Prime-time radio

La radio, prime-time-ul e matinalul. Lumea merge atunci la servici şi ascultă radio în maşină. De când am telefon cu radio, îl ascult în mijloacele de transport. Asta pentru că am alergie la: cocalari care îşi urlă viaţa şi combinaţiile la telefon, copii de clasa a 6-a care cred că toată lumea e interesată de viaţa lor extrem de fascinantă, şi în general radiourile cu muzică de mortăciuni care funcţionează în autobuze. Joi dimineaţa am ore la master de la ora 8, aşa că ascult matinalele. Nu am terminat de căutat posturile, deocamdată am salvate cele 4 mari CHR-uri. Adică Kiss, Zu, 21, ProFM. Sigur că o să caut şi alte posturi, dar mă rezum acum să le critic pe astea.

Nimic nu e mai minunat pentru urechile mele. Pe lângă avalanşa de reclame, care e inevitabilă în mass-media privată, nu cred că poţi auzi mai multe rahaturi pe minut. La matinal se vorbesc clişee, clişee, clişee. Ieri vorbeau 3! persoane la ProFm despre Crăciun. Ok, deci sunteţi 3 şi nu sunteţi capabili să găsiţi ceva original de vorbit. Interesant. Nici măcar nu a început postul şi presupun că despre asta se va vorbi zilnic. De parcă nu ne era de ajuns cultura mall-urilor, care au transformat Crăciunul într-un rahat comercial, lipsit de sentimente şi bună ocazie ca magazinele să scape de stocurile de produse. Dacă asculţi matinalele radio, afli că vine Crăciunu şi iarna. Şi mai au nevoie şi de 3 creiere să scoată aşa ceva. De parcă 2 nu ajungeau.

Şi acum, partea cea mai frumoasă. Muzica. Mie îmi place muzica dance, house, cum vreţi să îi spuneţi. Dar nu difuzată la modul acesta obositor. Şi nu cântată de o curcă beată ca INNA. Melodia aia a ei cu soarele nu face altceva decât să îţi zgârie timpanele. Şi dacă tot vor să dea muzică dance, de ce nu dau şi un Tiesto, un Armin, ceva? De ce doar piese româneşti. Eu de foarte multe ori, între cele foarte multe staţii parcurse de Express 8 nu prea găsesc ceva omenesc de ascultat. Şi nu cred că sunt singura persoană care a remarcat lipsa totală de idei a oamenilor de radio.