Grevele nu intră niciodată în grevă

Suntem în pragul unei noi greve în învăţământ. Doamne, cât le iubeam. Presupun că şi elevii sunt fericiţi cum eram şi eu.
Ştirea asta îmi trezeşte ceva amintiri. Prima grevă din capitalismul nostru de tranziţie am prins-o în clasa a treia, deci pe undeva prin '98. Învăţătorul meu, Dummnezeu să îl ierte, era din acel an ieşit la pensie, dar a rămas cu noi să termine munca începută, aşa că el nu a intrat în grevă. În gimnaziu, ţin minte că a fost o grevă lungă când eram în clasa a cincea. La fel, nu am prea simţit greva, pentru că profa de mate făcea orele, iar văzând că gluma se îngroşa, după un timp ne-a chemat şi profa de română să mai facem exerciţii. Prima grevă am savurat-o cu adevărat în clasa a unsprezecea. Ooooooo da, atunci nimeni nu m-a mai chemat la şcoală. Aproape o luna de vacanţă. Cam tot în perioada asta acum trei ani. De atunci am prins un obicei foarte sănătos pentru un jurnalist, să mă uit la Realitatea TV la ştiri. Pentru că dimineaţa şi seara începeau jurnalul cu ştirea că greva continuă, nu cu cine ştie ce topoare sau cuţite direcţionate la jugulare. Apoi aproape tot anu am făcut recuperări, dar oricum, clasa a unsprezecea tot a rămas cea mai dragă în amintirile mele.
Dar întrebarea firească e, după un deceniu, tot nu s-au rezolvat problemele? Şi tot nu s-au schimbat metodele? Între timp, urez dinstracţie plăcută elevilor :) .