duminică, 30 august 2009

Facebook

Pentru că am auzit atâtea laude despre site-ul sus numit, mi-am făcut şi eu pagină. Deocamdată mi se pare un site destul de plictisitor, MULT sub hi5. Aşa că nu pot decât să concluzionez că toţi cei care zic că sunt prea cool pt hi5 şi că s-au mutat pe facebook fac parte din curentul sictirelii naţionale. Exact ca şi piţipoancele care au auzit, în sfârşit, de Hermes şi strâmbă acum din nas la Vuitton, deşi s-au mândrit cu imitaţiile lor până la epuizare.
Acum, ce nu îmi place mie la Facebook. În primul rând că poţi vedea doar profilul prietenilor. Pentru un site de socilizare mi se pare o premisă idioată. În regulă, mai vezi ce fac foştii colegi, un bun motiv pentru care am pagină şi pagina de hi5. Dar totuşi, omenirea încă mai are o viaţă socială în lumea reală şi probabil că pe majoritatea oricum îi vezi sau discuţi cu ei prin alte mijloace. Apoi, dacă vreau notificări, pot primi doar pe mail sau deloc. Nu îmi convine să îmi umplu mailul, pe care primesc oricum multe lucruri inutile. Nu au skinuri, nu poti seta culoarea profilului, aşa că ai un perete alb şi sec. De fiecare dată trebuie să scrii o grămadă de coduri de securitate, că să nu mai zic că nu îmi merge să accesez foarte multe lucruri din prima. Dar nu îţi poţi ascunde adresa de mail de pe pagină, poate nu vreau să îmi ştie toţi mailul, chiar dacă îi cunosc. Plus că pe mine mă enerva hi5 din cauza jocurilor şi aplicaţiilor în exces, iar pe Facebook am văzut că au aşa ceva. Deci, de ce îmi era frică nu am scăpat. Iar când am vrut să mă înscriu, au flitre ca să îţi treci nume reale. Care e problema dacă vreau să mă cheme oricum? Unii spun că deja hi5 e plin de piţipoance şi cocalari. Nu mai spune, parcă îmi sună cunoscut. Hhhhm, nu e ca şi, hhm, viaţa reală? Poti să îi ignori, nu trebuie să accepţi toate solicitările de prietenie. Nu ai decât să te obişnuieşti, pentru că din păcate nu cred că o sa dispară prea repede coca şi piţi.
Aşa că, poate o să mă obişnuiesc cu timpul şi o să-mi placă si Facebook, deşi am îndoieli. Chiar nu înţeleg de ce e atât de lăudat, eu mă aşteptam să fie wow! şi am constat că e un mare fâs. Poate încerc şi cu My space şi Twitter. Sper să şi merite.

vineri, 28 august 2009

Botezul lui Dinamo

Titlul l-am ales pentru ca sunt impotriva celor ce au cantat cu incantare prohodul echipei. La un asemenea scor, e greu sa crezi ca lucrurile mai pot fi intamplatoare. Ce sanse statistice erau sa fie asa? Sa se termine la penalty-uri chiar la ultimul jucator. Unul din meciurile care iti intaresc credinta in faptul ca exista un Dumnezeu.
Nu stiu cati dintre cei care ii contesta pe Dinamo ar fi avut puterea sa lupte asa. Pentru cei ce ajung pe blog fara sa ma cunoasca, sunt si voi fi stelista toata viata. Una adevarata. Dar m-am bucurat foarte tare pentru palma data de dinamovisti multor obraze brazdate de cute urate. Constat in jurul meu foarte multa autosuficienta, lipsa de ambitie, multumire cu firimituri, lasitate, negativism, rea-vointa. Sa fim sinceri, cati ati mai crezut? Dinamo a crezut si pentru asta au tot respectul meu.
Din tot comunicatul de presa al celor ce au intrat pe teren, o singura fraza mi s-a parut importanta si foarte adevarata. Dinamovistii s-au saturat ca atunci cand pierd sa fie un prilej de bucurie nationala. Tapul ispasitor e o expresie legata de un obicei atat de stravechi, incat a intrat in arhetipul omenirii. Oamenii din vechime aveau nevoie sa dea vina pe cineva, pentru ca nu erau capabili sa fie responsabili. Multi urasc Dinamo invocand comunismul, dar nu ar ezita sa faca la fel ca acesti suporteri, dovedind ca nu au tangente cu democratia si valorile civilizatiei adevarate. Suporterii care au intrat pe teren au vrut sa parjoleasca echipa, mizand pe o renastere. Dinamo le-a dovedit ca inca mai are ce arata.
Bravo baieti, Catalin Haldan e cu siguranta mandru de voi.

joi, 27 august 2009

McCruelty


McCruelty: I'm Hatin' It--Learn More.
Pentru că am postat despre KFC, acum şi despre McDonald's.

miercuri, 26 august 2009

HAHAHA

Link

Risipa

Am auzit, ca si toata lumea probabil, despre sandramaua construita in backstage la concertul Madonnei. Nu inteleg de ce sala de fitness, de ce vrea masaj, de ce cinci cuptoare industriale. Deja imi imaginez niste cuptoare uriase, ca doar sunt industriale. Ma gandesc ca intre piese nu merge Madonna sa faca exercitii, publicul asteptand. Masajul il inteleg pentru recuperarea dupa concert, dar asta se putea la fel de bine face la hotel. Cuptoarele sunt o enigma pentru mine. Cata energie investita in asigurarea cerintelor. Pana la urma probabil nici nu o sa foloseasca multe lucruri solicitate. societate de consum si atat.

marți, 25 august 2009

Chiar aşa urâtă limbă avem?

Văd la multi din lista de messenger că au statusuri gen "work", "at work", "working". De ce nu "lucrez", "la lucru", "la serviciu" ?Si eu am uneori statusuri în egnleză, dar dacă sunt citate care au apărut în formă originală în engleză. Deja toate englezismele acestea devin penibile. Avem în română suficiente cuvinte prin care se poate exprima la fel de bine acelaşi lucru. Deci mai daţi dragilor jos din tencuială de snobism de pe voi. Acelaşi lucru valabil şi pentru penibilul "food" în loc de românescul "mănânc", sau, în forma "orală", "mânc".

duminică, 23 august 2009

Bendeac + buzdugan=LOVE. NOT

Bendeac a plecat de la "Mondenii" pentru banii televiziunii din Băneasa. În rest, bla-bla, nu avea libertate, etc. Pe mine ma oripilează gândul că va face o emisiune cu buzdugan, despre care m-am convins că e un om fals când i-am cerut un autograf la un festibal al berii din urmă cu câţiva ani, când într-un anumit context am ajuns backstage. Nu pot să spun că aveam o părere bună despre Bendeac ca om. Blogul lui e la fel de penibil ca şi cel al lui Dani Oţil, în sensul că nu mi se pare normal să verşi viaţa online, pentru deliciul fanilor. Felul în care îşi povesteşte experienţele cu femei, faptul că se afişează aşa cu ele e patetic şi denotă ceva frustrări. Dar făcea o treabă mişto la "Mondenii". Sincer, nu cred că la Antena poţi face emisiuni inteligente, fără curve, fără ţipete dannegriene, fără izul patologic. Deci R.I.P. .