Sfârşitul

Am auzit de isteria şi succesul filmului 2012. Nu l-am văzut, nu vreau, nu ştiu câtuşi de puţin despre ce e vorba. Necesar şi suficient ca să pot spune că e un bullshit prin atracţia bolnavă pe care o manifestă asupra oamenilor de asemenea bolnavi. Dragii mei, nu o sa murim. Cum spunea Sartre, suntem condamnaţi să trăim. Da, vom ajunge şi noi pensionari, o să avem toate "boalele", o să devenim sclavii copiilor noştri ce ne vor dori ca dădace/dădaci, plătitori de facturi şi mergători la piaţă. O să intrăm în câmpul muncii. Va trebui să muncim. O viaţă. Să stăm noaptea alături de copii la primele colici, să suportăm rubedenii la nuntă. Nu avem de ales, va trebui să facem alegeri. Să suportăm şi campanii electorale. Să luptăm şi atunci când suntem absolut convinşi că nu avem puterea să o mai facem. Să suportăm întâlnirile cu foşti colegi, cu cariere şi vieţi mult mai interesante decât ale noastre, care ne vor zâmbi compătinitor. "Şi, tu când te măriţi?".
Sau, în caz că aveţi alte informaţii, anunţaţi-mă şi pe mine. Dacă mai sunt doar trei ani, să las facultatea, să mă angajez la solar şi să ne petrecem timpul care a mai rămas în acelaşi oraş.