Acest minunat şantier numit Timişoara

Astă primăvară lumea l-a votat a patra oară din nou pe nea Ciuhandu, tatăl unui inginer constructor care construieşte blocuri între case. Nu mă aşteptam să iasă iar el, aş fi votat până şi cu Lavinia Şandru numai să simt că măcar s-a schimbat persoana. E ft fain să mergi cu 33 şi să ocoleşti jumătate de oraş pentru ca Bulevadul 16 decembrie e spart. Dar mai fruos de atât e faptul că va mai fi spart foarte mult timp de acum înainte. E minunat să merg în Parcul Copiilor să măsor grosimea stratului de noroi de pe alei. Noroc că mai am pe hi5 o poză de când mai erau ceva leagăne pe acolo. La grădina zoologică cred că e iar beton să îţi duci copii şi să îţi spună că curcii are şi buni în ogradă. Iar acum, minuntata administraţie a Timişoarei închide skate park-ul. Pe motiv că nu mai e sigur. Mă gândesc să mă apuc şi eu de sporturi de astea extreme unde sunt în deplină siguranţă. E atât de evident că parcul se închide din alte motive, pentru că altfel l-ar reamenaja pe acela. Aştep cu nerăbdare închiderea Parcului rozelor pe motiv că te poţi întepa în spini. Nu ştiu cum e în alte oraşe, dar mi se pare că la noi devine din ce în ce mai rău. Trafic, străzi sparte, locuri inchise. Io intenţionez să mă mărit dupa ce termin şi cu masteru, deci ar mai fi vreo 4-5 ani. Atunci mai vreau să fac şi copii. Când eram mică am vrut să fiu arheolog, poate o să le transmit şi lor asta când o să îi plimb prin Parcul Copiilor să le zic cum pe vremea mea, acolo veneai cu mama duminica să te dai pe hintă şi să mănânci vată pe băţ. Că acum, din cauza crizei mondiale, mâncăm mai rar, la festivalul berii.