurce şi mai mult circulaţia. Sigur, nu exclud varianta ca toate benzile acestea separate, limitatoare, semafoare, sensuri unice să existe doar pentru ca autorităţile să se poată disculpa că au loc accidente. Şoferii sunt de vină pentru că nu respectă regulile, nicidecum cei care ne conduc şi nu contruiesc drumuri. Timişoara începe să fie o replică a Bucureştiului în ceea ce priveşte traficul. Nu cred că e foarte aberant ca cei ce nu fac drumuri şi impun reglementări idioate să fie acuzaţi de crimă, pentru accidentele ce au avut loc şi vor avea loc. În acest oraş toată lumea conduce stresată, traficul e un haos, iar să fii pieten e echivalent cu a înfăptui una din muncile lui Hercule. Şi by the way, lumea din Iaşi mă întreba dacă eşti călcat pe trecerea de pietoni aici. Reputaţie beton.