Jos pălăria. Poveste din taxi

Săptămâna trecută am mers acasă cu un taxi condus de un om care mi s-a părut că ilustrează foarte bine atitudinea şi problemele românilor cu ţiganii. Mult mai bine decât ifosele pacifiste ale Madonnei, care nici "nu" vine dintr-o ţară unde există discriminare şi culmea!, mai are şi origini italiene. Nenea era puţin deranjat de câţiva ţigani care dormeau pe ei la semafor şi a început să îmi povestească despre ce fac taximetriştii când sunt solicitaţi de aceştia. Mi-a spus că mulţi colegi refuză din start, iar el mereu le pune condiţia că să plătească dublu, motivând "spor de toxicitate". Culmea, mi-a spus că nu întâmpină prea multe refuzuri. Apoi, mi-a spus cum se asigură că nu este ţepuit. De multe ori mulţi îi spun că nu au suficienţi bani, şi că se duc în casă să mai ia. Nenea însă le cere pălăria drept garanţie. Aşa am aflat că ei ţin foarte mult la pălărie. Şi de fiecare dată, sub ameninţarea pierderii obiectului, îşi amintesc că au suficienţi bani.