N-am vrut să ating subiectul, dar discuţiile de la seminarii mă calcă deja pe nervi. Naivitate e mult spus în anumite cazuri. Multă lume nu realizează că istoria ne oferă multe exemple prin care se confirmă că oligarhia a fost mai rea decât dictatura. Mă exasperează adulaţia asta naivă pentru Crin, despre care nu pot spune nici măcar proverbul cu floricica ce nu aduce primăvara. Alianţa dintre galbenii şi roşii e o alianţă pentru ciolan. Iar albul imaculat al crinului imperial, pe lângă faptul că, realistic vorbind nu poate exista, nu poate opri aşa ceva.
Apoi cu Parlamentul. Cum ar zice Badea şi colegii mei deontologi, această instituţie supremă a democraţiei. Ei bine, majoritatea legilor în România au venit din partea Guvernului, prin ordonanţe. Aşa că mi se pare perfect logic să facem economie la camera de adormiţi şi absenţi. Vai, dar Uniunea Europeană. U.E. s-a născut ca un organism economic ce a căpătat şi alte valenţe, însă scopul şi anume banul, nu s-a modificat. Am discernământul necesar să iau ce e bine şi rău de la Uniune. Iar corectitudinea politică şi impunerea globalizatoare a unor modele de stat, precum Parlamentul bicameral, sunt doar bullshituri. Doar pentru că pe la englezi funcţionează de secole nu-l face perfect. Apoi, tot de U.E. ne sunt impuse o grămadă de legi. Dar ştiu că e mai simplu sa fii visător, să spui că vrei să fii jurnalist şi să înghiţi găluşte morale, altfel servite de la cei mai imorali şi abjecţi oameni.
Deci eu am votat cu Băsescu, după cum probabil v-aţi dat seama. Nu îmi place în mod deosebit. Dar de când au apărut vertebratele pe această planetă, animalele ce au trăit în grupuri au avut lideri. Geoană şi Antonescu nu numai că nu sunt, dar sunt şi papagali. Până la urmă cineva trebuie să aibă o funcţie supremă. Şi acela care o are trebuie să aibă şi mână de fier, şi gură spurcată. Nu poţi face ordine fără cojones. Sigur că nu o să fie bine nici cu Băsescu, mai ales că oamenii din partidul lui nu sunt capabili să formeze un Guvern. Dar e România, şi prefer s-o văd condusă de la Golden Blitz de un om care rezistă la mult alcool decât de la biroul lui Patriciu sau din baronatele locale PSD-iste de nişte marionete ce se îmbată cu apă rece sau doar cu aer. Sper că articolul lui Tolotan va lumina minţile unora şi nu va ieşi Geoană. Ca să vedeţi atunci, deontologilor, cum ne ducem dracu.
joi, 26 noiembrie 2009
Me on politics
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
O iau metodic, aproape didactic:
1. Faptul ca la noi guvernul face mai multe legi decat parlamentul este un abuz de lege, menit sa scurt circuiteze tot procesul legislativ. Sa-ti explic cum functioneaza: guvernul face ordonanta, ia intra imediat in aplicare, orice tampenii ar putea contine, si abia apoi ajunge la parlament pentru dezbateri. Chiar daca in parlament se modifica acea ordonanta, ea deja va fi avut deja efectul dorit de guvern. Acest lucru trebuie limitat, si nu institutionalizat, cum au facut toate guvernele dupa revolutie.
2. UE nu a vrut niciodata sa aiba un rol strict economic, mai mult unul strategic. Nu impune un model de stat, impune in schimb o rigoare institutionala care, pentru buna functionare a Uniunii trebuie sa functioneze. Iar UE nu ne impune nimic, noi am acceptat sa luam parte la aceasta constructie, si contribuim si noi, prin participarea la procesele de luare a deciziilor, la bunul sau mers.
3. Parlamentele unicamerale se potrivesc tarilor mici si foarte mici, care nu au probleme de descentralizare. La noi, se impune mai intai o descentralizare administrativa, si apoi un parlament bicameral, unde camera inalta (senatul) sa se ocupe de chestiunile unitatilor teritoriale descentralizate si o camera joasa (camera deputatilor) care sa se ocupe de chestiunile nationale. Iar numarul de parlamentari, trebuie, intr-adevar redus, dar nu dupa ureche.
4. Nu, nu-ti trebuie musai o mana forte pentru a guverna. Iti trebuie un sistem forte pe care politicienii sa-l accepte ca regula jocului si sa o respecte, sau macar sa se prefaca. Iti mai trebuie si rule of law, macar in aparenta, nu rule of tupeu. Un presedinte trebuie sa fie un element capabil sa uneasca in jurul unei idei, sa poata sa creeze un consens, iar Basescu a aratat ca nu e capabil de asa ceva. El a vrut sa fie jucator, cand de fapt trebuia sa fie arbitru. Da, avem nevoie de un lider, dar nu de un tatuc care sa le zica tuturor ce si cum sa faca, asta e intolerabil.
5. Peste tot in lume partidele se bat pt ciolan, si e pentru prima data cand aceasta lupta a devenit atat de aparenta si atat de deschisa si la noi. Este perfect normal ca doua partide sa se alieze impotriva unui al treilea, de asta exista partidele, fiecare cu « grupul sau de interese », perfect legitim, care, pe langa agenda pe care o propun prin programme electorale, mai au si una a lor, proprie. Nu sunt de acuzat partidele care fac asa ceva. Si PDL tot pentru putere si ciolan lupta, si n-are aliat pentru ca a avut o strategie proasta in relatie cu celelalte partide.
6. O calitate a oamnilor politici este pragmatismul, iar Crin a dat dovada de asa ceva lately, in spades. Poate sa nu-ti fie simpatic, poti sa nu-i apreciezi ideile, dar ca lider este bun. Si nici Geoana nu e rau, ca altfel nu reusea sa ramana presedinte peste toti vulturii aia din PSD fiind prostanac, il mancau toti aia la micul dejun. Si Basescu a fost un lider bun pentru ai lui, numai ca si-a pierdut muuuuult din pragmatismul pe care-l avea acum 5 ani.
7. Iar istoria ne dovedeste ca intotdeauna creierul mai multora functioneaza mult mai bine decat creierul unuia singur. ;)
Nu esti naiva, Anduta, apreciez asta, dar imi permit sa-ti zic ca-n materie de politica, drept, istorie, mai ai ceva de citit. In rest, daca-l iei pe post de model pe Tolontan, esti pe drumul cel bun
1. Me knows, tocmai asta le spuneam si eu colegilor la un seminar. M-a revoltat faptul ca aveau o imagine idilica a Parlamentului.
2. Nu iti impune, dar intri pentru facilitati, si ca sa le ai, accepti normele lor. Se poate spune ca ajungi sa ti le impui singur, dar UE are si puterea de aspirator pentru multe state.
3. Da, dar eu vad Parlamentul ca pe o aduntura ce nu face mai nimic, asa ca nu m-ar deranja o reducerea a uneo oameni ce oricum nu se omoara cu treaba.
4. Nu avem structura de stat democratic, din pacate.
5. Am rezerve in privinta modului in care o fac, nu a faptului in sine.
6. Eu nu il pot vedea pe Crin ca loder. I just can't.
7. Asa e, deci si la furaciune.
In ordine aleatorie...
1. Avem structura de stat democratic, ceea ce nu avem inca este practica democratiei. Dar asta o sa vina, tocmai de asta zic tot timpul ca change is good.
2. Poate o structura clara si bine definita poate si antrena un fond pe masura. Sunt de acord cu reducerea numarului de parlamentari (ca doar trebuie si priceapa si aia ceea ce se asteapta de la ei la nivel institutional, si nu sa stea sa doarma in scaunele alea confortabile), dar structura bicamerala este o necesitate (impreuna cu o separare completa a atributiilor), iar toti aia care au votat in prostie la referendum "DA" la intrebarea cu unicameralul, fac pariu ca habar n-au de ce au votat asa, au facut-o doar dintr-o inertie. N-au primit argumente, nu a fost o dezbaere in jurul acestei idei, ci doar incercarea unui om populist de a avea un motiv de campanie in plus.
3. UE e un lucru bun pentru noi, fara niciun dubiu, ne-au impus multe lucruri fara de care nu eram astazi totusi unde suntem, dar sa nu ne asteptam vreodata sa vina ei sa ne gestioneze noua treburile interne. Aia tot treaba noastra ramane.
4. La furaciune, sunt absolut convins ca ambele parti se situeaza pe acelasi plan. Dar, in timp ce fura, mai si scapa lucruri importante pentru oranduire. Iar alea trebuie sa vina dupa un consens intre mai multi, nu doar pentru ca un om a hotarat astfel.
Trimiteți un comentariu