Jos pălăria. Poveste din taxi

Săptămâna trecută am mers acasă cu un taxi condus de un om care mi s-a părut că ilustrează foarte bine atitudinea şi problemele românilor cu ţiganii. Mult mai bine decât ifosele pacifiste ale Madonnei, care nici "nu" vine dintr-o ţară unde există discriminare şi culmea!, mai are şi origini italiene. Nenea era puţin deranjat de câţiva ţigani care dormeau pe ei la semafor şi a început să îmi povestească despre ce fac taximetriştii când sunt solicitaţi de aceştia. Mi-a spus că mulţi colegi refuză din start, iar el mereu le pune condiţia că să plătească dublu, motivând "spor de toxicitate". Culmea, mi-a spus că nu întâmpină prea multe refuzuri. Apoi, mi-a spus cum se asigură că nu este ţepuit. De multe ori mulţi îi spun că nu au suficienţi bani, şi că se duc în casă să mai ia. Nenea însă le cere pălăria drept garanţie. Aşa am aflat că ei ţin foarte mult la pălărie. Şi de fiecare dată, sub ameninţarea pierderii obiectului, îşi amintesc că au suficienţi bani.

Mă bucur

Mă bucur că mutu trebuie să plătească 17 mil de euro pentru că s-a drogat. Cunoscută fiind aversiunea mea faţă de persoanele care fac aşa ceva, mi se pare o decizie normală având în vedere riscurile la care şi-a expus clubul. Apoi, e clar că a recurs la aşa ceva din plictiseală, pentru că era un om ce nu se confrunta cu niciun fel de problemă. So, prostia şi domnia se plătesc.

Când ne mai dăm şi noi foc?

Autorităţile locale din Timişoara organizează destul de des evenimente peste evenimente, cheltuind inutil sume din bugetul local pe vrăjeli despre stele, raţe, bulevarde. În plus, au comandat un spectacol grandios de artificii care sp ţâşnească din mulţime şi lumea să se aleagă cu arsuri. Siguranţa cetăţenilor e doar un mic detaliu, la fel cum sunt parcurile, drumurile, cerşetorii ce mai nou de urcă peste tine la meselor tersaelor. Eu una aş vrea să văd un oraş curat, fără boschetari, cu drumuri practicabile, cu un parc al copiilor deschis. Nu mai vreau să nu mai am loc în Unirii de raţe, oameni ce împart pliante. Timişorenii au ce face în timpul liber. Mai greu e când ai arsuri de gradul 2 şi 3.

OMG

Intră şi te salvează. Sunt ei. Luptătorii Acvila în chiloţei. Ok, deci mai înţeleg tatuaje, motoare, dar de ce lenjerie colorată? De ce???????????????????? Şi apoi, poate lumea îşi închipuie că sunt bărbaţi adevăraţi. Şi epilaţi.

Vreau să fiu Nae. Nae Manea

În timpul emisiunii gsp-iste de aseară, transmisă prin bunăvoinţa şi caritatea televiziunii cu audienţă joasă, la un moment dat a sunat papagalul de copos. Bineînţeles, făcea pe generosul, se plângea de bani. Cred că el e singurul om fericit că a venit criza. Acum, are un pretext perfect pentru caracterul infect. Anywayz, la un moment dat, Naum spunea că salariul lui Nae Manea e foarte mic. 3000. De euro. Aşadar, un salariu mizer în lumea fotbalului autohton. În realitatea, adicî pentru românul de rând înseamnă peste 11.000 RON. Uau. Ce n-aş să mă exploateze şi pe mine copos. Nu zic că e normal salariul. Ştiu câţi bani se învârt în fotbal. Dar totuşi, aş vrea să fiu ca Manea măcar o lună. Pliz george, dacă nu îţi mai place de el, PICK ME, PICK ME :D.

A fost o vremea când eram tot timpul fericiţi. Episodul 1, Jenant. Penibil. Jenibil, adjudecat!

Ca o stranie coincidenţă, când încep serialul acesta, la Kiss Tv e melodia lui Blunt, "Simona". Zilele astea, în timp ce copypasteuiam ştiri la greu pentru seminarul de GPS, mi-a venit ideea asta de titlu şi, pe măsură ce timpul trecea, mi-au venit idei de câteva subiecte cărora li se potriveşte ca o mănuşă.
Azi, vineri 13, a avut loc dezbaterea pentru Parcul Copiilor. Adică o chestiune unde s-au spus nişte lucruri mai mult decât evidente în faţa nenorociţilor ce conduc sau au condus judeţul sau speră că îl vor conduce într-o zi. Pe lângă răfuielile personale împrumutate din comportamentul copiilor de la grădiniţă ale deştepţilor din Timiş, cea mai importantă problemă a fost faptul că tunelul e kitsch. Deci da, e naşpa şi trebe dărâmat. Nu cred că cineva s-a sinchisit să întrebe copiii ce între timp au crescut ce mişto era cu trenulţul. La vârsta aia nu ştiam ce era kitsch-ul. Dar parcă îmi amintesc că ştiam ce e nesimţirea. Apoi, toate proiectele de modernizare sunt mai mult decât derizorii din gura celor ce au vândut centrul istoric coloraţilor şi nu sunt în stare să modernizeze drumurile şi alte treburi dinastea neesenţiale.
Apoi, devine din ce în ce mai clar că parcul va fi vândut unor mari dezvoltatori imobiliari. Eu nu îmi pot explica astfel circul ăsta cretin. Din punctul meu de vedere, Parcul Copiilor e doar o frumoasă amintire. Sper din tot sufletul să fiu contrazisă într-o zi de realitate.
Când eram eu micuţă, mergeam acolo deobicei cu mama în week-enduri. Nu mai are rost să spun că mersul în Parcul Copiilor era o mare fericire pentru mine. E de menţionat însă că poate într-o zi o să mă plimb pe acolo cu copii mei şi o să le zic, uitaţi aici venea buni cu mami când era ca şi voi:
-Mami, da de ce mergeaţi la hotel?
- Nu, puiule, aici era un parc cu mulţi copaci, leagăne, unde te puteai plimba. Era frumos.
-Aaa. Şi erau şi acum tantile alea cu fustă scurtă şi blond spălăcit pe aici?
-Nu, nu. Tantile alea au apărut după ce s-a legalizat ceva ce nu are rost să vă explic acum, în urma campaniei de presă a antenei 1. Postul ală caca unde mami nu vă lasă să vă uitaţi. Ştiţi, mulţi nenea proşti le iubesc. Domnii aştia au şi bani. Ale lor sunt maşinile din faţă.