joi, 17 decembrie 2009

Cea mai tare poză


Am găsit-o pe twitter la Vali Bărbulescu. Superb.

miercuri, 9 decembrie 2009

14 questions

Tot timpul noi femeile suntem cele care nu ştiu ce vor. Voi bărbaţii sunteţi mereu ăia şmecheri, în fiecare dintre voi zace un erou ce poate face orice. A da? Şi atunci de ce sunt torturată cu atâtea contradicţii zi de zi. Eu, care mereu iau decizii rapid şi nu încurc existenţa nimănui cu dileme care de fapt nu există. Primsc dedicaţie:

If I changed your plans, why do you stick to the same hysterical shit?
If I'm the perfect distraction, why are you still focused on nothing?
If I took your idea of everything you wanted to have, why don't you want to have me, not just as a visitor?
If I'm the thing that's missing, why don't you say yes?
If it's the end of the first beginning, why does the beginning not end?
If I'm a rare friend, why don't I deserve a simple truth?
If you never want to lose me, why do you throw me away?
If you don't want to be without me ever again, why don't you want to be with me?
If I'm the BEST thing, why is a piece of shit better then me?
If you need me there always, why does it never start?
If I'm a happy ever after, why won't we never be together?
If I comfort you with my smile, you don't you want to see my smile?
If I'm the beginning and end of every chapter, why don't I appear on any page of the book?
If you are undeniably happy with me next to you, why do you push me away?
If it's always, why is it actually never?

luni, 7 decembrie 2009

Ultimele precizări

Deci, ce cred eu despre tot şi voi vă încăpătânaţi să nu înţelegeţi:
1. Nu sunt bani în România şi niciun candidat nu are cum să îi producă.
2. Liberali îşi dovedesc azi prin declaraţia lui Tăriceanu, încă o dată, statutul de târfe politice.
3. Nu este logic să votezi pentru Geoană de dragul Crinului imperial şi imaculat, care la rândul lui candidează pentru Patriciu.
4. Într-o ţară normală, Vântu ar fi fost la pârnaie. Orice simplă asociere cu aşa un personaj este doar jenantă. Dar să vezi în aceeaşi zi două minciuni şi să consideri că presa trebuie să investigheze cine e mincinosul e o dovadă de imbecilitate.
5. Ciuhandu a vândut centrul ţiganilor şi opţiunile timişorenilor corciturii politice, aşa că nu cred că merită băgat în seamă.
6. Doctinele în România nu există.
7. PSD sfidează în continuare inteligenţa tuturor declarând că ei au câştigat.
8. Geoană se chinuie atât de mult să îl imite pe Obama încât orice observator cu ochi fin îl vede ca pe un simplu clovn.
9. În Republica Moldova nu a avut loc nicio fraudă. E simplu, oamenii nu vor nimic roşu şi vâd în Băsescu un om cu oarece sânge în instalaţie, dat fiind faptul că ei speră în unire.
10. Se poate ca românii din Occident nu au văzut guvernul incompetent din ultimul an, dar trebuie avut în vedere că unii au deja şi altă mentalitate.
11. Politicienii noştri vor continua să se certe şi să facă scandaluri pentru foarte mulţi ani de acum înainte, o au în sânge.
12. Am senzaţia că Johannis a avut un status asemănător cu al iepurilor de la cursele de atletism.
13. Polarizarea pe regiuni ar trebui să dea foarte mult de gândit în privinaţa valorilor morale ale electoratului. Mai concret: Clujul se vede şi din tren că este o regiune dezvoltată dpdv economic, ceea ce nu pot spune de oraşele din Oltenia, Muntenia şi Moldova.
Şi în încheiere, cu intonaţie a la Jim Carrey: LOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOSERS.

joi, 3 decembrie 2009

Diavolu şi Saddam

Nu mai vroiam să scriu despre alegeri, dar. Tot scandalul asta cu Vântu m-a făcut să zâmbesc şi sper să vă pot face şi pe voi. Mi-a amintit de un film drag, South Park: The Movie. În rolul Diavolului, Geoană. În rolul lui Saddam, Vântu. Ştii că e malefic, dar tot de duci la el. Prietenii ştiu de ce.

marți, 1 decembrie 2009

Fantoma lui Corneliu Coposu strikes again

Politicienii nostri recurg la predecesorii lor morti pentru a convinge prostimea sa ii voteze. Si din cauza valorii simbolice, dar si pentru ca mortii, in mod convenabil, nu pot vorbi, comenta, riposta. Prima oara cand am auzit despre fantoma lui Coposu a fost cand eram foarte mica. Dar si atunci (io eram desteapta de mica) stiam ca Tapu, aka Constantinescu, mintea ca in biserica i s-a aratat spiritul taranistului. Romanii l-au votat si a fost cea mai nasoala guvernare dpdv economic.
Astazi, politicienii contemporani se folosesc din nou de numele lui Coposu. Care circa ar legitima alianta cu PSD. Trecand peste decenta de a nu invoca oameni morti cand e vorba de rahat, chiar cred ca cineva va crede o asemenea imensitate? In primul rand, PNTCD nu exista. Maniu, daca s-ar naste din nou, nu ar fi in PNTCD-ul de azi, care e doar o sleata ahtiata dupa ciolan, care mai supravietuieste aici pe la Timisoara.
Azi am fost mandra ca sunt din acest oras. PSD-istii si PNL-istii, cu micile si neinsemnatele partide care mai ciugulesc pe langa ele, au venit la Timisoara cu tupeu. Vorbesc despre Revolutie ca si cum vorbesc despre masini, bani. Uita ca atunci au murit oameni, care probabil ar fi considerat ca mai bine traiesc decat sa iasa in strada pentru un viitor politic de cacat. Da, cacat este cuvantul care defineste tot ce se intampla la guvernarea tarii, in Parlament si in justitie. Au venit si au crezut ca timisorenii sunt prosti si pot fi usor manipulati de ziua nationala. Ca o mica paranteza, comunismul poate fi mai usor asociat unei oligarhii, pentru ca nu tot ce era rau decidea cizmarul, mai era si o nomenclatura (vezi cartea Ferma animalelor). Asta ca precizare pentru colegii deontologi. Mesajul oamenilor a fost clar: Timisoara nu face parte din regiunile fomiste ale tarii, care voteaza PSD doar pentru ca, pe principii robinhoodiene, impart veniturile intre judete. Aici a inceput Revolutia si oamenii nu au uitat. Sunt sceptica in privinta rezultatului pe tara, probabil ca romanii imi vor arata din nou ca sunt dobitoci. Dar imi ramane satisfactia ca traiesc intr-un oras care nu isi lasa trecutul recent imbalsamat cu scuipinol.

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Legături bolnăvicioase

Cred că din când în când e bine să ne reamintim de melodii şi filme. Iniţial filmul nu mi-a plăcut deloc. Nu înseamnă că îmi place nici acum, dar că l-am reconsiderat. Pornesc de la un gând care a fost cândva o premisa a vieţii mele, dar care acum nu ştiu dacă mai este, nu mai este, dacă va mai fi vreodată, dacă mai contează sau dacă a avut vreodată valoare: dacă iubeşti cu adevărat pe cineva, durerea provocată de dezamăgire, în speţă trădare, e prea mare ca să poţi ierta, pentru că astfel rămâne acolo şi pur şi simplu te va omorî. Deci, asta face şi fetiţa simplă de la sat din film. Ceea ce ne arată că oamenii sunt nişte gunoaie. Aleg egoismul, penibilul, lipsa demnităţii, bocetele, târâtul în genunchi, scandalurile, isteriile în dauna iubirii reale, puternice şi necondiţionate. Cel mai frumos personaj al filmului iese învins şi forţa mesajului stă tocmai în faptul că nici măcar pentru o clipă nu a avut posibilitatea de a alege să încerce să câştige.

joi, 26 noiembrie 2009

Me on politics

N-am vrut să ating subiectul, dar discuţiile de la seminarii mă calcă deja pe nervi. Naivitate e mult spus în anumite cazuri. Multă lume nu realizează că istoria ne oferă multe exemple prin care se confirmă că oligarhia a fost mai rea decât dictatura. Mă exasperează adulaţia asta naivă pentru Crin, despre care nu pot spune nici măcar proverbul cu floricica ce nu aduce primăvara. Alianţa dintre galbenii şi roşii e o alianţă pentru ciolan. Iar albul imaculat al crinului imperial, pe lângă faptul că, realistic vorbind nu poate exista, nu poate opri aşa ceva.
Apoi cu Parlamentul. Cum ar zice Badea şi colegii mei deontologi, această instituţie supremă a democraţiei. Ei bine, majoritatea legilor în România au venit din partea Guvernului, prin ordonanţe. Aşa că mi se pare perfect logic să facem economie la camera de adormiţi şi absenţi. Vai, dar Uniunea Europeană. U.E. s-a născut ca un organism economic ce a căpătat şi alte valenţe, însă scopul şi anume banul, nu s-a modificat. Am discernământul necesar să iau ce e bine şi rău de la Uniune. Iar corectitudinea politică şi impunerea globalizatoare a unor modele de stat, precum Parlamentul bicameral, sunt doar bullshituri. Doar pentru că pe la englezi funcţionează de secole nu-l face perfect. Apoi, tot de U.E. ne sunt impuse o grămadă de legi. Dar ştiu că e mai simplu sa fii visător, să spui că vrei să fii jurnalist şi să înghiţi găluşte morale, altfel servite de la cei mai imorali şi abjecţi oameni.
Deci eu am votat cu Băsescu, după cum probabil v-aţi dat seama. Nu îmi place în mod deosebit. Dar de când au apărut vertebratele pe această planetă, animalele ce au trăit în grupuri au avut lideri. Geoană şi Antonescu nu numai că nu sunt, dar sunt şi papagali. Până la urmă cineva trebuie să aibă o funcţie supremă. Şi acela care o are trebuie să aibă şi mână de fier, şi gură spurcată. Nu poţi face ordine fără cojones. Sigur că nu o să fie bine nici cu Băsescu, mai ales că oamenii din partidul lui nu sunt capabili să formeze un Guvern. Dar e România, şi prefer s-o văd condusă de la Golden Blitz de un om care rezistă la mult alcool decât de la biroul lui Patriciu sau din baronatele locale PSD-iste de nişte marionete ce se îmbată cu apă rece sau doar cu aer. Sper că articolul lui Tolotan va lumina minţile unora şi nu va ieşi Geoană. Ca să vedeţi atunci, deontologilor, cum ne ducem dracu.