Prietenia, colacul de salvare când devenim neinteresanţi

Jack Sparrow spunea că există două categorii de lucruri, cele pe care le poţi face şi cele pe care nu le poţi face. Şi o altă vorbă foarte înţeleaptă spune că nu trebuie să îţi pierzi timpul cu cineva care nu e dispus să şi-l petreacă pe al său cu tine.

Sigur că toţi oamenii ne dezamăgesc, doar că unii ne dezamăgesc mai mult decât alţii. Acum câteva luni eu puteam să mă cert pentru că aveam tupeul nemărginit de a sta o noapte întreagă la ziua unei prietene, cu sărbătorită şi încă doar o persoană. Şi atunci ca şi acum cred că relaţiile de prietenie în general sunt mult mai altruiste şi mai ales, durabile decât relaţiile de dragoste. Prietenii îţi sunt alături de ani de zile, presupusul iubit e alături de tine de câteva luni, oricum cu variabile în funcţie de dispoziţie, şi probabil pe termen limitat de timp. Prietenii îţi sunt alături şi la bine si la rău, iubitul doar la bine. Orice om suficient de matur poate să-mi confirme chestiile astea.

Eu nu am putut să nu dau semne de viaţă când plecam la el. Eu nu aş putea să mă împrietenesc brusc cu persoane care ştiu că îmi bârfesc prietenii şi să mă duc pe la ele prin vacanţe. Şi nu aş putea să îi zic cuiva cum să îşi ţină ziua. Şi o calitate a mea, eu nu inventez scuze penibile când ştiu că aş fi nesimţită dacă aş spune adevărul.

Alţi oamenii pot şi cinste lor pentru capacităţi. Cred că e o calitate să nu ai niciodată îndoieli. Dacă cumva întorc spatele cuiva pe umărul căruia mâine o să vrea să plângă? Să poţi lăsa ceva durabil pentru nişte promisiuni incerte. Eu nu aş putea. Nu aş putea nici să îmi caut prietenele doar când nu mă caută niciun bărbat. Pot şi eu să tac şi să aştept ca lucrurile să se rezolve de la sine, doar că în cazul de faţă aş fi ales să nu o fac. Dar nu-i aşa, orice problemă care nu se rezolvă de la sine în 3 zile nu merită ca noi să ne batem cu capul cu ea. Uite că acum s-au rezolvat şi de data asta definitiv, ca să nu ne mai pierdem timpul cu chestiuni neesenţiale.

Anul acesta am renunţat la câteva persoane care erau o prioritate, pentru că am realizat că pentru ele devenisem o opţiune, şi nu eram nici măcar planul B. Partea cea mai nasoală e că am devenit planul Z în timp, la început lucrurile stând cu totul altfel.. În urma ruşinoasei retrogradări, am retras echipa. Mă mai bazez pe marketing, dar la magazinul oficial nu se mai vine iertare. Nimeni nu o mai fabrică, pentru că nimeni nu mai doreşte să o cumpere.