Capra vecinului sau prostia de pe Facebook

Vorba unui coleg de conferinţe, toată lumea dă like când cineva îşi pune pe Facebook că e într-o relaţie sau că se desparte. Şi din ce în ce mai multă lume face asta. Şi face asta fără să ştie neapărat cât de minunat e partenerul/partenera nouă din viaţa celui care nu mai e single, pentru simplul fapt că nu îl cunoaşte sau nu are nicio dovadă certă că persoana care a venit să alunge singurătatea prietenului există. Deci se alunecă într-un mare penibil.

Să explicăm ambele fenomene. În primul caz, vrem să părem the good guys, care se bucură de fericirea prietenilor. Caz tipic de ipocrizie. În spatele acestei aşa-zise bunăvoinţe găsim mentalitatea de looseri a acestui popor. Menţionez că nu am remarcat mentalitatea această foarte preponderent în Timişoara, cât în alte regiuni ale ţării, în special Moldova. Acolo toată lumea se miră de ce nu ai prieten. Dar chestia e valabilă şi pentru multă lume de aici. Că viaţa fără o relaţie e ca salata orientală fără cartofi. Părerea mea e că femeile au de pierdut de pe urma sindromului de viaţă petrecută în permanenţă în relaţii cică serioase. Pe lângă faptul că nu e tocmai ok să îţi începi viaţa sexuală prea devreme, şi statisticile despre cancerul de col uterin o dovedesc, fetele nu învaţă să fie puternice, să ia decizii singure. Când ai o problemă, plângi pe umărul lui iubi. Sigur că e mai simplu, doar că ar fi bine pentru dezvoltarea ta personală să ai perioade în viaţă în care să strângi din dinţi şi să înveţi să faci faţă singură problemelor. În plus, aşa se acceptă orice relaţie de dragul relaţiei, şi te poţi trezi că ai pierdut timp cu o persoană care nu te atrage şi faţă de care nu ai sentimente reale, timp în care poate ai fi cunoscut iubirea vieţii tale. Aşa că nu cred că e cazul de atâta ipocrizie, ca şi cum orice relaţie se va termina într-o căsărie sfârşită cu plimbări de mână în pac si la 80 de ani. Guess not, nu va fi deloc aşa.

Aici vine partea mai savuroasă. Mulţi dau like şi când cineva devine singur. Sigur că este ok dacă persoană era într-o relaţie de doi bani, aşa cum cunosc şi eu destule. Adică, eşti cu cineva doar de dragul de a avea mereu un partener de sex la dispozitie, un umăr de plâns, o persoană pentru afişări, etc. Dar în mod real nu există nicio tandreţe, "tâmpito" este un apelativ la fel de frecvent ca "bună ziua", relaţia a devenit de mult plictisitoare, etc. Numai că nu ştiu dacă toată lumea se încântă neapărat din motivele acestea, foarte serioase, şi pe care iar noi, ca popor cu demnitate şi respect pentru propria persoană 0, nu le percepem. Pur şi simplu, e sindromul capra-vecinului. Sau, vai fată, ce bine că aia e singură şi eu mi-am găsit prostul care să mă ia de nevastă, ergo sunt superioară.

Ideea e că ne raportăm la oameni din perspectiva relaţiei, şi nu din perspectiva valorii individuale. Sincer, nu am de gând să îmi pierd ore din viaţă cu un om care mă plictiseşte. Nu, nu e foarte benefic pentru tine să îi dai a 15a şansă, poate îl cunoşti mai bine. Doamne-doamne ne-a dat un creier cu care ne dăm seama cu uşurinţă dacă cineva ne este pe plac sau nu. Doar că disperare şi prostia românilor ne fac să ne comportăm altfel. Sau foamea de bani a femeilor, depinde de problemă. Timpul o mult prea preţios că să te combini cu cineva şi din disperare a uita ex-ul, dar asta e deja altă poveste. Acum, terminăm postarea ca să dăm link pe Facebook şi lumea să se comporte mai firesc. De exemplu, mai multe like-uri la angajări, care sunt nişte realizări în care se vede mult mai bine meritul cuiva decât în faptul că şi-a găsit perechea până la următorul like de single.

Despre autonomie

Să fie clar de la început. Tata e din judeţul Iaşi, bunicul din partea mamei din judeţul Argeş, bunica din partea mamei e din Timişoara, cu tata ungur şi mama nemţoaică. Deci, sunt o corcitură veritabilă. M-am născut şi am locuit de atunci neîntrerupt la Timişoara.

Poate că Revoluţia ce a iybucnit aici ar fi avut altă faţă sau nu ar fi avut loc deloc fără Laszlo Tokes. Autorităţile au vrut să îl evacueze pe pastor din casa acestuia din Piaţa Maria, enoriaşii au protestat, s-a blocat tramvaiul, tămbălăul a început. Au existat voci care au spus că Tokes ar fi fost o unealtă a puterilor care nu mai doreau ca Republica Socialistă Română. Nu ader la teoriile aceste conspiraţioniste. Mai ales că te poţi întreba. Era agent al vesticilor, dornici de o nouă piaţă de desfacere, sau al esticilor, pentru care perestroika era doar o faţadă în spatele căreia puteau să uneltească o strategie mult mai subtilă de a-şi menţine sfera de influenţă. Trecutul lui Iliescu şi controlul energetic ar putea fi argumente pentru a doua variantă.

Totuşi, subliniez că nu îmi plac teoriile conspiraţioniste. Dar cum distrugi cel mai uşor un stat? Atentezi la integritatea sa teritorială.

Câteva cuvinte despre secui. Contrar opiniei generale, ei nu sunt maghiari. Sunt turci maghiarizaţi aduşi de-a lungul arcului carpatic pentru a apăra graniţele Ungariei Mari. De aceea, îi regăsim în centrul ţării, nu în Bihor sau Arad. Secuii vorbesc maghiara, însă una foarte stâlcită, foarte uşor de deosebit şi pentru cineva care nu înţeleg deloc ungureşte. De aceea, e relativ dacă este sau nu treaba UDMR-ului.

Despre restul Ardealului. Aici, până în secolul XI-XII, locuiau doar români. Dinaiă din gaşca lui Gelu, Glad sau Menumorut. Încet, încet, ungurii au început să cucerească teritorii. Sigur, s-au făcut colonizări, pentru că aşa a făcut orice Imperiu sau stat din istorie. Logic, românii nu au fost şterşi de pe faţa pământului. Argumentul cel mai firesc este faptul că aici a continuat să se vorbească româneşte şi să existe biserici ortodoxe. În plus, la un moment dat stăpânirea maghiară chiar traducea numele de familie româneşti. Şi uite aşa, după Primul Război Mondial, România şi-a luat Ardealul înapoi. Din nou logic, când au venit la putere comuniştii, au colonizat Ardealul cu moldovenii, oltenii şi răgăţenii, generic numite "venituri" de cei care vorbesc despre autonomia Banatului.

În secuime nu prea s-au obosit să facă cartiere pentru moldoveni, sau nu au mai apucat. Cert este că dacă vrei să vizitezi Carpaţii Orientali, probabil cea mai frumoasă grupă a Carpaţilor, o să observi că nimeni nu te bagă în seamă dacă vrei să cumperi o pâine şi ai tupeul extraordinar să ceri în limba română. Prin constrast, românii din Valea Timocului din Serbia abia îşi pot exercita dreptul la şcoli în limba română sau la a avea biserici ortodoxe pe stil nou. Despre ce vorbim, Laszlo?

Şi te rog nu îmi da exemplul Cataluniei. Spania a fost un stat format în secolul al XIV-prin unirea mai multor regate. Catalanii erau acolo dintotdeauna, nu i-a adus nimeni să păzească strâmtorile Pirineilor. Cât despre Kosovo, diferenţele religioase cauzate de Imperiul Otoman au făcut ca plavii să nu mai fie la ei acasă la Câmpia Mierlei. Dar probabil Kosovo nu şi-ar obţinut autonomia dacă Yugoslvia nu ar fi fost creată în mod artificial din unirea fostelor provincii ale Imperiului Habsburgic.

PRMSport

Astăzi pe coperta cotidianului sportiv Prosport era o poză cu Răzvan Lucescu şi mesajul: "Să facem România mare." Mesajul incită oarecum la rivalitatea româno-maghiară pentru Transilvania. Doar că, poate băieţii de la ziar nu ştiu, Transilvania a revenit de facto şi de jure României, în formula completă, după încheierea celui De Al Doilea Război Mondial. Aşa că, dacă Romania anului 2009 nu e cea Mare, chestiunea a încetat de jumătate de secol să mai aibă vreo legătură cu Ungaira. În contextul rivalităţii din unguri şi români, titlul mi se pare nepotrivit şi ales total după ureche. Dacă mai visează la refacerea graniţelor ţării astfel încâtsă cuprindă teritoriile locuite de etnici români (idee pe care o sprijin), să se limiteze la Basarabia, Bucovina, Cadrilater, Valea Timocului (unde românii nu au drepturi, iar graniţa veche a Banatului a fost stabilită ca un compromis istoric cu Serbia) şi cele trei judeţe din sudul Basarabiei. Cu Ungaria ne-am încheiat socotelile.