M-am săturat

În ultimul timp am vorbit destul de peiorativ şi critic despre bărbaţi, poate de multe ori neîntemeiat,bazat pe generalizări şi idei preconcepute universal generalizate de alţii. DAR nu pot să nu mă enervez atunci când oamenii au un comportament de lagabii pur sânge cu mine.

De când am intrat în presă, adică de câteva luni, mă lovesc de chestia asta şi da, pot să spun că îmi reîntăresc zilnic părerea că barbaţii sunt, în mare majoritate, nişte gunoaie. Mai întâi scriam la un site unde un fotograf s-a gândit să îmi zică pisi, acum scriu la un site unde un pretins programator are impresia că eu am timp să discut cu el, deşi îi spun constant că am treabă şi nu am de discutat cu el nimic, cu excepţia îmbunătăţirii site-ului. Eu chiar nu înţeleg, dacă cineva îţi zice că nu vrea să vorbească cu tine, ce dracu mai vrei? Eşti enervant, nu prietene, n-ai absolut nicio şansă să mă cunoşti şi cu atât mai mult să ajungem la relaţii orizontale. Deci, te-aş ruga, marş.

Toată lumea comentează că fetele reporter nu vor altceva decât să se cupleze cu fotbalişti. Nu am intenţia asta, pentru că mie nu îmi plac oamenii care nu ştie să vorbşte+lege două cuvinte. Dar până la urmă, având în vedere manierele care lipsesc cu desăvârşire la bărbaţii acestui secol, până la urmă cred că e mult mai productiv să cauţi un bărbat cu bani, care arată şi bine şi poate e şi bun la pat. Pentru că alte calităţi, foarte rar mai găseşti la bărbaţi. Asta e adevărul, nesimţire, texte de agăţat de doi lei, frustrare şi grosolănie. Orice femeie care arată bine e redusă la un obiect sexual. Orice femeie care arată bine şi te refuză e proastă sau curvă. Orice femeie care arata bine, şi, dintr-o eroare statistică, ajunge să se îndrăgostească de tine, va fi aruncată ca o cârpă mai târziu. Deşi în prealabil te-ai întins pe jos pentru ea şi i-ai pupat picioarele, doar, doar, se hotărăşte să îţi acorde o şansă. Şi cu cât un bărbat norocos de genul acesta va dori mai mult femeia respectivă, cu atât mai mult îi va distruge viaţa, pe care ea era pregătită să şi-o trăiască doar penteu el.

În contextul acesta, îmi pare foarte rău că mi-am pierdut 22 de ani din viaţă crezând în utopii in genul iubirii şi al aşa-zişilor gentlemeni. Dacă eram inteligentă, găseam până la vârsta asta un băiat bogat, cu care să mă căsătoresc şi să duc o viaţă fără griji. Dar cum nu am fost deşteaptă, stau şi scriu în continuare, sperând aiurea la o carieră pentru care oricum pe viitor voi fi catalogată drept o sticată-vânătoare de fotbalişti.