Despre mine. Pentru că nu mă pot descrie în 500 de caractere

Am fost odată ca niciodată intr-o maternitatea în ziua de 9 august '88. Şi de atunci mi-a plăcut tot ce are legătură cu vara: căldura, soarele, statul la plajă, faptul că nu pot să adorm de căldură şi că nu trebuie să mă trezesc a doua zi, sucurile reci băute la terase, ştrandurile, plimbările leneşe prin parcuri, campionatele de fotbal şi jocurile olimpice :). Zodiacul spunea că sunt în zodia Leu, şi deşi nu ştiu cât adevăr există în povestea cu zodiile, sunt o leoaică veritabilă. Şi mi-am făcut blog ca să îmi pot spune off-urile legate de lucrurile pe care nu le mai pot înghiţi. De multe ori nu va fi vorba de lucruri, ci de persoane. Publice, nu vă speriaţi. O să încerc să argumentez de ce nu le suport. Promit.

Îmi place să vorbesc despre mine, şi pentru a nu deveni obositoare încerc să spun cam tot ce ar fi de spus într-o singură postare. Adresa aleasă nu e întâmplătoare, steaua e un laitmotiv al vieţii mele. Stau în zona Steaua, ţin cu Steaua, îmi place o poezie cu titlul aceasta. Şi îmi place ce simbolizează steaua, un vis, imposibilul, strălucirea materială sau fericirea. Am un temperament coleric. Asta nu înseamnă că sunt crizată tot timpul. Înseamnă că sunt mai mult decât hiperactivă, un fel de copil mare cu adhd. Îmi place să cred că am atenţie distributivă, nu deficit de atenţie :). Sunt impulsivă, dar în limitele normale.Mai sunt extravertită, îmi place să fiu în centrul atenţiei, îmi place să fac pe şefa uneori, deşi niciodată nu mi-am dorit să fiu şefa clasei. E bine să fii perseverent, dar eu am trecut de mult limita, şi ştiu că sunt prea încăpăţînată pentru lumea în care trăiesc. Merg repede, vorbesc repede, gândesc repde, sunt agitată. Spre deosebire de 99,99 % dintre fetele de vârsta mea, pot să iau cu uşurinţă decizii. Lucrurile pentru mine sunt simple, niciodată nu o să îmi sun prietenele pentru că îmi plac doi băieţi şi nu ştiu pe care să îl aleg. Le fel cu ţoalele, cu orice. Am simţul umorului şi iau lucrurile aşa cum sunt. Sunt o optimistă prin definiţie, ambiţioasă şi cred cu tărie că pot face ca lucrurile să meargă mai bine. Nu îmi place să îmi arăt slăbiciunile, sunt orgolioasă si poate de aceea mulţi nu ştiu despre mine că sunt foarte sensibilă. Iubesc copiii, animalele, plâng dacă văd un căţel rănit. La filme nu prea plâng, dar cred că sunt singura persoană care a plâns la Shrek cand se certa el şi Fiona. Cred că sunt o bună prietenă. Mai sunt rea de gură dacă trebuie să îmi apăr ideile. Sunt credincioasă, dar nu îmi place să merg la slujbe, îmi place să comunic cu Dumnezeu în felul meu. O fire foarte tolerantă comparativ cu cei din jurul meu. Sunt una dintre persoanele care crede în prietenia sinceră dintre o fată şi un băiat. Am uneori accese de paranoia, dar trec ele. Urăsc prostia. Sunt deosebit de geloasă şi lipicioasă când iubesc ( până acum nu s-a întâmplat foarte des). La capitolul super-puteri: mi se spune SRI în glumă, ştiu to ce mişcă, am un spirit de observaţie foarte dezvoltat. Memorie de elefant. Capacitatea de convingere. Unele chestii care a spus că se vor întâmpla s-au întâmplat. Nu mi-am dat încă seamă dacă am intuiţie şi simţul anticipaţiei sau gură spurcată. O să vă anunţ când o să ştiu. Apoi, am avut unele vise semi-premonitorii. Nu, nu prestez servicii de mama-omida.

Şcoala am început-o la Generală 15, care între timp şi-a tras un teren de sport de îţi pică faţa, cine nu mă crede să se uite, e pe strada Chişodei lângă biserică. La mine în clasă se juca fotbal fete contra băieţi. Eu eram încântată. Era cea mai bună clasă din generaţie, poate nu accidental A. La liceu însă lucrurile s-au inversat, şi am ajuns într-o clasă mai rebelă :)).Am ales să merg la liceu la Filo nu pentru că eram bâtă la mate, sau pentru că nu aş fi avut medie să intru altundeva, ci pentru că am fost înclinată mereu spre partea de uman. Mi-a plăcut literatura, limbile străine, istoria şi geografia. Dar am urât latina. Şi astfel am ajuns la Colegiu Bănăţean, care mai e şi naţional. Liceul a fost foarte mişto, a avut o influenţa bună asupra mea şi nu regret nicio clipă că am ajuns liceul acesta, în clasa F2, a treia de pe pasarela :). Au avut ei şi idei proaste, uniforma, imnul infantil şi CNB Fest copiat cu neruşinare după Harry Potter. Totuşi, cred că atunci cînd o să văd înregistrarea banchetului o să plâng ca o disperată. N-am văzut-o încă pentru că nu am DVD reader, iar în album la fel, nu prea îndrăznesc să mă uit. După aceea am ajuns la jurna la Vest. Îmi place.

Când eram mică mi-am dorit să fiu când voi fi mare, în această ordine: blondă cu ochi albaştri, cântăreaţă, învăţătoare ( deşi asta a fost mai mult o idee trecătoare ), arheolog, actriţă, psiholog şi jurnalistă. Ultima chestie o mai vreau şi acum si tind să cred că o sa se şi realizeze. Jurnalismul sportiv e marea mea iubire şi dacă mai e şi teleiziunea la mijloc, e perfect. Spre deosebire de alte domnişoare care nu mai sunt, nu îmi doresc să fac jurnalism sportiv pentru a agăţa vreun fotbalist. Şi nici nu cred în basmul Adelina Elisei şi sms-ul de la Chivu. Făt-Frumosul meu e încă pe drum, ştiţi voi, sunt mulţi codrii de străbătut, acum probabil se luptă cu ceva Scorpie sau Ghionoaie. Îmi zice el când ajunge. No, ziceam de sport. Fotbalul e viaţa mea. Nu ca să joc, pentru acum că am crescut îmi e frică de minge, ci să mă uit la meciuri. La gimnastică mă uit ca un copil handicapat, stau pe jos şi nu mă dezlipesc din faţa televizorului. Pe când aveam vreo 3 ani, am început să ţin cu Steaua ( orice jurnalist sportiv ţine cu o echipă, fotbalul nu îl poţi iubi în mod neutru, că nu recunosc ei e altceva ). Apoi am auzit că avem şi noi o echipă în oraş. Adică Poli. Era a doua oară când auzeam cuvântul, vă mai amintiţi de îngheţata cu acelaşi nume :d ? Atunci Poli reuşea să evite retrogradarea şi ţineam cu amândouă. Apoi însă a venit BKP şi se bătea la titlu. Dilema existenţială am rezolvat-o uşor. Prima iubire nu se uită niciodată. Şi aşa am ajuns să mor de ciudă când Steaua pierde titluri in curte la Dinamo. Dar asta e altă poveste. Mă uit atât la competiţii intercluburi, cât şi Europene şi Mondiale. Mă găsiţi şi pe Dan Păltinişanu din când în când, deocamadată fără acreditare. Am fost fiartă într-o vreme după Fernando Morientes. Colegul meu din liceu Iasmin vă poate detalia. Acum îmi place cum arată Kaka. Şi mai îmi plac Safin şi Nadal. Ăştia doi îs de la tenis. Dintre sportive îmi place de Anna Ivanovic, pe care aş alege-o oricând în faţa Sharapovei, Sandra Izbaşa şi Cătălina Ponor, deşi s-a retras.

Cred că o fată poate fi şi frumoasă şi deşteaptă. Şi că sexi nu înseamnă superficială. Am o pasiune pentru haine. Culoarea mea preferată e roşu, dar pentru ţoale nu facem discrimnări :). Fustiţe, blugi mulaţi, bluze, tricouri, pantaloni scurţi, salopete. Iubesc pantofii, am o pasiune pentru cizme. Mai îmi plac şi genţile foarte tare. Leoaicele iubesc bijuteriile şi mai ales aurul. Eu iar nu fac discriminări îmi place şi argintul şi bijuteriile fantezie. Stilul meu preferat e sexi-sport, spre hip-hop glam, uşor copilăresc. Ştiu că sună ciudat, dar nu ştiu să îl descriu mai bine. Îmi place să ies în evidenţă prin felul în care arăt. Mai nou am o obsesie pentru cum îmi stă părul. Obsesia pentru machiaj o aveam de mică, de când am machiat toate păpuşile, deşi paradoxal nu mă jucam foarte mult cu ele, pentru ca mă uitam toata ziua la desene. Îmi vopsesc părul, merg la solar şi îmi pun şi gel pe unghii. Sunt persoane care te judeca după chestiile astea, dar io consider că dacă îţi aranjezi carcasa eşti foarte mulţumit de interior. Am şi un pierce in buric şi more coming soon. Deocamdată nu vă zic unde vreau. Şi desigur, mor după parfumuri. Din copilărie mai am o traumă. Mama mă tundea foarte scurt, şi acum îmi place să am părul lung, dar tuns ca lumea, nu Magda Ciumac style.

Şi pentru că mulţi se descriu şi pe hi5 cu ce le place şi ce nu le place, o să fac şi eu acelaşi lucru. Îmi plac foarte mult animalele. Singurii care nu îmi plac sunt şobolanii. Nu mă isterizez dacă văd şoriceii, îmi plac şerpii, şopârlele, păianjenii. Îmi era frică de câini, dar acum am depăşit această traumă ( or mai rămas destule ). Mă gândesc că după ce vine Făt-Frumos şi ne mutăm într-un cuibuşor de nebunii să îmi iau un Yorkshire Terrier, sau un Shitzu sau un Malamut, sau un Samoiede. Sau toţi :d . Îmi plac şi pisicile, şi Persanele şi norvegienele de pădure mi se par mai deosebite. Iubesc iepuraşii, papagalii, broscuţele ţestoase şi iguanele. Astea ca animale de casă. Altă iubire de-a mea sunt felinele. Îmi plac şi florile,deşi până acum nu am primit aşa ceva de la un băiat. Probabil Făt-Frumos a epuizat stocul de gelozie să nu mă ia altul până vine el. Pe primul loc sunt trandafirii roşii şi mai apoi orhideele, crinii, lalele şi restul că şi aşa am scris mult şi mai am. Sunt o mare fană a bradului de Crăciun. Iubesc muzica. R'n'b-ul în special, hip-hop-ul muzica electronică , sau mai pe româneşte house şi baladele rock. Când eram mică eram înnebunită dupa Spice Girls. Idolul meu era Victoria, voiam sa am părul întins şi unghii pătrate şi negre ca ea. Acum nu o suport şi nu pentru că s-a făcut blondă. Bineînţeles, sunt din generaţia Britney Spears şi am fost fană Andre. Acum cel mai mult îmi place Rihanna, deşi si Ciara e foarte tare. Şi Pussycat Dolls la fel.Nu pot sa merg la un chef fără să dansez. Băieţilor le place cum dansez, mă gîndesc că e de bine. De aceea îmi place să merg în discoteci, deşi nu am ocazia să merg atât de des pe cât mi-aş dori. În discotecă şi în magazinele de haine şi cosmetice ma simt eu cel mai bine, chiar dacă nu cumpăr nimic. Nu refuz nici invitaţiile la ştrand, patinoar, plimbările în parc sau aiurea prin oraş sau ieşitul la suc. De mică iubeam televizorul. Am invăţat italiana uitîndu-mă la desene animate, când era Sailor Moon la noi nu mai era interesant pentru mine. Ce să mai spun de Cartoon. Sorbeam desenele cu Dexter şi Powerpuff girls. Pe la 12-13 ani mă mai uitam la Globul Dragonului ( Songoku, ştiţi voi ). Şi aşa am învăţat şi engleza. Numai franceza am învăţat-o de la şcoală. Spaniola de la telenovele desigur. Acum nu mă mai uit. Regret că nu se mai fac sitcom-uri ca înainte, ca şi Familia Bundy sau Dădaca. Şi Vânătoarea de comori a fost un serial ok. Mă uit şi la Stiri, şi personal le prefer pe cele cu mai puţin sânge. Prezentatoarea mea preferată e Corina Caragea, dar şi Melania Medeleanu e ok. Cred că multe dintre emisiunile de la noi sunt stupide. O să mă leg de ele pe parcurs. Cronica cârcotaşilor mi se pare absolut genială, iar cei doi sunt pentru mine modele de viaţă. Filmul meu preferat este Shakespeare in love, deşi io personal i-aş fi pus un final fericit. Mai e Shrek şi Ice Age. Am şi citit la viaţa mea. "Maitreyi" a lu' Eliade e superbă. Am citit şi varianta ei, "Dragostea nu moare", dar nu m-a convins deloc, ba chiar mi s-a părut o carte proastă. Mă regăsesc in "Enigma Otiliei", dar nu în Otilia, care cred că a fost o mare proastă ce a dat cu piciorul iubirii, ci în Felix, care, deşi în ciuda numelui, nu a fost niciodată fericit. Io o s-o duc mai bine :d. Cred că Eminescu a scris nişte poezii deosebite, iar preferata mea e "La steaua". Apoi e "Poema chiuvetei" de Mircea Cărtărescu şi "Cu timpul" a lui Jorge Luis Borges. Şi ca orice suflet cârcotaş, îl venerez pe Caragiale. Colecţionez citate. Încă mai cred în puterea basmelor, iar cînd eram mică cel mai mlt îmi plăcea "Albă-ca-zăpada" pentru că semăna cu mine, brânză, ochi negri şi brunetă. Mă rog, ochii mei sunt căprui de fapt şi între timp părul meu a devenit şaten. Mai îmi plac Charlize Theron, Scarlet Johansson, Jessica Alba, Angelina Jolie, Adriana Lima şi Natalia Vodianova. La capitolul mâncare: pizza, cartofi prajiti, chipsuri, paste, Mc Donalds, puii de KFC, kebab, shaorma, pleşkavitză, pireu, clătite, gogoţi înfuriate, îngheţată de la Timi, cus-cus, raţă cu fenui. Ciocolatei îi rezerv o propoziţie separată, pentru că o iubesc, chiar dacă e vorba de praline, cioco cu lapte, amăruie, albă , cu crema de fructe, aerată si de care o mai fi. Fructele mele preferate sunt căpşunile şi penele galben. Ador milk-shakeurile, cocktail-utile ( tequila sunrise, pina colada, sex on the beach, vodka cu cola), capuccino, cafe frape, nescafe rece, jacobs cu milka, nestea de lămâie, limonada, fresh-ul de portocale, coca-cola ( mai ales aia vanila care acum nu se mai face :(( ), pepsi. Cafea nu beau că mă doare stomacul şi nici nu fumez. Mai sunt o fană a prăjiturilor , bomboanelor pe băţ , vatei de zahăr şi gumei de mestecat. Si îmi place ţara mea. Nu vreau să emigrez. Străinătatea, atât cât am văzut din ea, nu m-a dat pe spate. Cu excepţia Monte Carlo. Şi mai iubesc şi mîndreţea asta de oraş Timşoara.

Şi acum, ce urăsc. Cineva m-a întrebat dacă îmi place Paris Hilton. Am răspuns "nu". Normal, m-a intrebat de ce. Am zis: "pentru că e urâtă, proastă şi curvă". În această ordine, pentru că sunt genul de persoană care lasă ce e mai bun la urmă. Lăsând urâţenia deoparte, ultimele două le urăsc cel mai mult. Nu o urăsc pe Paris în mod special, deşi nah, părerea mea nu s-a schimbat de atunci. Urăsc manelele din adâncul sufletului meu de copil nebun. Urăsc pitzipoancele şi cocalarii. Urăsc prostituţia fie că e pe trotuar, legalizată în bordeluri sau cu acte în regulă sub numele de căsătorie "dezinteresată". O urăsc pe imbecila de Magda Ciumac şi pe târfa de Monica Columbeanu. Urăsc metrosexualii. Deşi nu a probleme cu homosexualii, pentru mine bărbaţii trebuie să fie bărbaţi. Urăsc băieţii prost-crescuţi. Urăsc fake-urile făcute pe vapor şi persoanele suficient de proaste încât să le poarte. Urăsc preoţii bigoţi. Urăsc oamenii care fac copii doar că să îi facă şi îi plasează apoi în grija bunicilor sau a altcuiva. Pentru mine un copil e ceva sfânt şi nu pot să înţeleg un asemenea comportament. Urăsc misoginismul şi atitudinea feministă prost-înţeleasă. Urăsc oamenii încuiaţi şi intoleranţa. Spre deosebire de multe fete de vârsta mea, nu am niciun model feminin din show-biz-ul românesc, majoritatea îmi stârnesc mila şi repulsia. Inclusiv Mihaela Rădulescu, despre a cărei campanie cu chiloţei o să scriu un post separat.

Fata asta nebună care a scris aici toate chestiile astea are vise obişnuite. Pe lângă jurnalism, mai vreau o căsătorie fericită ( nu cred în divorţ şi acest cuvânt, alături de avort, mă sperie ), o rochie de mireasă mişto, un băieţel şi o fetiţă. Ştiţi voi, chestii obişnuite. M-aş mulţumi cu gândul că am schimbat cât de puţin lumea în bine. Şi că am adus fericire cuiva, dacă nu, măcar o scurtă bucurie. Am în minte ce spunea Octavian Paler: " Am învăţat că nu poşi obliga pe cineva să te iubească. Tot ce poti face este să fii o persoană iubită. Restul...depinde de ceilalţi." Şi am încălecat pe o şa, şi mi-am început blogul aşa :).