Succesul previziunilor despre sfârşitul lumii nu constă în religiozitatea societăţii, ci în frustrările membrilor ei. Avem nevoie să credem că vine ziua când doamne-doamne va împărţi dreptatea, ăia care ne băteau in clasa a 4a vor merge în iad unde vor fi supuşi la perversiuni sexuale anale, iar cei buni se vor duce in Rai, vor trăi for ever în Nirvana, vor avea un veşnic orgasm. Şi nu pentru că noi credem în chestiile astea, ci pentru că ne place să credem că noi nu greşim niciodată şi toţi cei care ne stau împotriva şi-o vor lua one way or another.
O baba din Bulgaria a prezis că azi va izbucni Al Treilea Război Mondial. Este ora 20:47 e fusul nostru orar şi nu vedem semne. Deci, naşpa. Nu vom scăpa de credite, va trebui în continuare să ne facem planuri pe termen lung. Nu pot să nu remarc limitările mintale ale celor care cred în previziuni de tipul acesta, fie că le-a făcut baba chioară (o da, fetişul orbilor care văd dincolo de lumea asta, vezi Pythia) sau Nostradamus cu poeziile lui fără absolut niciun mesaj CLAR. Mullţi încă mai cred în idioţenia aia de film, 2012, şi în faptul că vom crăpa toţi doar pentru că mayaşii nu au simţit nevoia să îşi facă un calendar cu 6 secole înainte de data la care au dispărut ca civilizaţie din istorie.
Discutam astăzi la un seminar că oamenii din România nu mai pot fi influenţaţi. Mie mi se pare că românii sunt mai proşti şi mai influenţabili ca oricând. Şi nu doar aspectul politic dovedeşte asta. Fascinaţia pentru toate formele de supranatural este o dovadă de înapoiere medievală. Nu cred că aş putea discuta cu multe persoane despre aspecte logice. Gen, dacă cunoşti viitorul, asta automat îl va schimba. Nu. Nu. Nu. Ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus. Bine, trecem peste faptul că asta contrazice flagrant doctrina ortodoxă, care nu susţine teza predestinării divine, ci pe cea a liberului arbitru.
Concluzia mea e că faptul că previziunea bulgăroaicei nu s-a adeverit nu va fi remarcată. Nimeni nu ţine minte previziunile false, poate să spună un nebun 50 de tâmpenii şi să scrie doar o dată nişte versuri care se potrivesc, evident, mereu post-factum, cu ceva eveniment din istoria recentă.
Se afișează postările cu eticheta 2012. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 2012. Afișați toate postările
joi, 11 noiembrie 2010
miercuri, 18 noiembrie 2009
Sfârşitul
Am auzit de isteria şi succesul filmului 2012. Nu l-am văzut, nu vreau, nu ştiu câtuşi de puţin despre ce e vorba. Necesar şi suficient ca să pot spune că e un bullshit prin atracţia bolnavă pe care o manifestă asupra oamenilor de asemenea bolnavi. Dragii mei, nu o sa murim. Cum spunea Sartre, suntem condamnaţi să trăim. Da, vom ajunge şi noi pensionari, o să avem toate "boalele", o să devenim sclavii copiilor noştri ce ne vor dori ca dădace/dădaci, plătitori de facturi şi mergători la piaţă. O să intrăm în câmpul muncii. Va trebui să muncim. O viaţă. Să stăm noaptea alături de copii la primele colici, să suportăm rubedenii la nuntă. Nu avem de ales, va trebui să facem alegeri. Să suportăm şi campanii electorale. Să luptăm şi atunci când suntem absolut convinşi că nu avem puterea să o mai facem. Să suportăm întâlnirile cu foşti colegi, cu cariere şi vieţi mult mai interesante decât ale noastre, care ne vor zâmbi compătinitor. "Şi, tu când te măriţi?".
Sau, în caz că aveţi alte informaţii, anunţaţi-mă şi pe mine. Dacă mai sunt doar trei ani, să las facultatea, să mă angajez la solar şi să ne petrecem timpul care a mai rămas în acelaşi oraş.
Sau, în caz că aveţi alte informaţii, anunţaţi-mă şi pe mine. Dacă mai sunt doar trei ani, să las facultatea, să mă angajez la solar şi să ne petrecem timpul care a mai rămas în acelaşi oraş.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
