Nu mai pot cu Bianca Drăguşanu

E pe toate posturile, o găseşti pe toate site-urile. Până şi colegele au văzut-o. Unde? Oroare. La Timişoara. Vreau şi eu să ştiu ce e aşa interesat la relaţia ei fabricată cu Botezatu. Trebuie să fii prost de îţi curge scuipatu din gură să crezi că aia chiar sunt împreună. Trebuie să fii virgin din punct de vedere social ca să crezi că ea e aşa frumoasă de la natură. Trebuie să fii mai prost ca o amoebă să susţii că are simţul umorului sau personalitate what-so-eva. Atunci, DE CE? Ce a făcut ea aşa interesant, înafara de faptul că s-a culcat cu tot Bucureştiul? Fotomodele mai sunt, femei uşoare la fel. Ţoape ce umblă cu alţii pentru bani, gârlă. Atunci, de ce mă tot torturează cu genele ei cât copacii? A da, ca tabloul să fie complet, a mai şi făcut avorturi, că doar nu are bani să crească un copil sau să îşi cumpere anticoncepţionale. Pe bune, chiar un jeg.

Hai la baba să-ţi ghicească

Vrăjitoarele i-au pus gând rău lui Alin Popoviciu. Cică îl vor lovi cu magia neagra. E amuzant cum zgripţuroaicele susţin că magia are de fapt rolul să ajute oamenii. Eu sper ca proiectul de lege să treacă. Deşi e foate greu într-o ţară superstiţioasă şi plină de proşti ca România. Niciodată nu am suportat aşa-zisele vrăjitorii, ghicitoarele şi, în capul listei, proştii care apelează la aşa ceva. Trebuie să fii extrem de retardat să crezi în aşa ceva şi complet imbecil ca să mai şi dai bani pentru asemenea prostii. Sunt pentru interzicere, nu impozitare, pentru că numai acest gen de măsuri mai pot scoate România din Evul Mediu.

Hip-hop de Timişoara

După cum se vede, videoclip filmat la noi în oraş. Mie mi se pare o piesă bună, vă recomand tot de la Eli şi "Nu o să mai fie ce a fost", care e pur şi simplu superbă. Negativul ce se aude la începutul videoclipului e de acolo. Şi ar mai fi şi cunoscuta "Domnişoara din Timişoara".

Despre probleme existenţiale

Încep să cred că am avut o viaţă grea. Pentru că altfel nu pot să îmi explic cum ştiu eu să îmi rezolv problemele şi mai ales, cum nu îmi fac probleme din orice prostie. Nu am mers la nicio şcoală să învăţ asta. Nici miserupistă nu sunt, având în vedere notele mari şi avansul licenţei.
Am şi eu probleme, şi încă din ce în ce mai multe. Pentru mine e o problemă că nu pot să trăiesc aşa cum vreau, că nu am dreptul să iubesc, că plătesc pentru faptele făcute de altcineva -pentru că, evident, şi eu voi face la fel, predicţie infailibilă şi bazată pe fix nimic-, că nu pot schimba cu absolut nimic lucruri pentru care alţi oameni au şansa să lupte, că s-ar putea să nu mă pot înscrie la masterul visat, că nu am apartament, că s-ar putea să nu mă pot angaja, că poate nu voi ajunge niciodată să fiu jurnalistă. Pe scurt, am perspectiva sumbră: no money, no life.
Mă scoate pur şi simplu din sărite când văd cum se milogesc unii pentru note, cum cea mai mare problemă în viaţă e numărul de prezenţe cerute la facultate, cum cuvântul căcat stârneşte valuri de indignare. Chiar la atât se rezumă viaţa? Adică pe bune, ca să nu dau exemplu celor ce nu au ce mânca, dar când mulţi oameni rămân şomeri, când alţii dau parţiale în fiecare săptămână, când mulţi îşi rup spatele în contrucţii prin ţări străine, chiar crezi că tu, student la jurnalism, eşti cel mai persecutat din lume? Şi nu îmi vorbi de principii, pentru că principiile nu ţin de foame şi în realitate afectează prea puţin vieţile noastre.

Da

Anda se hotărăşte să Veronika.

Ce mai fac în ultima vreme

De azi am un nou hobby/tic/dependenţă. Am o poză în portofel. Mică. Şi cu ceva albastru. O scot non-stop şi mă uit la ea, stau cu ea proptită de geantă în faţa mea la seminarii şi de mâine şi la cursuri. Persoana din ea are o caracteristică aparte. Când spune că se mai gândeşte, la el nu e ca la toată lumea. E persoana pentru care "poate" chiar înseamnă "poate". Treaba asta îngreunează lucrurile, da eu mă adaptez.
Nu ştiu dacă e o declaraţie de dragoste şi nici nu ştiu prea bine ce scriu. Doar simţeam nevoia. Trec pe lângă panourile cu I love milka şi mă zgârii puţin pe ochi. La fel probabil o să mă simt şi când ajung la mall. Dar nu contează. Ştiu că ai fi mers departe pentru mine. Mereu am să fac şi eu la fel. În varianta mea, fără partea "am să încerc". :)

Cenuşa

trei bilete: două de autobuz, unul de tren. nişte petale uscate de trandafiri. multe poze. câteva melodii. ceva rămas pe fularul cu Steaua de pe pernă.
Nici chestia asta nu mai e valabilă. Sorry pentru inducerile în oroare, dar sabotajul tehnologic s-a mutat la el şi ca orice persoană paranoică care se respectă, când nu am veşti cred în mod patologic că am fost părăsită.