Cu inima smulsă din piept

Am citit cartea cu acest titlu a lui Radu Paraschivescu şi mi-a plăcut. V-o recomand. Deşi nu era chiar ceea ce mă aşteptam, dar nu în sensul calităţii, ci al poveştii. Eu credeam că el o s-o omoare pe ea. Dacă vreţi să aflaţi cine, citiţi cartea.
"Fiecare poveste de dragoste poartă în ea pariul veşniciei. Fiecare îndrăgostit vrea ca iubirea lui să treacă dincolo de toţi şi de toate. Şi fiecare îşi preţuieşte aleasa după cum se pricepe, după cum poate şi după cum crede de cuviinţă. Unul îi ridică un palat, altul îi scrie poezii. Unul o îngroapă în flori, altul îi dăruieşte inele. Unul îi face zece declaraţii pe zi, altul o adoră mut, cu ochii mari. Unul regândeşte lumea de dragul ei, altul ucide. Dar niciunul nu acceptă că ar putea să existe pe lume poveste mai intensă sau mai vie decât a lui."
"Când pleci, mă simt de parcă mi-ar fi smuls cineva inima. Rămâne un gol însângerat. Un loc unde nu mai poate să crească nimic. Un pustiu pe care nici soarele suit pe boltă nu poate să-l lumineze."
"- Vreau să-mi arăţi cum faci flacăra să nu se stingă niciodată. Învaţă-mă şi-o să vezi dacă sunt sau nu un elev bun.
- Pentru asta trebuie să fii pregătit să te arzi de multe ori, îi spuse Ines cu un glas moale. Sunt lecţii care lasă urme, dragul meu."