Blogul rosu

Ce înseamnă să fii femeie în România?

2011-11-15T12:02:00.003+02:00

Zilele astea am tot căutat ştiri mondene să mai urc pe site. din nefericire pentru mine, am găsit numai dezbateri despre eleve de la Jean-Monnet. Şi, din nou, am ajuns la concluzia că suntem un popor de maimuţe.

Văd că mulţi români spun că foarte bine a făcut profesorul. Ok, nu contest că 70% din fetele care sunt acum la liceu sunt nişte piţipoance proaste. Dar asta nu înseamnă că un profesor are voie sa întreţină relaţii sexuale cu o elevă. Ah, şi pentru maimuţele care mă fac să cred că în multe regiuni părinţii chiar îşi violează copiii, dacă o fată e de acord să întreţină relaţii sexuale normale cu cineva, şi ala o forţează să facă şi anal, tot viol se cheamă. asta pentru că noi suntem obişnuiţi să spunem că femeile sunt de vină.

Adevărat, atâta timp cât multe îşi încep viaţa sexuală la 14 ani, tendinţa de a o lua razna e foarte mare. Dar doar pentru că toate sunt piţpipaonce înseamnă că trebuie să ajungem la o orgie generalizată? La fel de bine disculpăm mâine un tată care îşi violează fata, pentru că respectiva avea fustă scurtă. Nu este normal ca un bărbat să nu îşi poată ţine organul genital în pantaloni. Şi da, şi dacă eu sunt în slip tanga la plajă, tu tot nu ai voie să mă violezi. Conform legislţaiei din statele civilizate spre care cică tindem.

Bărbaţii din România ar trebui să îşi amintească despre beneficiile masturbării. În primul rând, no jail. În al doilea, îţi dă posibilitatea reală de a reuşi să te concentrezi pe bune la alte aspecte ale vieţii. Gen loc de muncă, studii, hobbyuri. Iar femeile, să ţină minte alt aspect. Daor pentru că sexul este oricum o opţiune tristă pentru majoritatea româncelor, având în vedere pe câte le aud că stau într-o relaţie cu un om care nu le satisface, nu înseamnă că toate trebuie să ne complcem să fim doar nişte orificii. Pentru că, guess what, problema nu se mai pune de multe secole încoace aşa. Cel puţin nu în Europa.

Sinuciderea

2011-10-29T21:15:00.003+03:00

Nu am înţeles de unde şi până unde sinuciderea a ajuns să fie considerată o greşeală. Revin aici la ideea mea că din punct de vedere cultural, Europa e înapoiată tocmai prin prisma religiei creştine care şi-a impus o dogmă stupidă că nu avem dreptul să ne luăm viaţa. În alte culturi, cum este cea japoneză, sinuciderea este un act de onoare.

Din punctul meu de vedere, e perfect normal să îţi doreşti să îţi iei viaţa. Aşa cum noi putem decide cum trăim, la fel de bine putem decide când nu mai vrem să o facem. De ce să fie moralmente tolerabil ca o fată care suferă o decepţie în dragoste să se retragă la o mănăstire, iar o sinucidere din dragoste nu este? De ce e preferabil ca o persoană care nu mai poate să aibă un trai decent să ajungă la nebuni, decât să se sinucidă? Şi apoi, pentru că trăim vremuri ipocrite, de ce e tolerabil ca Gelu Ruscanu sau Apostol Bologa să îşi ia viaţa în cărţi pentru motive nobile, dar oamenii care o fac sunt judecaţi cu asprime?

Sigur, poate fi privită ca şi un act de laşitate. Din punctul meu de vedere însă, nu e deloc aşa. Nu e uşor să iei o asemenea decizie. Sigur, nu mă refer aici la şantajele emoţionale mizerabile de gen, mă părăseşti, mă sinucid. Nu, mă refer la aceia care nu spun nimănui ceea ce vor să facă şi o duc la capăt. Dacă tu ajungi la concluzia că viaţa ta nu mai poate fi fericită, că nu mai găseşti motivaţia de a o lua de la capăt şi vrei sa pui punct, de ce atâta fâs cu sinuciderea? Dacă nu mai ai pentru ce să lupţi şi nu te mulţumeşti cu simpla supravieţuire, mi se pare perfect normal să te sinucizi.

Sigur, ceilalţi încearcă să te oprească. De ce? De cele mai multe ori din motive egoiste, incluzând aici şi iubirea. Pentru că le e teamă că îi vor urmări remuşcările, cel mai des. Oamenii nu sunt capabili să îşi asume o vină, nu sunt capabili să înţeleagă că fac rău celuilalt, nu sunt capabili să asculte când cineva vrea să le spună cât de mult îi doare ceea ce fac. Şi atunci, dacă nu eşti capabil să asculţi dar eşti capabil să judeci, fii şi capabil să trăieşti cu vina. Din punctul meu de vedere, sinuciderea e o alternativă complet viabilă la viaţa. Mai ales că niciodată nu se sincuid oamenii mici, ci aceia cu aspiraţii înalte.

Viaţa mea, citat din Gigi Becali

2011-10-23T22:32:00.005+03:00

"Dacă nu ai noroc în viaţă, tată, eşti nimic" Gigi Becali.

Cum altfel aş putea să consider că e viaţa dacă niciodată, nimic din ceea ce mi-am dorit cu adevărat nu am obţinut uşor, decât după multe lacrimi, sacrificii sau amânări. Asta dacă am obţinut. De la căţelul din clasa întâi, care după două săptămâni a fost dus la taicămiu la unitate, la role, la diverse haine, până la carnetul de şofer. Asta doar până la vârsta majoratului. Ca să nu spunem ca adun cu ţărăita maximă bani pentru ceva în momentul asta, astfel încât lucrul respectiv e ca un miraj Fata Morgana care se tot îndepărtează pe zi ce trece.

Până la chestii mai serioase, ca perspective reale de a putea face ce îmi place, până la dragoste. Ajungi să lucrezi într-un domeniu, într-o ţară, în care totul se prăbuşeşte, ajungi să scrii despre o echipă care retrogradează pentru că aşa au vrut alţii. Nu mă consider o ratată. În fapt, am o părere bună despre mine în continuare, indiferent de ce vor spune alţii care dau cu sapa sau care îşi pun extensii de 3 lei. Problema e că propriile excremente nu au figurat pe meniul meu de bază în copilărie, chiar mai mult, ci sunt urmărită de ghinion.

Fără a vrea să spun că sunt o eroină de tragedie greacă, mă gândesc, sigur, că există acea vorbă că norocul şi ghinionul ni-l facem singuri. Fals, sau, mai corect, nu întotdeauna adevărat. Poţi să fii tu cel mai bun, să te străduieşti cât vrei, într-o zi poate veni potopul care îţi ia fericirea.

După introducerea plictisitoare, dar necesară, vin la subiect. Dezastru sentimental. Today. Same person. De data asta, not his fault. Am trecut de vârsta la care mai cred că dragostea e ceva absolut. Că doi foşti iubiţi nu pot fi prieteni, că iertarea nu vine decât arareori. Am vrut să am o relaţie de amiciţie cu el, deşi eu mai aveam sentimente. Nu ar fi contat, mă bucuram că puteam relua legătura. Am dat o cerere de prietenie pe Facebook, fără să mă aştept la multe.

A doua zi a sunat telefonul. Avusesem inteligenţa de a cere cu o seara înainte unei prietene comune numărul, pentru a preîntâmpina un infart. Bună mişcare de altfel. Premeditarea te poate scoate de multe ori din rahat, recomand cu căldură. El apăsa pe pedala de acceleraţie. Mă invita la el. Eu, fâstâcită. Nu voiam ca lucrurile să ia turnura asta, cel puţin nu în următoarele n luni de zile. Aş fi vrut ca dacă ar mai fi fost posibil ceva, să vină cu timpul.

A fost el de altă părere. Poate în mod normal, nu toate persoanele au nevoie de atâta timp ca mine pentru a face schimbări radicale. Totuşi, erau câteva sincope. Teama de a nu fi rănită plus noua tendinţă în personalitatea mea de a renunţa la 99% din lucruri m-a determinat să mă supăr de două ori urât, în dorinţa ca el să se supere pe mine. Voiam să o lase mai încet. Nu s-a întâmplat. A dovedit că doi ani au însemnat ceva maturizare pentru el, iar poate pentru mine o mică involuţie, în sensul că mi-am cam pierdut curajul a în a face aproape orice.

Până la urmă, I haven't lost my touch în totalitate. Am reuşit a treia oară, big style. My Style. A venit la mine în vizită. Persoane din anturajul lui au arătat, să zicem, o atitudine de mega-dispreţ la adresa mea, inclusiv un verişor care credeam că măcar mă poate respecta, dacă nu place. Deşi eu am intervenit pentru el când avea nevoie, dar nu am pretenţia ca recunoştinţa să mai existe în anul 2011. Pur şi simplu, orice mică insinuare că nu aş fi suficient de bună pentru el este out of question pentru mine. De fapt, nu înţeleg de ce trebuie să se pună problema aşa. Adică, şeful de companie nu poate veni cu RATT-ul, iar servitorii nu pot avea Mercedes? Aşa să fie şi în culplărai, pentru că aşa ceva nu poate avea nicio legătură cu sentimentele.

În relaţia noastră au fost şi alte persoane împotriva, demult. De fapt, a fost mereu aşa. Până la un anumit punct nu e o problemă. Ei bine, acum pentru mine a fost. Nu mai pot lupta, am obosit. Ce mi-aş putea imagina şi ca best case scenario, un viitor în care mereu cei din jurul lui să se uite urât la mine? Nu am suportat. Nu vroiam să i se spună că eu sunt prea puţin.

Aşa că, l-am supărat în felul în care ştiam că îl pot atinge. Oricum, el nu ştie prea multe lucruri despre cum e firea mea în realitate, deşi crede contrariul. Ceea ce poate fi de multe ori un avantaj. Ok, femeile au talent să se comporte ciudat. Am fost o actriţă bună, am construit un scenariu pe care în viitor mă gândesc să îl vând PRO TV-ului, poate câştig şi eu un ban. Mi-a reuşit. M-am purtat ca un căcat de la simplă ceartă. De la o tigaie. L-am făcut să plece fără să vrea să se mai întoarcă. M-a sunat din autocar să îmi şterg numărul lui.

So, am I happy now? Nu. Este o situaţie din care eu nu aveam cum să fiu fericită. Nu puteam să merg eu la el în vizită, dacă ceilalţi mă priveau cu ură. Pur şi simplu nu puteam. Dacă în trecut puteam să îi spun eu că e Un actor grăbit sau că Tu n-ai avut curaj, acum mi le pot dedica mie cu felicitări. Mi-a fost teamă să lupt. Am preferat să spun if I should stay, I would only be on your way. Dureros de comod, aşa-i?

Ştiu că spovedaniile online pot părea patetice. dar simt nevoia să scriu, să explic asta, să pot plânge ascultând muzică. I set fire to the rain. Iar gura lumii has won this time. Foarte trist. Şi acum, ca să mă contrazic cu graţie, aş vrea să îi spun că îl iubesc. Că nimic nu s-a schimbat. Dar nu mai pot, căci nu mă va asculta. E dureros că nu îşi va da seama niciodată probabil.

Nu ştiu ce se va alege de mine. Aş vrea să fiu din nou pe stadion, iar Poli să intra iar pe Nessun dorma, în Liga I, cu Zicu şi compania. Aş vrea ca viaţa să îmi fie redată măcar într-o oarecare măsură de cei care mi-au luat, încet, încet, motivele de a zâmbi. Sigur, o să mai merg la mall. O să mai îmi pun unghii, o să mai imi pun masca mea perfectă tocmai în zilele în care sunt cel mai tristă. O să merg la master, şi, doamne-ajută, într-un an în sfârşit termin cu şcoala. Încet, încet o să învăţ să gătesc, O să continui în presă, cel puţin deocamdată. O să mă mai înec de râs la masa presei şi la conferinţe. O să mă pot uita liniştită la Next Top Model, fără să mă sune el la telefon. Dar...Fireşte, nu va mai fi la fel.

Aveam o vorbă, în viaţa personală nu poţi ţine cu Steaua şi scrie despre Poli. Ei bine, se pare că acum, la 23 de ani, 2 luni şi 14 zile, va trebui să mă obişnuiesc cu gândul aceasta, şi să învăţ lecţia grea a compromisului. A compromisului cu inima. Aş vrea să văd ochii Maitreyei.

Muie

2011-09-26T23:26:00.002+03:00

Ok, deci acum o sa injur. Presa din Timisoara si domeniile adiacente au in component un mare procent de labagii pe care ii fute grija despre ce imi place si ce nu imi place mie. Vreau sa ma descarc pe aceasta cale si sa sa le recomand sa se uite la propria lor pula belita inainte de a se baga in viata altor persoane, indiferent din ce motive. Multumesc, la revedere.

Noua Drepta trebuie sa uite de Timisoara

2011-09-04T12:28:00.004+03:00

A fost ieri mitingul neo-nazistilor, pardon, neo-legionarilor, pardon, noii drepte. Am o problema ultra-personală cu aceste manifestări, în speţă cu faptul că se desfăşoară la Timişoara, oraşul meu. Micuţii dreptaci au afişat bannere despre deportări, iar, printre altele, mesajul "Timisoara trebuie sa uite de toleranţă".

Ca sa clarificam originile mele, sunt in mare parte o venitur[. 50% Moldova, 25%Regat, 12,5% unguroaica, 12,5% nemţoaica. Timp de secole, aici au convieţuit multe populaţii, fara probleme, nu ca ]n Ardeal. Nu văd rostul acestui mesaj. Ok, nu îmi plac ţiganii nici mie. De exemplu, eu dacă aş conduce ţara, i-aş băga la răcoare pentru căsătoriile cu minori. Vai, dar e tradiţia lor. Tradiţia lor, ţara mea, ghinion. Respecţi legea sau pleci. Ies cu cuţitul? Poliţistul trage cu arma, a murit cuţitarul, ghinion. Problem e legată de lege, e legată de corupţii care a vândut casele frumoase din Timişoara ţiganilor pentru spăgi. Căci, da, avem aceste informaţii surprinzătoare pentru puştii manifestanţi, ţiganii nu au luat acele case singuri. Şi ar trebui să se termine cu locurile speciale din universităţi, şi aia e tot o formă de discriminare.

Apoi, nu văd de unde până unde să spună ei, adunătură de copii manipulaţ şi cu vagi şi confuze noţiuni de istorie, la ce valori să renunţăm. Din punctul meu de vedere, ei fac o foarte proastă reclamă oraşului. Le zic şi eu lor să uite de Timişoara. Hitler şi naziştii au căutat originile rasei ariane în Tibet timp de foarte mulţi ani. De ce nu se mută ND acolo? E mişto, aer curat, poţi să manifestezi împotriva opresiunii chineze, de altfel stat comunist, deci contextul e perfect. Poate ei chiar o să găsească rasa ariană. Andreea Maria a fost pe Kilimadjaro, ei pot să ajungă pe Himalaya, şi poate dacă strigă de la înălţime, o să fie mai bine auziţi decât de aici, de la câmpie. Cred că le-ar prinde bine o experienă dinasta limită, la fel cum era emisiunea cu copii de bani gată trimişi în deşert. Experienţele de genul asta te vindecă de ifose.

Serios vorbind, ar fi timpul să îşi dea seama şi copii aştia că sunt manipulaţi. Anul viitor vin alegerile locale, toţi vor să îl dea jos pe Ciuhandu, în mintea oamenilor el e asociat cu casele de ţigani, deci chiar mai trebuie să dau vreo explicaţie?

În mod iarăşi serios, s-a dovedit de-a lungul timpului că exterminarea nu e o soluţie. Ok, să zicem că noi chiar reuşim să îi exterminăm pe ţigani. Ce va urma? Indienii din MB? Apoi arabii? Apoi? Mereu se va găsi câte ceva de reproşat unui popor sau altul. Deportările sunt propuneri penibile. Ţiganii trebuie potoliţi cu legea în mână, nu cu idei fanteziste despre onoarea legionarilor, criminali sprijiniţi de Carol al II-lea, de altfel, penibil conducător în comparaţie cu Carol I şi Ferdinand. Asta sigur, pentru cine a mai trecut pe la şcoală şi ştie cine sunt persoanele înşiruite anterior.

Altfel, eu sunt o persoană flower-power. Şi orice mi-aţi zice, am observat la toate persoanele pe care le cunosc, toleranţa e strâns legată de inteligenţă. Citit în antonime, îmi menţin părerea. Şi la finalul zilei, să nu uităm că Hitler a avut un singur testicul şi era un brunet care vroia o planetă dominată de blonzi.

J-Lo cea nasoală

2011-07-29T19:17:00.003+03:00

Pentru că ploua, m-am pus să mă uit la TV şi am dat pe A1. Era Botezatu invitat şi pe sistemul brevetat de Mihaela Rădulescu, sunt-în-Monaco-cel-de-2-metri-patrati-si-Albert-tocmai-a-tras-un-vant-la-nasul-meu s-a lăudat şi el că a stat cu J-Lo la masă. Bun, e designer, mă rog, mai mult fabricant de chiloţi, dar să zicem că se învârte în asemenea cercuri. Numai că chiloţarul a simţit nevoia să informeze România cât de nasoală e J-Lo. E mică, are picioare scurte şi fundul mare.

Bun, trebui să îl informăm că Jeniffer a fost votată de multe ori ca una dintre cele mai sexi vedete. Ştiu că e greu să înţeleagă conceptul de femei atractivă pentru un bărbat heterosexual, dar ar face bine să se străduiască. Jeniffer a fost de multe ori lăudată pentru picioare, este şi imaginea lamei Venus de la Gilette. Nu cred că e cazul să discutăm despre fund.

Problema mea e că pe lângă faptul că Bote e un mic păduche pe lângă J-Lo (nu sunt mega fană btw), adevarata bubă e ca la noi în ţară se promovează imaginea femeii de plastic. Bianca este perfectă, Bianca e cea mai râvnită, etc. Bianca este "decât" proastă, limbaj de mahalagioaică nespălată, nas în trompetă, cioc de raţă, sprâncene subţiri cum nu ar mai purta nici bunica-mea, forma a feţei de alien vs. predator (can't decide which), picioare disproporţionate de la atâatea cure de slăbire. Ea a fost cică iubita lui. Deci să înţelegem că ea e perfectă? Nu pot să nu am o problemă cu modelele astea, peste ani se vor simţi efectele. De fapt, deja se simt. Fete de liceu machiate ca Ronald McDonald, păr decolorat, extensii prost puse, unghii cu gel în culori stridente, cercei de cocalarese, cu mult "haur" în model covrig de la colţ, fond de ten portocaliu, ţinute de prostituate.

J-Lo la 40 de ani e cam nasoală. Plasticatele cred că nu vor mai apuca vârsta asta.

Dă din fund pentru tati

2011-06-24T18:50:00.003+03:00

Pentru amatorii de filme horror, am veşti bune. Se difuzează şi ziua în amiaza mare pe Discover Travel & Living, sub denumirea de emisiune despre concursurile de frumuseţe pentru copii. Mă uit acum şi mă îngrozesc. Trei mame, toate EXTREM de grase pentru vârsta lor, tipic americancă îndopată cu fast-food, si total neîngrijite după orice standarde, îşi duc copii sub 3 ani la concursuri. Ok, nu are rost sa reiterez opinia mea despre naţia americană, dar numai la un popor de îndobitociţi ca ei putea sa prindă aşa ceva. Şi să intrăm în detaliile savuroase:
1. Avem o fetiţă de 2 ani, adică e încă caca la cur, care participa la concursuri de la 2 luni. Părinţii îi spuneau în cameră să dea din fund pentru tati. Cam pedofilică exprimarea, dar fetiţa dădea din fund fericită. Maicasa îi tapează părul. Mie mi l-a tapat la coafor la 14 ani către 15, pentru banchet. am plâns de durere. Aici mică cam plânge non-stop.
2. Altă fetiţă e dusă de maicăsa la salon, unde e sprayată cu autbronzant.
3. Un băieţel (!) e dus de maicasă la salon, unde el alege culoarea verde pentru ojă. Înainte de concurs, mama îi conturează ochii cu dermatograf. Fratele mai mic nu e amator de aşa ceva, iar mama declară că atunci când vor fi mari, cel mare va fi vedata, cel mic bodyguardul.
Ceea ce e îngrijorător e ca în SUA aşa ceva e foarte popular şi natural. Şi cică aştia cam conduc lumea. Se oferă cineva să îi execute?

Mami

2011-04-05T09:49:00.002+03:00

Cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unei femei este să devină mamă. Odată cu scandalul cu querida, pe lângă porcăriile pe care le face şi spune constant, am citit şi un articol despre vedete cu avorturi la activ. Cam asta e România în care trăim, în parte din cauza politicii demografice a lu ceaşcă, în parte din cauza prostiei de a nu depăşi, ca în multe alte domenii, 21 de ani de la Revoluţie. Am citit că foarte multe "dive", cum ar fi şi Oana Roman, au făcut avorturi. Cât de imbecilă trebuie să fii sa faci aşa ceva, când există prezervative, anticoncepţionale şi metode hormonale de toate felurile, plus metode de barieră? Cel mai mult mă şochează cum vin şi declară liniştit, şi ea si querida că au făcut avorturi. Până la urmă e o crimă, măcar ar trebui să aibă bunul-simţ să ascundă aşa ceva.

Şi mai interesant e cum se miră ele că două nu mai pot rămâna gravide, în condiţiile în care destul de multă lume ştie un avort la prima sarcină este de cele mai multe ori sinonim cu infertilitatea viitoare, în sensul că sarcinile nu vor putea fi păstrate. Cam ce poţi transmite adolescentelor din ziua de azi? Fetelor, nu vă protejaţi, că se rezolvă la medic. Nimeni nu vorbeşte despre riscurile, foarte numeroase ale avorturi, remuşcările ce pot apărea după. Nu sunt de acord că avem dreptul să avortăm, atât timp cât ne sunt puse la dispoziţie atât de multe metode anticoncepţionale. E o crimă ce nu poate fi justifictă în condiţiile în care avem atâtea alternative. Sigur, exceptând cazuri de violuri şi incest, unde chiar nu mi se pare indicat să păstrezi o sarcină.

E absolut greţos cum querida îşi etala aşa-zisa sarcină la TV. Nu mă preocupă prea mult dacă e adevărat sau minciună, dar ce femeie gravidă merge în cluburi, nu mănâncă şi faec scandalrui? Sau ce mamă e aia care se duce la Bamboo când are copil de câteva luni, recte monicaca columbeanu, care era mai preocupată de şoferul-papagal Ricky decât de propriul copil? Înţeleg, facem carieră, foarte bine. E chiar indicat să faci copii prea devreme, ca după aia să stai să depinzi de bărbat. La fel de adevărat e că poţi să aştepţi să faci un copil până îţi rezolzi problemele legate de studii, loc de muncă, venituri, relaţii. Mesajele transmise sunt că putem să avortăm ca nişte vaci nesimţite, că putem să ne plasăm copii la bone şi la bunici, iar noi să mergem să bem la Bamboo. Mi se pare corect.

21 de ani de la Revolutie 2 episoade concludente

2011-03-14T19:53:00.004+02:00

Astăzi s-au decernat ultimele premii ale Societăţii Timişoara. Ediţia a 21-a a premiilor a coincis, în mod nefericit, cu suspendarea apariţiilor Ziarului Timişoara. De asemenea, anul acesta nu a mai fost acordat premiul Secerea si Ciocanul, pe care membrii Societăţii îl acordau continuatorilor regimului mort, mai mult în teorie, în 1989. Ca să vă faceţi o idee, anul trecut l-a primit Dinu Patriciu. Ieri, un fost angajat la primărie a vrut să dea foc Catedralei. Conform mărturiei autorului, din cauza oamenilor împuşcaţi la Revoluţie pe treptele Catedralei şi a faptului că toţi cei care s-au sacrificat în decembrie '89 au murit în esenţă degeaba, dată fiind situaţia ţării.

Bineînţeles, nu încurajez gesturi de genul acesta, dar, în esenţă, avea dreptate. Preoţii care au închis porţile în faţa oamenilor disperaţi nu au fost niciodată arătaţi cu degetul de societate. Care putea să fie justificare unui gest atât de idiot? Nu cred că trupele intrau să împuşte oamenii în biserică, mai ales că porţile se puteau închide şi după ce oamenii intrau. Date fiind legăturile multiple ale preoţimii cu securitate, plus adolesenceţele petrecute prin preajma legionarilor de către mulţi capi ai bisericii, nu cred că gestul a fost întâmplător şi nici nu poate fi motivat prin frică. Poate sunt influenţată de părerea mea extrem de proastă despre preoţi, şi aici mă refer la corupţia mare la nivel de instituţie, nu la faptul că preoţii de la ţară sunt alcoolici şi afemeiaţi.

Sigur că omul are ceva probleme la mansardă, sau a vrut să atragă atenţia asupra lui. Trăim într-o ţară isterică, aşa că astfel de manifestări nu mai miră pe nimeni. În esenţă, Revoluţia a fost din multe puncte de vedere degeaba. Din punct de vedere economic, ţara asta nu are o economie capitalistă reală. Cei din conducere şi marii bogăşi sunt tot foştii securişti. La 21 de ani după Revoluţie, în România nu ne place adevărul. Nu avem curaj, nu avem opinii, preferăm de multe ori să tăcem pentru a nu ne cauza probleme cu sistemul decât să ne susţinem punctul de vedere. Suntem nişte căcăcioşi, care ascendem în viaţă pe baza pilelor şi nu pe baza meritelor şi a unei competiţii reale. Ne place să ne "aranjăm" existenţa, nu ştim să luptăm pentru o slujbă şi nici nu avem încredere că putem să o facem. Facem facultăţi ca să fie, pentru ca apoi să ne rupem spatele făcând munca de jos în alte ţări. Sigur, libertatea de exprimare este un câştig imens, dar în rest, societatea nu s-a schimbat în esenţă.

Sigur, la noi nu a fost o revoluţie în adevăratul sens al cuvântului. Sigur că dacă nu era toată agitaţia cu Tokes (iar eu nu cred că a e o întâmplare ce urlă despre Ţinutul Secuiesc în Parlamentul European-tot atentat la integraitatea ţării), nu eram proştii Europei care au murit pentru ca la putere să ajungă un fost securist. Regimul oricum ar fi picat, doar că la noi a trebuit să iasă urât. Cine a vrut asta? Suntem foarte departe de adevăr la 21 de ani, ceea ce e grav. Mai grav e că nu ştiu câţi mai sunt interesaţi de toate aspectele astea.

Ziarul Timişoara a fost cel mai bine vândut cotidian după Revoluţie. Un simbol al luptei pentru libertate şi o democraţie reală. Aici au scris generaţii de jurnalişti timişoreni, mulţi profesori de-ai mei. Cu timpul, ziarul a fost cumpărat de oameni care nu au ştiut să fie buni manageri, asta ca să fiu drăguţă. Mă aşteptam ca ziarul să moară destul de curând, mai ales în contextul crizei şi al competiţiei acerbe din onlineul timişorean, care a luat de mult faţa printului. Florian Mihalcea a declarat la decernarea premiilor că nu mai e cazul ca aceste premii să mai fie decernate la 21 de ani după Revoluţie. Cred că a spus-o doar frumos. Şi-a dat seama că Societatea Timişoara luptă cu morile de vânt.

Problema nu e ca s-a închis un ziar şi că nu se mai dau nişte premii. Problema e că nu se vede că au trecut 21 de ani de la Revoluţie. Tineretul se gândeşte cum să parvină, să copieze la examene, şi apoi, văzând că banii nu vin gârlă la început, ceea ce orice tânăr dintr-o ţară civilizată ştie, fuge prin Italia sau Spania, îşi rupe spatele, vine apoi cu banii în ţară şi are comportament de ciocoi. anii de la Revoluţie trec, dar cu România cum rămâne?

Femeile din România

2011-03-05T12:35:00.003+02:00

Am mai spus că româncele nu ştiu să se îmbrace. În ultimul timp nu îmi place deloc ce văd în ţara asta. Ca să iau doar două cazuri concrete, fetele?! de la Next Top Model şi scandalul moni-iri.

No, mie îmi place să mă uit la emisiuni de modă şi urmăresc Next Top Model pentru că a văzut formatul francez, în vara lui 2005 când am fost la verişoara mea în vacanţă. Diferenţa este de la cer la pământ. Deşi franţuzoaicele nu sunt renumite ca femei frumoase, fetele de la emisiune puteau să dea clasă celor de la emisiunea românească. Nu am înţeles de ce Botezatu a ales între finaliste două ţoape ca mădălina şi lucia. Mă irită personajele, mai ales bruneta din Giurgiu, care are un comportamnt de ultimă vânzătoare nespălată de gogoşari. Bine, e şi grasă, are un fund cât casa poporului şi pentru standarde normale, dar mai pentru modelling. Îmi permit să fiu nesimţită pentru că şi ea e la fel. Are şi un nas imens şi arată ca o centuristă. Chiar aşa importante sunt criteriile de audienţă la emisiunea asta ca să fie ţinută siliconata şi balena? Cât despre proprietara de cafenea, are nişte ifose care o fac să se creadă mai frumoasă decât Cleopatra. Ea o făcut istorie, tu ai nişte ţâţe puse. Cam asta e diferenţa. În fiecare emisiune s-au găsit să se ia de cineva, Sara, fata din Craiova, Adela, urmează Emma. E imposibil să ai atâtea antipatii, înţeleg să ai o persoană pe care nu o placi, dar patru într-un interval aşa scurt de timp arată că ai o problemă. În locul Adelei o desenam şi eu pe balenă cu curu ei imens, dacă tot e vorba de proporţii. Şi când mahalagioaicele bârfesc pe toată lumea, ca să vezi de cine să ia Botezatu? De Roxana. Ok, o avut nişte replici mai tăioase, da pe alea două nu le vede? Am văzut că urmează o bătaie. Eu am cel mai profund dispreţ pentru femeile care se bat între ele. Nu am nicio problemă în a da un picior în fund unui tip care mă enervează, dar mi se pare degradant să mă păruiesc cu o femeie.

Printre altele, nu îmi place nici cum gândesc concurentele mai mari. Nu poţi pretinde fetelor de 16 să fie la fel de mature ca cele de 25. Diferenţa e foarte mare între cele două vârste şi cred că cele trei de 25, dacă ar avea mai multă minte, nu şi-ar pune capul cu nişte adolescente. În România femeiele se urăsc foarte tare, se bat, se ţigănesc, se bârfesc. Văd că comportamentul asta, reprobabil acum vreo 30-40 de ani câştigă tot mai mult teren. Nu îşi dă nimeni seamă că se duce dracu feminitatea? O femeie e subtilă, obţine ce vrea prin lacrimi, teatru, tertipuri şi manipulare. Inclusiv când e vorba de bărbaţi, mai ales atunci. Acum văd că e la modă să te baţi dacă altele arată mai bine ca tine, sau dacă cumva adversara e o potenţială piedică în calea vreunui scop al tău. Dacă Botezatu chiar e aşa inteligent şi stilat precum pretinde, ar trebui să le trimită acasă pe cele două mahalagioaice, mai ales că nu au nici măsuri, nici faţă de manechine.

Acum, scandalu asta iri-moni. Pot să spun că am fost foarte dezamăgită de mama, care spune ca moni s-a sacrificat pentru iri. Mama, ca multe femei din România are o gândire penibilă, care spune că e ok să te măriţi cu un boşorog. Nu e ok, eşti o rapandulă dacă faci asta, nu văd nicio diferenţă între a presta servicii sexuale contra cost şi a te mărita din interes. Mai ales că se ştie deja că moni era prostituata interlopilor din Bacău de la 15 ani. Aşa că ce poţi să ceri. Apoi, multe zic că o ok să vrei sa mergi în State şi să îţi plasezi pruncu la mă-ta. Nu, nu e ok. Ai făcut un copil, îl creşti. S-a terminat cu cluburile stai noaptea când copilu are colici cu el, îl alăptezi la sân, ar trebui să ai cu totul alte preocupări. Nimeni nu spune că nu e normal să faci un copil la 18 ani în acest secol. Mi s-ar părea normal ca şi la televiziuni să se insiste mai mult pe chestia asta, fetele să fie îndemnate să aibă o carieră şi studii şi după aceea o familie. Pentru că da, o căsătorie prea timpurie poate însemna ratarea unei femei. Ajungi să lucrezi în comerţ pentru că nu mai faci faţă facultăţii, lucrului şi grijilor casnice. Un copil se face când ţi-au trecut nebuniile tinereţii. Sigur, nu zic că nu mi ai voie să ai viaţă socială, doar că nu mi se pare normal ca o mamă să atârne noaptea prin cluburi în fiecare săptămână. Măritaţi-vă când e gata facultatea, aveţi un serviciu stabil şi faceţi faţă gătitului şi curăţeniei într-un cămin al vostru.

Deci, să recapitulăm. Vulgaritate, bătăi, prostituţie oficializată de un act la starea civilă, mame denaturate care îşi plasează copii la bone şi bunici. Cam asta pare a fi foarte ok în ţara asta, mai ales dacă vezi câte apărătoare au şteoarfele. Nu închei postarea cu ruşinea de a fi româncă. Din contră, într-o ţară cu atâtea ţoape, poate fi mult mai uşor să reuşeşti.

M-am săturat

2011-01-27T23:54:00.004+02:00

În ultimul timp am vorbit destul de peiorativ şi critic despre bărbaţi, poate de multe ori neîntemeiat,bazat pe generalizări şi idei preconcepute universal generalizate de alţii. DAR nu pot să nu mă enervez atunci când oamenii au un comportament de lagabii pur sânge cu mine.

De când am intrat în presă, adică de câteva luni, mă lovesc de chestia asta şi da, pot să spun că îmi reîntăresc zilnic părerea că barbaţii sunt, în mare majoritate, nişte gunoaie. Mai întâi scriam la un site unde un fotograf s-a gândit să îmi zică pisi, acum scriu la un site unde un pretins programator are impresia că eu am timp să discut cu el, deşi îi spun constant că am treabă şi nu am de discutat cu el nimic, cu excepţia îmbunătăţirii site-ului. Eu chiar nu înţeleg, dacă cineva îţi zice că nu vrea să vorbească cu tine, ce dracu mai vrei? Eşti enervant, nu prietene, n-ai absolut nicio şansă să mă cunoşti şi cu atât mai mult să ajungem la relaţii orizontale. Deci, te-aş ruga, marş.

Toată lumea comentează că fetele reporter nu vor altceva decât să se cupleze cu fotbalişti. Nu am intenţia asta, pentru că mie nu îmi plac oamenii care nu ştie să vorbşte+lege două cuvinte. Dar până la urmă, având în vedere manierele care lipsesc cu desăvârşire la bărbaţii acestui secol, până la urmă cred că e mult mai productiv să cauţi un bărbat cu bani, care arată şi bine şi poate e şi bun la pat. Pentru că alte calităţi, foarte rar mai găseşti la bărbaţi. Asta e adevărul, nesimţire, texte de agăţat de doi lei, frustrare şi grosolănie. Orice femeie care arată bine e redusă la un obiect sexual. Orice femeie care arată bine şi te refuză e proastă sau curvă. Orice femeie care arata bine, şi, dintr-o eroare statistică, ajunge să se îndrăgostească de tine, va fi aruncată ca o cârpă mai târziu. Deşi în prealabil te-ai întins pe jos pentru ea şi i-ai pupat picioarele, doar, doar, se hotărăşte să îţi acorde o şansă. Şi cu cât un bărbat norocos de genul acesta va dori mai mult femeia respectivă, cu atât mai mult îi va distruge viaţa, pe care ea era pregătită să şi-o trăiască doar penteu el.

În contextul acesta, îmi pare foarte rău că mi-am pierdut 22 de ani din viaţă crezând în utopii in genul iubirii şi al aşa-zişilor gentlemeni. Dacă eram inteligentă, găseam până la vârsta asta un băiat bogat, cu care să mă căsătoresc şi să duc o viaţă fără griji. Dar cum nu am fost deşteaptă, stau şi scriu în continuare, sperând aiurea la o carieră pentru care oricum pe viitor voi fi catalogată drept o sticată-vânătoare de fotbalişti.

Principiii sanctissime ale modei româneşti. Nu. Nu. Nu.

2011-01-26T23:16:00.004+02:00

Întotdeauna am avut o părere proastă despre stilul româncelor, luat la nivel naţional. Pe scurt, suntem nişte ţoape. Niciun simţ al decenţei, niciun simţ al tendinţelor, niciun simţ al ceea ce te avantajează şi ce nu. Prin urmare, să o luăm şcolăreşte.
1. Colanţii ca ţinută universală. Da, s-au purtat. Nu, nu avantajează pe oricine. The horror, aia lucioşi din latex de prostituate. A devenit deja o ţinută extrem de banală şi plictisitoare să iei nişte colanţi, un pulover peste nivelul fundului şi nişte cizme/botine. Foarte frumos, numai că dacă eşti grasă şi scundă o să arăţi ca dracu. Nişte pantaloni normali şi o bluză la nivelul obişnuit până să apară nebunia asta te fac să araţi mult mai bine.
2. Movul ca mod de viaţă. Da, s-a purtat mulţi ani la rând la nivel internaţional. Numai că să apari foarte des în mov din cap până în picioare dovedeşte că o mare lipsă de creativitate. Te-ai gândit tu că asta e culoarea la modă, ţi-ai luat nişte câteva haine, pantofi, genţi şi curele în această nuanţă şi crezi că aşa vei fi mereu în tendinţe. Nu. Devii doar plictisitoare. Nu m-am luat aici de roz pentru că asta e imbrăţişat foarte mai mult de tinerele, pe când cu movul, dau chix şi femei care ar trebui să ştie să se îmbrace.
3. Bijuterii masive din aur purtate la trening!!!! Aici avem cerceii covrig în frunte listei. Fiind o ţară de oameni fără gust şi viziuni largi, percepem că adevăratele bijuterii sunt doar cele din aur. Şi uite aşa vedem fete frumoase cu lanţuri cât roata carului în jurul unor gâturi frumoase. Eu una îmi cumpăr şi argint, şi gablonţuri şi consider că arăt mult mai stilată decât o fată cu câteva piese de rezistenţă din aur purtate la orice (pun pariu că nu le dă jos nici când face baie). Bijuteriile se asortează cu ţinuta. Capiş? Veste şocantă: absolut nimic, dar nimic, nu merge combinat cu absolut orice. Ţi-am frânt inima, ştiu. Deschide o revistă de modă.
4. Părul decolorat. Mai ales combinat cu faţa portocalie. Adorabil. În primul rând, culoarea de alb o vom avea cu toatele. Tot ce trebuie e răbdare până la 70 de ani aproximativ. Cum cică, de milenii, femeile fug de bătrâneţe, nu ar trebui să grăbim acest proces distrugând orice strop de culoare din păr. Mai ales că dacă eşti palidă arăţi ca un cadavru, dacă eşti bronzată arăţi ca negativul unei fotografii. Ai şi mari şanse să cheleşti. Şi aici o altă veste şocantă. Arăţi cam un pic a curvă. Nu am nimic cu blondele, sunt chiar eu un pic blondă. E ok, până dai vopseaua pe blanche. În aceeaşi categorie băgăm blondul verde. Nu.
5. Brunetul privit ca salvare generală. Ei bine, da, sunt de părere că brunetul nu se potriveşte oricui. Mai mult, coafeza mea mi-a spus că brunetul distruge destul de tare părul. Dar ce îmi deranjează mie ochii este faptul că brunetul cere un ten impecabil, fără cearcăne, coşuri, semne de îmbătrânire. Multe fete nu înţeleg şi se îmbătrânesc iar singure.
6. Şuviţele. Nu că sunt urâte, dar cele de contrast nu se mai poartă de vreo zece ani. Get over it!
7. Părul extra-ultra-întins, cu tapare puternică la rădăcini. Nimic nu e mai seducător ca o fată cu un păr frumos, în bătăia vântului. Păi unde dracului să se mai mişte părul, fie şi tornadă, când toate se întins şi tapează şi bagă la fixativ de parcă a venit sfârşitul lumii? Părul nu trebuie să arate ca o tablă şi nici ca zidurile de la Fort Knoxville. Ştiu că voi credeţi că aşa e perfect, dar nu, nu e. Lasă-l să mai respire.
8. Conturul în exces la ochi. Cred că româncele vor să devină ratoni. Ştiu ele ceva cu smokey eyes, dar nu ştiu bine. În primul rând, acest machiaj se face cu fard de pleoape, nu un dermatograf consumat pe săptămână. Cere estompare, îndemânare, etc. De ce să te chinui când poţi să te transformi în zebră la ochi. Mai ales că văd la fete de 15 ani contur mai gros decât buzele. Scârbos.
9 Sprâncenele tatuate. Îmi pare rău pentru saloanele care oferă acest gen de serviciu, până acum nu am văzut pe nicio femei tatuată care să arate bine.
10. Blugii mulaţi, însoţiţi de geci cu buric gol la şunci. Deci da. Mai ales la fete de liceu, o vârstă când poţi slăbi relativ uşor, mai ales că, teoretic, faci sport la şcoală. Sau mă-ta ar trebui să îţi mai zică în ce îţi stă bine şi în ce nu.
11.Look-ul de doi lei la nunţi, botezuri, banchete. Rochiile alea din saten în culorile cele mai ţipătoare posibile îmi provoacă pur şi simplu fiori. Mai ales asortaţi la nişte sărmăluţe simpatice şi un chip de 14 ani, numai bun de atras pedofili.

Promit că voi mai reveni cu ulterioare observatii. Dacă citeşti, mă cunoşti şi te simţi jignită, te rog nu te supăra. Ia-mi sfaturile în serios, am fost mereu o persoană cu un puternic simţ critic estetic, pe care mi-l manifest cel mai puternic asupra propriei persoane.

Capra vecinului sau prostia de pe Facebook

2011-01-11T13:58:00.005+02:00

Vorba unui coleg de conferinţe, toată lumea dă like când cineva îşi pune pe Facebook că e într-o relaţie sau că se desparte. Şi din ce în ce mai multă lume face asta. Şi face asta fără să ştie neapărat cât de minunat e partenerul/partenera nouă din viaţa celui care nu mai e single, pentru simplul fapt că nu îl cunoaşte sau nu are nicio dovadă certă că persoana care a venit să alunge singurătatea prietenului există. Deci se alunecă într-un mare penibil.

Să explicăm ambele fenomene. În primul caz, vrem să părem the good guys, care se bucură de fericirea prietenilor. Caz tipic de ipocrizie. În spatele acestei aşa-zise bunăvoinţe găsim mentalitatea de looseri a acestui popor. Menţionez că nu am remarcat mentalitatea această foarte preponderent în Timişoara, cât în alte regiuni ale ţării, în special Moldova. Acolo toată lumea se miră de ce nu ai prieten. Dar chestia e valabilă şi pentru multă lume de aici. Că viaţa fără o relaţie e ca salata orientală fără cartofi. Părerea mea e că femeile au de pierdut de pe urma sindromului de viaţă petrecută în permanenţă în relaţii cică serioase. Pe lângă faptul că nu e tocmai ok să îţi începi viaţa sexuală prea devreme, şi statisticile despre cancerul de col uterin o dovedesc, fetele nu învaţă să fie puternice, să ia decizii singure. Când ai o problemă, plângi pe umărul lui iubi. Sigur că e mai simplu, doar că ar fi bine pentru dezvoltarea ta personală să ai perioade în viaţă în care să strângi din dinţi şi să înveţi să faci faţă singură problemelor. În plus, aşa se acceptă orice relaţie de dragul relaţiei, şi te poţi trezi că ai pierdut timp cu o persoană care nu te atrage şi faţă de care nu ai sentimente reale, timp în care poate ai fi cunoscut iubirea vieţii tale. Aşa că nu cred că e cazul de atâta ipocrizie, ca şi cum orice relaţie se va termina într-o căsărie sfârşită cu plimbări de mână în pac si la 80 de ani. Guess not, nu va fi deloc aşa.

Aici vine partea mai savuroasă. Mulţi dau like şi când cineva devine singur. Sigur că este ok dacă persoană era într-o relaţie de doi bani, aşa cum cunosc şi eu destule. Adică, eşti cu cineva doar de dragul de a avea mereu un partener de sex la dispozitie, un umăr de plâns, o persoană pentru afişări, etc. Dar în mod real nu există nicio tandreţe, "tâmpito" este un apelativ la fel de frecvent ca "bună ziua", relaţia a devenit de mult plictisitoare, etc. Numai că nu ştiu dacă toată lumea se încântă neapărat din motivele acestea, foarte serioase, şi pe care iar noi, ca popor cu demnitate şi respect pentru propria persoană 0, nu le percepem. Pur şi simplu, e sindromul capra-vecinului. Sau, vai fată, ce bine că aia e singură şi eu mi-am găsit prostul care să mă ia de nevastă, ergo sunt superioară.

Ideea e că ne raportăm la oameni din perspectiva relaţiei, şi nu din perspectiva valorii individuale. Sincer, nu am de gând să îmi pierd ore din viaţă cu un om care mă plictiseşte. Nu, nu e foarte benefic pentru tine să îi dai a 15a şansă, poate îl cunoşti mai bine. Doamne-doamne ne-a dat un creier cu care ne dăm seama cu uşurinţă dacă cineva ne este pe plac sau nu. Doar că disperare şi prostia românilor ne fac să ne comportăm altfel. Sau foamea de bani a femeilor, depinde de problemă. Timpul o mult prea preţios că să te combini cu cineva şi din disperare a uita ex-ul, dar asta e deja altă poveste. Acum, terminăm postarea ca să dăm link pe Facebook şi lumea să se comporte mai firesc. De exemplu, mai multe like-uri la angajări, care sunt nişte realizări în care se vede mult mai bine meritul cuiva decât în faptul că şi-a găsit perechea până la următorul like de single.

2010 a ramas corigent

2010-12-16T23:33:00.011+02:00

La fel cum ramane si compul meu acum, ca nu imi ia diacriticele la blog. Spun ca anul 2010 a ramas corigent nu din motive politice, sociale, pentru ca lumea n-ar merge in directia cuvenita. 2010 a ramas corigent pentru mine. Numele il recomanda ca un an de nota 2010. Pentru mine nu a fost deloc asa. Cel putin in mare parte, excluzand lunile de inceput ale anului.

In viata trebuie sa invatam cateva lectii importante. O mare parte ramas necunoscute pentru multi. Cel mai simplu e sa inveti sa iubesti, inveti dupa aceea sa ierti (deja cliseistic), inveti sa lupti, inveti sa te ridici dupa esecuri. La un moment dat, mai ales daca ai o viata in genul scenariu-de-film-tampit, ca mine, vei ajunge sa fii nevoit sa inveti ceva mult mai greu. Sa renunti. Dar pe bune. Nu de fatada, nu din orgoliu, nu cu sperante desarte ca lucrurile vor fi mai bune. Nu, uneori chiar nu vor fi, asa ca tot ceea ce iti ramane e sa te desprinzi de ceea ce iti face rau.

Cu atat mai greu pentru mine, dupa cat de incapatanata sunt. Nu mi-a placut deloc ca a trebuit sa intorc spatele unor persoane pe care le aveam in top friends pe retelele de socializare. Desi poate parea ca am avut o satisfactie eu-pot-si-fara-tine, prin faptul ca am fost foarte categorica, ei bine, nu a fost asa. Mi-ar fi placut ca multe lucruri sa nu se fi intamplat. Ar fi fost frumos, dar timpul nu poate fi intors inapoi, si nici dezamagirile nu pot fi sterse cu buretele.

Traiam si, cred, inca mai traiesc cu convingerea ca doua persoane care s-au iubit nu pot fi pur si simplu prieteni cand sentimentele se duc naibii. Nu am suportat niciodata ipocriziile, fie si cele sociale. Sincera sa fiu, nu stiu cat e de bine. Cat e de normal ca sa ajungi sa urasti din intrigi ale celor din jur si cat e de normal sa fi sunat doar ca sa ti se serveasca niste minciuni puerile. Poate ca esuez eu la capitolul despartiri, sau poate ca e ok sa fii totul sau nimic. Dar parca totusi nu era nevoie de atata ura.

Si daca in dragoste trebuie oricand sa fii pregatit sa iti fuga presul de sub picioare, nu credeam ca acelasi lucru e valabil in relatiile relativ stranse de prietenie. Credeam ca o prietenie nu poate sa se termine pur si simplu. Nu-i zici prietenei pur si simplu "Idioato!", inchizi telefonul si gata. Desi uneori se intampla si asa. Credeam ca fetele se cearta doar de la baieti, si daca nu sunt rivalitati de genul acesta, e ok. Am fost naiva. Poate veni o zi in care pur si simplu, devii plictisitoare, ca un bibelou demodat ce se cere nu aruncat, dar indesat la cutia din pod pe care nimeni nu o va mai deschide niciodata.

Am renuntat si sa mai ascult rautatile gratuite. Capitol special aici pentru cei care isi dau cu parere despre felul in care altii ar trebui sa isi traiasca viata. Nu frate, nu ma intereseaa parerea ta. Poti sa ai si 60 de ani si oricate merite vrei tu. Nu poti sa traiesti tu in locul meu. In general, am ajuns sa am o lista de mess foarte lunga. Iar cine imi spune ce sa fac sau ma trateaza de sus, va fi sters, dupa ce in prealabil ma voi trece permanently offline, asta pentru ca nu imi place sa plictisesc aiurea lumea superioara.

La vremurile pe care le traim, am ajuns si sa renunt dpdv al inceputului timid de cariera la ce visam inainte. De fapt nu sa renunt, dar sa iau in considerare si un plan B. Sau C. Sau D. Cat mai bine pana la Z. Ma felicit foarte mult, nu mult, pentru ca am putut renunta si la o sansa asa-zisa decenta. Pentru ca intuitia feminina nu m-a tradat niciodata, am plecat de unde scriam la inceput, pentru ca am refuzat statutul de sclav pe plantatie. Nu mi se pare normal sa ti impuna un viitor somaj prin contract de la cineva care pretinde ca a fost singura persoana care i-a pus intrebari lui Mancini la conferinta de dupa meciul cu Poli, pentru ca, evident, restul ziaristilor erau varza. Nu e normal ca tu sa fii somer in viitor in timp ce altii beneficiaza un an de scutiri de impozite. La fel cum e o dovada crasa de prostie si nesimtire sa ii spui cuiva ca are nume de piata. Deci, spre deosebire de personajul pe care il consider un esec total din "Diavolul se imbraca de la Prada", nu am semnat contractul de renuntare la capacitatea de a discerne intre ceea ce e normal sa se intample si ce nu. Pana la urma daca nu o sa imi iasa duma cu jurnalismul, o sa pot fi si secretara. Sau vanzatoare. Sau ospatarita prin Italia sau Spania, o perioada scurta, cat sa imi strang bani. Sunt la master, inca am timp sa incerc in presa. The clock is not ticking yet si mai are ceva timp pana sa inceapa. Daca acum ceva ani, cineva mi-ar fi zis ca nu as lucra in presa niciodata, m-as fi ofitcat peste puterile si limitele normalitatii. Nu ca acum consider ca e ok. Doar ca, daca nu merge, trebuie sa fii pregatit sa accepti ca viata nu se termina daca trebuie sa iei o curba, la stanga sau la dreapta.

Au fost multe chestii la care am renuntat. Sincer, nu stiu cum am avut puterea. Nu stiu nici daca e bine, daca in unele cazuri nu ar fi meritat sa mai incerc. Poate am abandonat unele batalii intr-un fel in care poza mea de acum cativa ani m-ar fi certat. Doar ca uneori, obosesti sa mai tot incerci. Iar au am obosit.

Singura chestie de nota 10 din anul acesta a fost pentru mine licenta. In rest, mai mult reintariri solide a ideei ca nu avem certitudini si ca, de fapt, suntem de multe ori, foarte singuri. Asa ca data aceasta corigenta a anului curent, am pretentia ca anul viitor sa fie, realmente, unul de nota 11. 11 plus chiar. Vreau sa nu mai merg la materii de dictare la master (definitia cromozomilor, si da, e master de jurnalism sportiv). Vreau sa progresam cu site-ul unde scriu acum, sau sa pot sa imi gasesc ceva in alta parte, n-am pretentii asa mari oricum. Vreau sa pot avea bursa in continuare, pentru ca depind psihic de sporul de toale. Vreau ca ai mei sa nu ma mai trateze ca pe un copil de 5 ani si sa inteleaga ca am nevoie uneori sa nu se amestece in problemele mele. Vreau sa am ocazia ca, din cand in cand, sa plec din Timisoara. Asta pentru ca sunt foarte obosita psihic si calatoriile, chiar scurte, ma fac sa mai uit din probleme. Cam asa, in mare. Ok, poate ar fi nevoie si de ceva spor la capitolul corazon. Si nici nu m-as supara sa castig la Sofer de Romania. In baza dezamagirilor si stresului din anul care acus se va incheia, sper ca macar o parte din dorinte sa fie realizate pana la capat. Ah da, anul acesta vreau sa invat sa gatesc la modul serios.

La muncă, nenorocitelor!

2010-12-06T14:16:00.004+02:00

Chiar acum dobitocii de la guvern vorbesc despre indemnizaţiile pentru mame. MediaFax anunţă că băsescu e un fervent susţinător al limitării concediului pentru mame la un an. Îmi place că sunt mulţi inteligenţi care îl apără pe considerentul că în Europa nu e aşa. N-am înţeles de ce întotdeauna tot ce fac americanii sau europenii trebuie neapărat să fie şi bun, dar probabil mulţi crescuţi în spirit comunist, adică fără antrenamentul unei gândiri critice, simt nevoia să preia papagaliceşte tot. Fără să se gândească că oricum continentul nostru se confruntă cu problema îmbătrânirii populaţiei într-un ritm foarte accelerat.

Niciodată nu am fost susţinătoarea copiilor făcuţi din liceu, nici măcar din facultate. Consider că într-o societate civilizată nu e normal să vii cu pruncu după tine la cursuri sau OMG! să-l plasezi convenabil la bunici. Dar de aici şi până la obsesia carierismului cu orice preţ, cale lungă. Am văzut că mulţi bărbaţi, pentru că o femeie nu poate debita asemenea inepţii, spun că mamele trebuie să se întoarcă la muncă să nu îşi piardă postul, să lupte pentru slujba lor, etc. Dar la copii se gândeşte cineva. Să zicem că pornim de la ipoteza idioată că în România chiar ar fi locuri la creşă. Un opil la un an abia învaţă să meargă. La o creşă nu se va ocupa cineva personal de fiecare copil. Aşa că, în mare parte va fi lăsat în plata domnului. Iar argumentul cu bunicii, inept. Din câte am văzut eu, copii crescuţi de bunici au tendinţa de a fi foarte râzgâiaţi. În plus, relaţia mamă-copil e foarte importantă în dezvoltarea personală a fiecăruia. Sigur, aici nimeni nu îşi pune problema cât de greu este că creşti un copil, ce greu este să îl naşti şi să îl porţi în pântece nouă luni. Sau că în România e foarte greu să te căsătoreşti şă să ai unde să locuieşti, darămite să creşti un copil. Nimeni nu îşi pune probelmele astea neesenţiale, femeile sunt nişte nenorocite care trebuie să muncească. mă exasperează comparaţia asta cu ţigăncile. Oricum, alea fură şi vor sta şi de acum înaint acasă aşa cum au făcut-o dintotdeauna. Cei afectaţi vor fi tot oamenii cinstiţi.

Eu am constat că dacă ar fi alegeri în curând, nu aş avea cu cine vota. Pur şi simplu nimeni nu se mai gândeşte la consecinţe. tăiem aiurea orice. Ce contează că natalitatea va scădea. O să ajungem şi noi ca nemţii, popor îmbătrânit. Cu menţiunea că ei reuşesc în condiţiile astea să plătească pensiile, iar noi nu. Şi aşa, foarte mulţi tineri aleg să emigreze. Aşa că în curând băsescu o să fie preşedinte peste o ţară de pensionari şi piţipoance şi cocalari de neam prost din familii ce lucreaă la stat. Sictir!

Definiţii post-moderniste ale şmecheriei

2010-11-28T13:38:00.008+02:00

Cred că toată lumea a văzut reclama la BCR. Dacă nu, un scurt rezumat: un nene spune că în tinereţe vroia să fie cântăreţ, să aibă o motocicletă, o soţie blondă şi să locuiască într-un bloc nou. Din imaginile reclamei îl vedem pe nenea că ţine ceva conferinţe cu grafice economice plictisitoare, se dă cu ceva maşină scumpă, are o nevastă roşcată foarte bussiness style şi stă într-o vilă. Non-sensul din final e că spune că datorită tuturor acestor lucruri, nu ar fi avut fetiţa, în mod hilar de paradoxal blondă. Ok, deci copy-writerii români sunt în mare parte dobitoci, ştiam asta deja.

Problema mea e altă. Din reclamă rezultă că toate visele omului respectiv erau de fapt nişte aspiraţii ale unui loser şi tot ceea ce are el acum e foarte cool. Nu reuşesc să înţeleg de unde şi până unde, chiar şi în toate filmele şi serialele americane, toată lumea lucrează în domeniu economic. Sau, cu foarte mici excepţii, face, desigur, PR. Şi cu şi mai mici excepţii, e vreo jurnalistă la o revistă de femei. Pur şi simplu alte meserii nu mai există? Adică de când e atât de cool să fii economist şi atât de lame să fii cântăreţ. De ce e grozav să renunţi la un vis doar pentru că ţi-ai dat seama că nu eşti în stare să lupţi pentru el şi mă-ta şi tac-tu te-au trimis la Ştiinţe Economice pentru că aşa se cuvine. Şi după aceea ne mai întrebăm de ce jumătate din studenţii de la Economie se uită ca boii la poarta nouă când ajung la facultate. Sau de ce un număr nepermis de mare dintre ei stau cu diploma în buzunar şi lucrează ca sale representative, adică pe româneşte, vânzatori.

Apoi, de ce motocicleta ar fi ceva pentru loseri, şi maşina ceva pentru învingători. Mie îmi plac maşinile şi îmi doresc cu ardoare una, dar sunt oameni care nu işi doresc asta. Vrem să ne dăm mari capitalişti, când de fapt am rămas nişte comunişti bazaţi pe ideea că toţi trebuie să fim la fel. De când a te maturiza înseamnă a renunţa la propriile vise şi a te încadra în turma manipulată de filme americane?

Partea cu nevasta. Aici propovăduim ideea stupidă că femeile se împart în două categorii. Alea bune de nevasta şi alea bune de amante. Nevasta trebuie să fie o femeie serioasă, de preferinţă plictisitoare şi uşor îmbătrânită temporar, cu o slujbă tot în domeniul economiei, personalitate 0 şi mai ales, frigidă (ca nu cumva să existe minimul risc ca masculul Alfa bussiness boy să fie înşelat). Cele bune de amante sunt în general mai sexi, nu neapărat blonde. Dar cuvântul nu a fost folosit întâmplător. Din ce ce ne învaţă tot filmele americane, în marea lor de clişee simpliste, blondele sunt bune la pat, au poftă de viaţă şi nu sunt well-behaved. În general mentalitatea asta e foarte păguboasă pentru bărbaţi. Nu, nevasta nu trebuie să fie aia cu care te poţi afişa la teatru, trebuie să fie aia care îţi ridică tensiunea. La fel şi pentru femei, soţul nu trebuie să fie băiatul adorabil cu penis mic pe care îl plac mama şi tata, ci omul care te scoate din minţi. Altfel, o mai devreme sau mai târziu apar frustrările şi iremediabila întrebare "Ce ar fi fost dacă?"

La chestiunea privitoare la locuinţă, nu cred că e necesar să stai într-o vilă pentru a fi fericit. Oricum, mereu o să aibă cineva o casă mai bengoasă decât a ta. Acum, dacă legislaţia din publicitatea românească ar permite-o şi aş fi o bancă concurentă, aş face un spot contra la rahatu asta românesc marca BCR. Cu un om ce îşi trăieşte viaţa, lyfe of a rockstar style. Îmi place să cred că ar prinde la un segment de tineri care nu sunt marcaţi de clişee comuniste şi boala de a fi toţi din aceeaşi matriţă. I just hate my country.

Masculi adevăraţi

2010-11-24T22:25:00.003+02:00

Mi-am pus un banal status pe Facebook astăzi şi s-au găsit câţiva oameni foarte inteligenţi din galerie de la Poli să mă înjure. Primul dintre ei mi-a dat acum ceva vreme friend request, ghiont şi like. eu nu accpet pe reţelele de socializare la prieteni persoane pe care nu le cunosc. Am specificat asta, nu e nimic personal, ba mi se pare chiar foarte normal. Tipul se găsea îndreptăţit să îmi ceară socoteală pentru ce fac eu în timpul liber. Faptul că nu m-am enervat, am fost calmă şi le-am dat replici pe care ei evident nu le pot procesa, i-a făcut să mă facă înţepată. Bun, aşa că am rămas şi eu cu câteva nelămuriri, probabil datorită acelor.
1. De ce vă îmbrăcaţi toţi la fel doar de la Osiris? E o uniformă?
2. Burta şi guşa sunt condiţii la intrarea în galerie, sau se dobândesc după?
3. De ce vă lăudaţi că vă susţineţi echipa şi prin deplasări provocaţi oameni din gări la "fair fight-uri"? Nu văd legătura.
4. De ce reacţionaţi la chestiuni ce nu au nicio legătură cu galeria tot în spirit de turmă? Singuri nu faceţi faţă?
5. De ce aveţi impresia că oricine e interesat de ce gândiţi voi?

Nu mă adresez aici tuturor suporterilor, doar că foarte mare parte din ei au aceste frustrări. Trăiesc cu impresia că sunt buricul pământului, masculii masculilor, mai tari la cafteală ca Rambo şi mai inteligenţi ca Einstein. În realitate, majoritatea nu sunt în stare să îşi găsească o prietenă sau vreun serviciu decent. Şi atunci, normal, o dăm în deplasări cu mult alcool şi cafteală, că doar orice om are frustrări ce trebuie refulate pe undeva. Sincer, ar fi bine dacă cu înfiinţarea Druckeriei s-ar schimba ceva, dar mă îndoiesc. Pe unii îi mai poate schimba doar şcoala de corecţie.

Războiul nu a venit, ne continuăm vieţile infecte

2010-11-11T20:41:00.005+02:00

Succesul previziunilor despre sfârşitul lumii nu constă în religiozitatea societăţii, ci în frustrările membrilor ei. Avem nevoie să credem că vine ziua când doamne-doamne va împărţi dreptatea, ăia care ne băteau in clasa a 4a vor merge în iad unde vor fi supuşi la perversiuni sexuale anale, iar cei buni se vor duce in Rai, vor trăi for ever în Nirvana, vor avea un veşnic orgasm. Şi nu pentru că noi credem în chestiile astea, ci pentru că ne place să credem că noi nu greşim niciodată şi toţi cei care ne stau împotriva şi-o vor lua one way or another.

O baba din Bulgaria a prezis că azi va izbucni Al Treilea Război Mondial. Este ora 20:47 e fusul nostru orar şi nu vedem semne. Deci, naşpa. Nu vom scăpa de credite, va trebui în continuare să ne facem planuri pe termen lung. Nu pot să nu remarc limitările mintale ale celor care cred în previziuni de tipul acesta, fie că le-a făcut baba chioară (o da, fetişul orbilor care văd dincolo de lumea asta, vezi Pythia) sau Nostradamus cu poeziile lui fără absolut niciun mesaj CLAR. Mullţi încă mai cred în idioţenia aia de film, 2012, şi în faptul că vom crăpa toţi doar pentru că mayaşii nu au simţit nevoia să îşi facă un calendar cu 6 secole înainte de data la care au dispărut ca civilizaţie din istorie.

Discutam astăzi la un seminar că oamenii din România nu mai pot fi influenţaţi. Mie mi se pare că românii sunt mai proşti şi mai influenţabili ca oricând. Şi nu doar aspectul politic dovedeşte asta. Fascinaţia pentru toate formele de supranatural este o dovadă de înapoiere medievală. Nu cred că aş putea discuta cu multe persoane despre aspecte logice. Gen, dacă cunoşti viitorul, asta automat îl va schimba. Nu. Nu. Nu. Ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus. Bine, trecem peste faptul că asta contrazice flagrant doctrina ortodoxă, care nu susţine teza predestinării divine, ci pe cea a liberului arbitru.

Concluzia mea e că faptul că previziunea bulgăroaicei nu s-a adeverit nu va fi remarcată. Nimeni nu ţine minte previziunile false, poate să spună un nebun 50 de tâmpenii şi să scrie doar o dată nişte versuri care se potrivesc, evident, mereu post-factum, cu ceva eveniment din istoria recentă.

Prime-time radio

2010-11-05T20:27:00.003+02:00

La radio, prime-time-ul e matinalul. Lumea merge atunci la servici şi ascultă radio în maşină. De când am telefon cu radio, îl ascult în mijloacele de transport. Asta pentru că am alergie la: cocalari care îşi urlă viaţa şi combinaţiile la telefon, copii de clasa a 6-a care cred că toată lumea e interesată de viaţa lor extrem de fascinantă, şi în general radiourile cu muzică de mortăciuni care funcţionează în autobuze. Joi dimineaţa am ore la master de la ora 8, aşa că ascult matinalele. Nu am terminat de căutat posturile, deocamdată am salvate cele 4 mari CHR-uri. Adică Kiss, Zu, 21, ProFM. Sigur că o să caut şi alte posturi, dar mă rezum acum să le critic pe astea.

Nimic nu e mai minunat pentru urechile mele. Pe lângă avalanşa de reclame, care e inevitabilă în mass-media privată, nu cred că poţi auzi mai multe rahaturi pe minut. La matinal se vorbesc clişee, clişee, clişee. Ieri vorbeau 3! persoane la ProFm despre Crăciun. Ok, deci sunteţi 3 şi nu sunteţi capabili să găsiţi ceva original de vorbit. Interesant. Nici măcar nu a început postul şi presupun că despre asta se va vorbi zilnic. De parcă nu ne era de ajuns cultura mall-urilor, care au transformat Crăciunul într-un rahat comercial, lipsit de sentimente şi bună ocazie ca magazinele să scape de stocurile de produse. Dacă asculţi matinalele radio, afli că vine Crăciunu şi iarna. Şi mai au nevoie şi de 3 creiere să scoată aşa ceva. De parcă 2 nu ajungeau.

Şi acum, partea cea mai frumoasă. Muzica. Mie îmi place muzica dance, house, cum vreţi să îi spuneţi. Dar nu difuzată la modul acesta obositor. Şi nu cântată de o curcă beată ca INNA. Melodia aia a ei cu soarele nu face altceva decât să îţi zgârie timpanele. Şi dacă tot vor să dea muzică dance, de ce nu dau şi un Tiesto, un Armin, ceva? De ce doar piese româneşti. Eu de foarte multe ori, între cele foarte multe staţii parcurse de Express 8 nu prea găsesc ceva omenesc de ascultat. Şi nu cred că sunt singura persoană care a remarcat lipsa totală de idei a oamenilor de radio.

Fetele de azi, pacientele de mâine

2010-10-26T16:40:00.002+03:00

Pentru că săptămâna aceasta e Halloween-ul, m-am gândit să le omagiez pe cele care merită cu adevărat să fie sărbătorite, şi anume, piţipoancele. Cine e mai costumat şi în acelaşi timp mai hidos decât ele? Eu nu am găsit corespondent.

Vinerea trecută aşteptam băieţii cu acreditarea să intru la meci pe Dan Păltinişanu. Şi am avut ocazia să văd un mic cârduleţ de piţi de liceu. Fetiţele mergeau la bal la Heaven. Până aici, nimic deosebit. Şi eu am mers la baluri, şi eu am fost de vârsta lor. DAR. Una singura dintre ele avea palton. O felicit pentru capacitatea de a rămâne normală într-un cerc de prietene retardate. Două fătuce aveau fusta scurtă şi săndăluţe. Nu, fără geci. Fustă roz, stil tutu. Sandale albe mega kitch de plastic, cu ciorapi (the horror!). Alta avea maieuţ cu vestuţă. Buricu, sau mai bine zis şuncile, la vedere. Apariţiile, pe lângă machiajul hidos şi total nepotrivit vârstei, se dăduseră cu ceva particule mari de sclipici argintiu pe sub ochii, probabil vrând să o imite fără succes pe Melody de la Pussycat Dolls.

Probabil că domnişoarele se vor mira foarte curând de ce au crampe insuportabile la ciclu, de ce le ustură când fac pipi, de ce sunt pline de chisturi înainte de majorat. Şi probabil s-au foarte mirat să afle ca la Heaven Studio există garderobă, unde îţi poţi lăsa cu încredere hainele de genul gecilor sau paltoanelor.

Those who can't do, teach

2010-10-14T23:10:00.002+03:00

Atât de romantic, perfect, frumos. Unul dintre filmele mele preferate. Aşa ar trebui să fie pentru fiecare dintre noi.

Burlacul. Studiu de caz patologic

2010-10-08T20:39:00.004+03:00

Am cam abandonat blogul în ultimul timp, cu plecatul prin vacanţă şi început de carieră fulminantă :)). Dar nu pot să ignor subiectul emisiunii Burlacul. Dacă aş fi un extraterestru dintr-o galaxie îndepărtattă şi aş vedea doar emisiunea asta aş concluziona că femeile pământene nu merită să trăiască.Menţionez că am văzut doar ultimele ediţii, ajungând să mă uit din curiozitate şi din dorinţa de a vedea cât de mult pot decădea femeile. Ca de obicei, imaginaţia bogată şi aşteptările mi-au fost depăşite.

Din câte am înţeles nu se ştia de la început cine va fi burlacul de cucerit. Ceea ce ar putea fi o minimă circumstanţă atenuantă pentru femeile care încă nu au înţeles că ala e gay şi doar o face pe specialul. Dintre fetele rămase până la sfârşit în cursă, Roxana "prinţesa de gheaţă" mi s-a părut cea mai deşteaptă. De ce? Pentru că pentru ea totul a fost o chestiune de ambiţie. Da, vroia să fie ea câştigătoarea şi să devină vedetă. Un scop de mii de ori mai inteligent decât să crezi că Botezatu te va lua de nevastă. Pentru că, să fim sincere, fiecare femeie pusă pe cucerit un bărbat cam aici aspiră. Şi chiar dacă ai crede că poţi să-l determini pe creator să te ducă la altar, de ce dracu ţi-ai dori asta? Un bărbat care a stat cu o târfă ca drăguşanca nu poate fi bărbat, sau cel puţin poţi să realizezi că are gusturi îndoielnice şi valorile lui tind spre zero.

În emisiune mai era o Roxana, handbalistă. Atât a bocit săraca după al doilea vis pierdut al vieţii ei, după accidentările care au împiedicat-o să joace handbal la nivel înalt. Serios, tu până la vârsta aia nu te-ai îndrăgostit de un băiat mai tânăr, frumos, nefigurant decât Bote? Îmi pare foarte rău pentru existenţa ta tristă. Chiar ţi-a făcut un serviciu eliminându-te. Dacă singura şi cea mai mare suferinţă a ta din dragoste e faptul că un bărbat te-a eliminat dintr-o emisiune care pune în mod evident femeile pe picior de inferioritate, înseamnă că ai pierdut multe. Mai ai totuşi timp să recuperezi.

Apoi, Mihaela. Tanti trecut-din-Italia-pentru-care-nimeni-nu-are-dreptul-să-o-judece. Deci da. Botezatu a văzut în Mihaela imaginea sa. De asta a şi eliminat-o. Şi Mihaela era o persoană căreia îi plăcea să pretindă că e specială, peste muritorii de rând care nu o înţeleg. Prin motivarea alegerii de la final, Bote i-a dat un mesaj foarte clar. Pe care evident că ea nu a fost capabilă să-l descifreze. din marea de ifose, artistu nostru şi-a dat seama că aia în secret mai ţinea la fostu iubit. Aşa că a trimis-o înapoi la el. Pe româneşte: fato, tu nu ai nevoie de un homosexual care vrea să pară heterosexual. Du-te la ăla că poate o să fii fericită în felul tău.

Aşa că Botezatu a ales-o pe timişoreanca noastră Violeta. Violetă părea inteligentă. Pentru că după aceea a intrat în jocul ieftin al creatorului. "Visez să o fac în trei cu bianca şi Violeta". Paradoxal, Drăguşanca a fost cea deşteaptă la faza asta, dându-i replică sensibilului naţional Bote. Deşi, serios vorbind, cum mai poţi discuta măcar cu un bărbat care vrea să facă sex în trei. Nu înţeleg de ce femeile se înjosesc aşa. Din moment ce a spus asta, în ochii lui cele două nu valorează mai mult decât nişte simple prostituate.

Problema e că multe românce ar face la fel. Ar lăsa orice handicapat să le trateze ca pe nişte cârpe, doar pentru că are bani şi e celebru. Te mai poţi privi în oglindă?

Biserica noastra draga

2010-08-23T14:06:00.002+03:00

Am tot spus ca preotii sunt niste maniaci . Un om normal nu s-ar gandi la zoofilie in cazul copiilor mici. Merita citit tot articolul din link, are multe aberatii. Eu m-am spart de ras. Lectura placuta.

Rasism

2010-08-17T23:55:00.006+03:00

Dragi copii, astăzi discutăm despre rasism. Eu am o părere mai mult decât proastă despre oamenii rasişti. Şi anume, că au complexe de inferioritate şi, pe alocuri, puţa mică dacă sunt bărbaţi. Negrii, ţiganii, evreii, homosexualii, islamiştii. Lista poate continua.

La mine la facultate ar fi trebuit să se predea retorică. Nu s-a predat. Dar, în trecere, am auzit şi eu argumentele aduse atunci când nu ai dreptate. Am reţinut argumentul "ad hominem". Adică atunci când nu poţi să demonstrezi că cineva nu are dreptate şi frustrările tale interioare, de altfel de o largă paletă care admite multe frustrări perfect fireşti, nu te lasă să recunoşti în mod cavaleresc că celălalt are dreptate, o să spui "dă-l dracu, că şi aşa e negru, bulangiu, ţigan, jidan, arab, FEMEIE, etc."

Într-o societate în care oamenii ar gândi, ţi-ar atrage atenţia ceilalţi că nu despre asta e vorba. Dar cum noi trăim într-o lume ATÂT de uşor de manipulat, chestia asta se întâmplă doar dacă ai ghinionul să dai de o persoană cu picioarele pe pământ. SUA, însuşi acest bastion al democraţiei, a manipulat foarte mult opinia publică în timpul războiului din Vietnam, cultivând rasismul. Chestia a ţinut, fapt pentru care vrăjeala s-a aplicat şi în războiul din golf. Chiar in filme, eroii americani erau cei mai jmenari şi mânaţi, desigur, de fatidicul destin mai ceva ca într-o tragedie greacă. Credeţi că ei voiau cafteală? Nu, nu. E ceva de gen ca şi Pikolo din Globul Dragonului, care se caftea cu Songoku pentru că l-a omorât pe tac-su. Şi după aia, când a realizat că nu e bine, a trecut de parte lor în Dragon Ball Z. Bine, de fapt a trecut de partea lor că veneau să-i măcelarească aia de pe altă planetă, dar deja deviez.

Între timp, negrii şi-au câştigat multe drepturi şi simpatie, poate şi prin talentu la basket şi muzica jazz şi r'n'b. Evreii şi-au câştigat o ţară, pe care din punct de vedere istoric nu a fost legitim să o primească. Cum ar fi acum să vrem şi noi să ne intindem de la gurile Donului până la Bratislava că aşa era teritoriul vechii Dacii? Dar totuşi, evreii sunt consideraţi şi acum ăia răi cu criza. Ceea ce poate fi în mare parte adevărat. Au primit multă putere, pentru că dintre toate popoarele ucise de Hitler, ei au ştiut să profite cel mai bine. Sunt de părere că dacă nu făcea austriacul cu un singur testicul toate porcăriile pe care le-a făcut, probabil lumea în care locuiam ar fi fost una mai bună. Sper că pentru fiecare bombă din Palestina îşi mai primeşte un trident în fund.

Dar sunt curioasă câţi din neonaziştii aştia culi s-au pus vreodată în pielea victimelor Holocaustului. Eşti evreu? Mişto, mori. Acum te ducem să te împuscăm la groapa comună, unde dacă ai puţin noroc poate nu te nimerim, dar te împingem oricum cu toţi ceilalţi şi turnăm var peste tine ca să nu poţi ieşi. Sau acum te ducem la camera de gazare. Sau dacă eşti femeie acum facem experimente sinistre pe tine, că şi aşa nouă ne place să ne jucăm cu genetica şi ginecologia pentru a scoate rasa perfectă.

Cam aşa şi cu ţiganii. Sigur, au multe obiceiuri absolut idioate. Şi da, consider că ar trebui civilizaţi cu forţa. Nicio policaly corectness. Puşcărie pentru tot neamu dacă îşi căsătoresc copii minori. Interzis manifestări stradale jenante gen nunţi pe motiv ca asta e cultura lor. Dacă vor să-şi facă monstruozităţile alea de case e treaba lor. Dar dacă terorizează vecinii cu iataganele, atunci să vină şi poliţia cu Kalaşnicovurile. Fără locuri speciale la admitere. Să înveţe ca toţi ceilalţi. Pentru că prin însăşi politica asta anti-discriminare, de fapt, îi discriminezi. Dacă le dai loc special, porneşti de la premiza că nu au capacitatea să şi-l ocupe singuri. Deci, aş fi foarte radicală. Dar până aici. Nu judecăm oamenii fără a-i cunoaşte, nu spunem că toţi românii bruneţi sunt ţigani pentru că dacii erau blonzi şi şateni (am auzit argumentu asta, nu l-am inventat de dragul unui text mai savuros).

A da, şi treaba cu homosexualii. Evident că în Biblie sunt blamaţi. Pe vremea aia rata mortalităţii infantile era IMENSĂ. Deci, pentru ca specia să reziste, trebuie să making reproduce, vorba lu' Borat. Mai ales că muli homosexuali au mărturisit că ştiau că sunt altfel încă din copilărie. Deci nu e o găselniţă perversă a maturităţiii. Apoi, cazuri de homosexualitate există şi în natură, la şerpi şi delfini. Deci, data viitoare când îţi zâmbeşte Flipper, fii mai sceptic.

Inna are mai mulţi fani pe Facebook decât Nelly Furtado. So what?

2010-08-06T21:01:00.002+03:00

Rareori mai intru şi pe site-urile tabloidelor şi am văzut ştirea asta minunată. Mi-au plăcut câteva piese ale ei, nu cele care au beneficiat de videoclipuri, dar nu înţeleg de unde şi până unde are Inna atât succes. Btw, i-am văzut şi eu pagina de Facebook, care se vede că e întreţinută de ea. De unde am ştiut asta? Foarte simplu, descrierile erau scrise într-o impecabilă engleză de baltă: "Many thanks", adică o traducere a expresiei "mii de mulţumiri", în loc de un "thanks a lot" pe care îl ştie tot prostul.
Mulţi se agită că Inna cântă live şi deci asta o face talentată. Nu. Înseamnă că ea îşi respectă publicul şi nu face un playback de nesimţire, lucru de apreciat, dar asta nu face ca vocea ei să fie mai puţin piţigăită şi supărătoare. Da, e drăguţă, dar nu fiecare fată frumoasă trebuie să fie şi cântăreaţă. Apoi, nu ştiu cum poţi să ai succes cu versuri stupide de genul zboară ca o femeie. Apoi, pe lângă faptul că nu are nicio treabă cu engleza, e uimitor de proastă şi faptul că a devenit un idol pentru mulţi fiind atât de tută e îngrijorător. "Am avut un accident, eram aşa de obosită şi plictisită", ft bine dragă, dacă după un accident periculos îţi permiţi să fii plictisită. Un om normal ar fi cât de cât scuturat.
Da, ok, muzica dance e pe val. Şi mie îmi place, dar pentru asta există Dj de renume, există şi trupe autohtone care nu sunt divinizate pentru câteva hituri.
Îmi permit să fac o mică comparaţie:

O fi Nelly Furtado o anonimă pe Facebook, dar ea îşi scrie toate piesele. am ales una pe care eu o consider pur şi simplu superbă:

Apropo, Christina Aguilera, o cântăreaţă cu voce btw, are piesă nouă. Dar probabil nu suficient de comercială, nu?

Mai lasă-mă dracu cu mailurile de la Facebook

2010-08-03T23:01:00.003+03:00

Aceasta este o postare mirceabadiană.

De ceva vreme tot primesc invitaţii peste invitaţii la o cauză pe Facebook, prin care se doreşte oprirea construcţiei unei şosele prin munţii Retezat. Înafară de faptul că oricât de populară a devenit această reţea de socializare, e destul de ridicol să crezi că vei opri construcţia şoselei prin acest demers, mie sincer mi se pare o cauză idioată. În România nu există drumuri, în caz că prietenii ecologişti nu ştiu asta. Eu cred că ştiu, ceea ce e cu atât mai grav.

Eu sunt o mare militantă pentru protecţia animalelor şi într-o bună măsură şi ecologistă. Doar că multe demersuri, ca şi isteria cu Roşia Montană, mi se par nerealiste. Te-ai gândit vreodată cum ar fi să locuieşti la Roşia să să fii sărac, dar sărac lipit pământul, şi mai ales, fără prea multe perspective de viitor? Eu am fost la Straja în clasa a 12-a. Naşpa, eu şi colegii de clasă nu aveam maşini, eram o clasă dezbinată şi deci nu ne-am adunat suficienţi ca să putem închiria la un preţ decent un autocar. Deci, am mers cu trenul. Plecat dimineaţa cu acceleratul de Galaţi, schimbat la Simeria pe un personal absolut infect ce ne ducea până la Lupeni. Personal plin de copii de ţigani şi feţe dubioase. De atunci părerea mea despre Valea Jiului e una foarte, foarte proastă.

Ok, înţeleg, s-ar tăia păduri, distruge peisaje. Dar totuşi, avem nevoie de şosele. Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar în secolul acesta se cam circulă cu maşina. Asta e şi pentru prietenii mei bicicliştii, care sunt, în funcţie de culoarea semaforului şi dispoziţie, când pietoni, când conducători de vehicule. Din punctul acesta de vedere, unii dintre ei nu sunt cu nimic mai buni decât cocalarii cu bemveu pe care îi arată cu degetul. Mai ales că, probabil, în viitor, autoturismele nu vor polua aşa de mult.

Aşa că eu propun să o lase mai moale cu şoseaua. Poţi face campanii, dar reale, nu zdrăngăneli pe Facebook, pentru reducerea poluării cauzate de uzine, poţi să îi spui lu mami sau prietenelor că sunt nişte vaci pentru că poartă blană naturală (eu o fac şi mă simt foarte bine, dar nu cu mama, că ea nu poartă aşa ceva), poţi să îţi arunci gunoiul sortat, să duci diverse chestii la reciclare, să reduci consumul de curent, să militezi pentru castrarea câinilor vagabonzi. În general chestii care nu trag societatea de la dezvoltarea ei firească. Sunt curioasă câţi dintre cei care protestează pentru oprirea construcţiei unui drum i-ar spune vreo două dacă ar vedea un om chinuind un animal pe stradă.

Dacă tot am spus despre biciclete, am şi eu o idee mai inteligentă pentru amicii din Primărie şi cei de la Eco Club (apropo, când erau ţinuţi iepuraşii de Paşte în cuştile alea din centru cu zilele, unde dracu eraţi?). La Iaşi (şi dacă citeşti acum şi mai ai vreo ideea "nu te mai duce în Moldova" sau "moldovenii sunt cei mai proşti" te rog să te bagi singur acolo de unde din nefericire ai ieşit) se închide duminica un mare bulevard să se dea copchilăraia cu bicicletele şi rolele. Când eram mică am fost o mândră posesoare de BMX şi ulterior de role. Mie mi-ar fi plăcut să fi avut un bulevard la dispoziţie. Dar nu, noi facem piste de biciclete, deşi în majoritatea locurilor nu e spaţiu. De exemplu, eu consider că pistele din Calea Şagului sunt o adevărată bătaie de joc faţă de biciclişti. Dacă nu e loc, chiar trebuie să avem cu orice preţ ceva ca să arătăm ce oraş occidental este noi?

Prietenia, colacul de salvare când devenim neinteresanţi

2010-08-01T16:29:00.004+03:00

Jack Sparrow spunea că există două categorii de lucruri, cele pe care le poţi face şi cele pe care nu le poţi face. Şi o altă vorbă foarte înţeleaptă spune că nu trebuie să îţi pierzi timpul cu cineva care nu e dispus să şi-l petreacă pe al său cu tine.

Sigur că toţi oamenii ne dezamăgesc, doar că unii ne dezamăgesc mai mult decât alţii. Acum câteva luni eu puteam să mă cert pentru că aveam tupeul nemărginit de a sta o noapte întreagă la ziua unei prietene, cu sărbătorită şi încă doar o persoană. Şi atunci ca şi acum cred că relaţiile de prietenie în general sunt mult mai altruiste şi mai ales, durabile decât relaţiile de dragoste. Prietenii îţi sunt alături de ani de zile, presupusul iubit e alături de tine de câteva luni, oricum cu variabile în funcţie de dispoziţie, şi probabil pe termen limitat de timp. Prietenii îţi sunt alături şi la bine si la rău, iubitul doar la bine. Orice om suficient de matur poate să-mi confirme chestiile astea.

Eu nu am putut să nu dau semne de viaţă când plecam la el. Eu nu aş putea să mă împrietenesc brusc cu persoane care ştiu că îmi bârfesc prietenii şi să mă duc pe la ele prin vacanţe. Şi nu aş putea să îi zic cuiva cum să îşi ţină ziua. Şi o calitate a mea, eu nu inventez scuze penibile când ştiu că aş fi nesimţită dacă aş spune adevărul.

Alţi oamenii pot şi cinste lor pentru capacităţi. Cred că e o calitate să nu ai niciodată îndoieli. Dacă cumva întorc spatele cuiva pe umărul căruia mâine o să vrea să plângă? Să poţi lăsa ceva durabil pentru nişte promisiuni incerte. Eu nu aş putea. Nu aş putea nici să îmi caut prietenele doar când nu mă caută niciun bărbat. Pot şi eu să tac şi să aştept ca lucrurile să se rezolve de la sine, doar că în cazul de faţă aş fi ales să nu o fac. Dar nu-i aşa, orice problemă care nu se rezolvă de la sine în 3 zile nu merită ca noi să ne batem cu capul cu ea. Uite că acum s-au rezolvat şi de data asta definitiv, ca să nu ne mai pierdem timpul cu chestiuni neesenţiale.

Anul acesta am renunţat la câteva persoane care erau o prioritate, pentru că am realizat că pentru ele devenisem o opţiune, şi nu eram nici măcar planul B. Partea cea mai nasoală e că am devenit planul Z în timp, la început lucrurile stând cu totul altfel.. În urma ruşinoasei retrogradări, am retras echipa. Mă mai bazez pe marketing, dar la magazinul oficial nu se mai vine iertare. Nimeni nu o mai fabrică, pentru că nimeni nu mai doreşte să o cumpere.

Despre autonomie

2010-07-24T21:51:00.008+03:00

Să fie clar de la început. Tata e din judeţul Iaşi, bunicul din partea mamei din judeţul Argeş, bunica din partea mamei e din Timişoara, cu tata ungur şi mama nemţoaică. Deci, sunt o corcitură veritabilă. M-am născut şi am locuit de atunci neîntrerupt la Timişoara.

Poate că Revoluţia ce a iybucnit aici ar fi avut altă faţă sau nu ar fi avut loc deloc fără Laszlo Tokes. Autorităţile au vrut să îl evacueze pe pastor din casa acestuia din Piaţa Maria, enoriaşii au protestat, s-a blocat tramvaiul, tămbălăul a început. Au existat voci care au spus că Tokes ar fi fost o unealtă a puterilor care nu mai doreau ca Republica Socialistă Română. Nu ader la teoriile aceste conspiraţioniste. Mai ales că te poţi întreba. Era agent al vesticilor, dornici de o nouă piaţă de desfacere, sau al esticilor, pentru care perestroika era doar o faţadă în spatele căreia puteau să uneltească o strategie mult mai subtilă de a-şi menţine sfera de influenţă. Trecutul lui Iliescu şi controlul energetic ar putea fi argumente pentru a doua variantă.

Totuşi, subliniez că nu îmi plac teoriile conspiraţioniste. Dar cum distrugi cel mai uşor un stat? Atentezi la integritatea sa teritorială.

Câteva cuvinte despre secui. Contrar opiniei generale, ei nu sunt maghiari. Sunt turci maghiarizaţi aduşi de-a lungul arcului carpatic pentru a apăra graniţele Ungariei Mari. De aceea, îi regăsim în centrul ţării, nu în Bihor sau Arad. Secuii vorbesc maghiara, însă una foarte stâlcită, foarte uşor de deosebit şi pentru cineva care nu înţeleg deloc ungureşte. De aceea, e relativ dacă este sau nu treaba UDMR-ului.

Despre restul Ardealului. Aici, până în secolul XI-XII, locuiau doar români. Dinaiă din gaşca lui Gelu, Glad sau Menumorut. Încet, încet, ungurii au început să cucerească teritorii. Sigur, s-au făcut colonizări, pentru că aşa a făcut orice Imperiu sau stat din istorie. Logic, românii nu au fost şterşi de pe faţa pământului. Argumentul cel mai firesc este faptul că aici a continuat să se vorbească româneşte şi să existe biserici ortodoxe. În plus, la un moment dat stăpânirea maghiară chiar traducea numele de familie româneşti. Şi uite aşa, după Primul Război Mondial, România şi-a luat Ardealul înapoi. Din nou logic, când au venit la putere comuniştii, au colonizat Ardealul cu moldovenii, oltenii şi răgăţenii, generic numite "venituri" de cei care vorbesc despre autonomia Banatului.

În secuime nu prea s-au obosit să facă cartiere pentru moldoveni, sau nu au mai apucat. Cert este că dacă vrei să vizitezi Carpaţii Orientali, probabil cea mai frumoasă grupă a Carpaţilor, o să observi că nimeni nu te bagă în seamă dacă vrei să cumperi o pâine şi ai tupeul extraordinar să ceri în limba română. Prin constrast, românii din Valea Timocului din Serbia abia îşi pot exercita dreptul la şcoli în limba română sau la a avea biserici ortodoxe pe stil nou. Despre ce vorbim, Laszlo?

Şi te rog nu îmi da exemplul Cataluniei. Spania a fost un stat format în secolul al XIV-prin unirea mai multor regate. Catalanii erau acolo dintotdeauna, nu i-a adus nimeni să păzească strâmtorile Pirineilor. Cât despre Kosovo, diferenţele religioase cauzate de Imperiul Otoman au făcut ca plavii să nu mai fie la ei acasă la Câmpia Mierlei. Dar probabil Kosovo nu şi-ar obţinut autonomia dacă Yugoslvia nu ar fi fost creată în mod artificial din unirea fostelor provincii ale Imperiului Habsburgic.

O femeie proastă

2010-07-19T14:18:00.003+03:00

Faza e mai veche, dar am vorbit cu mai multă lume despre ea şi se pare că au ratat informaţia. Ţin să subliniez că femeile care se bat pentru bărbaţi îmi trezesc compasiune. Bine, femeile se bat aproape doar pentru bărbaţi, sau pentru că una arată mai bine, deci în esenţă tot pentru bărbaţi. Mai sănătoasă e o cafteală între băieţi. Şi apropo, din moment ce era gată să se omoare pentru el, cum de nu a rămas cu prinţul? Tztztztz.
Dar cel mai mult îmi place cum simte ea nevoie să arunce cu noroi în tip. Sigur, el o mai iubeşte pe ea, ei evident că nu-i mai pasă, ea este marea divă, el este un ratat gras. Să arunci cu căcăt în omul pentru care înainte ai fost dispusă să mănânci mult căcat, tu fiind o gâscă fără demnitate, e foarte puţin credibil. Omul are o familie şi a scăpat de o târfă proastă ca tine. Tu ai scăpat doar de nişte aluniţe şi muuulte kilograme.

Pentru adevăraţii orăşeni

2010-07-12T20:42:00.006+03:00

Astăzi despre filmuleţul asta vorbeam. Simplă discuţie între colegi, se ajunsese să se discute despre fasole. Mi-am adus aminte că ieri am văzut filmuleţul ăsta şi am vrut să povestesc. Desigur, pentru că există persoane mult prea deştepte, nu am fost lăsată să termin frază şi am fost sfătuită să nu mai merg în Moldova. Probabil credea că doar în Moldova e accesibil youtube. Apoi bineînţeles, alt om inteligent s-a găsit să zică că moldovenii sunt cei mai de căcat oameni. Eu nu sunt în măsură să apreciez asta. Dacă îmi poate explica şi mie cineva legătura între a povesti şi un film de pe youtube şi a avea măcar o tangenţă cu o anumită regiune din ţara asta, îi dau premiu cizmele mele preferate.
P.S.1: În Moldova îmi plăcea că băieţii, în mod absolut surprinzător, arată a băieţi.
P. S.2: În Moldova, oamenii sunt în stare să îţi dea un suc de 3 lei după un pariu.
Da, m-aţi călcat pe nervi cu ifosele şi figurile voastre.

Irealitatea TV

2010-07-11T12:24:00.004+03:00

Ok frumos, eclipsa de soare vizibilă în Pacificul de Sud. Dăm ştire. Înţeleg. Dar de ce cheamă o astroloagă în platou? Eu m-am tăvălit de râs aşa că împart cu voi ce a zis tanti la marea televiziune de ştiri:

eclipsa e în Vărsător, România e o ţară sub semnul Vărsătorului, deci o să fie naşpa
inundaţiile şi dezastrele au loc din cauza eclipsei (nu ştiu de ce parcă îmi amintesc că 2001 a fost una din cele mai calde şi secetoase veri)
o să apară tensiuni politice
America de Sud o duce cam nasol din cauza eclipsei, şi de aceea Uruguay a pierdut finala mică
Neptun e retrograd şi el e zeul mării, deci din nou motiv să curgă apă multă
relaţiile de căcat se vor destrăma ( >:) )
cei care au muncit o să vadă acum rezultatele :D:D:D

Semne proaste BAC-ul are

2010-07-05T14:27:00.004+03:00

Acum trei ani în curtea Colegiului Bănăţean eu eram supărată că am luat doar 9,65 la BAC. Azi am văzut la televizor un băiat foarte fericit că a luat 7,51. Da, într-adevăr, nu mai contează notele de la examenele orale, care ridicau media, dar totuşi, să pice 41% din Capitală mi se par epuţin cam trist.

Mai amuzantă e explicaţia unuia de la inspectorat, conform căruia notele din acest an sunt mici pentru că elevii au avut trei probe unde au trebuit să demonstreze în scris ceea ce ştiau. Serios? Păi şi până acum erau probe scrise, eu de exemplu am dat patru pentru că nu am vrut să mă bag în rahatul de proba de la sport, unde ştim cu toţii cum se luau notele.

Oricum, e bine dacă notele sunt atât de proaste pentru că nu s-a copiat şi s-a corectat pe bune. Generaţiile care au fost anul acesta la liceu sunt din ce în ce mai puţin preocupate de şcoală. De exemple, nişte vecine de-ale mele mergeau în clasa a nouă cu ditamai stratul de fond de ten şi perle bronzante pe faţă la şcoală. În fiecare dimineaţă. Nu sunt împotriva machiajului, dar totuşi. Apoi, a urmat firescul. Poze după sex cu iubi puse pe hi5. Aşa că e bine ca cineva să le bage minţile în cap, chiar dacă e oarecum tardiv.

Spun asta pentru că să dai examene pe baza unor subiecte publicate înainte e o glumă proastă. Chiar aşa mari sunt interesele pentru vânzările la cărţile cu rezolvări?

Interesant este că după ce a condus ani de-a rândul în clasamentul celor mai mari medii la BAC (prietenii ştiu de ce), Mehedinţiul nu mai e pe primul loc.

Stau şi mă gândesc ce ar fi scris copiii aştia dacă le pica şi lor tradiţionalismul, ca şi mie. Dacă au putut să scrie că Harap-Alb semăna cu Mihaela Rădulescu, cred că e logic că Spânul semăna cu Andreea Marin. Si Ileana Cosânzeana, invariabil, este sosia lui Ştefan Bănică.

Sunt rea

2010-07-03T20:52:00.004+03:00

Pentru că unii o cer şi pentru că până acum, în rolul acesta mi-a stat cel mai bine. Am găsit ceva interesant aici. Menţionez că nu sunt de acord cu punctul 86 şi cunosc destui dinamovişti de acolo. Însă:
6. Ţi-ai lăsat unghia de la degetul mic să crească pentru că aşa e cool.

Poate dacă ploia s-ar opri

2010-06-22T12:50:00.005+03:00

Ieri a plouat. Tare. M-am uitat pe diverse portaluri şi din comentariile forumiştilor am aflat cine sunt vinovaţii. Lista e lungă şi trebuie să ne pregătim să luptăm împotriva conspiraţiei meteorologice. Deci: Udrea, Videanu, Băsescu, Ciuhandu, Boncea!?, bănăţenii leneşi, moldovenii fomişti şi veniturile de olteni.

Lumea pur şi simplu nu înţelege că exista momente când omul e foarte mic în faţa stihiilor. Ieri ni s-a reamintit asta. Nu ştiu exact cum stă treaba cu canalizarea Timişoarei, dar eu nu am mai văzut niciodată aşa ceva aici. Am văzut că spunea cineva că s-a mai întâmplat aşa ceva prin 1981. Deci acum 30 de ani. Nu cred că stăm aşa rău. Sigur că ceea ce s-a întâmplat la mall este jenant, pentru că o construcţie de asemenea pretenţii nu ar trebui să aibă tavane care cad, cum a fost cel de la Auchan.

Mai interesant mi se pare că până acum în media vedem doar imagini din centru. Eu aş vrea să văd imagini din Kuncz şi o să caut azi toată ziua. Merită. Despre Ronaţ la fel, am citit doar că apele nu s-au retras încă.

Oricum, cel mai amuzant e că orice s-ar întâmpla, se declanşează din nou conflictele inter-regionale. Sigur, probabil mie îmi scapă inscripţiile de oltean pe care veniturile le au în frunte. Pentru că altfel nu înţeleg cum ştiu unii atât de sigur că studenţii ieşiţi în faţa la C15 erau oltenii, şi mai ales, de unde ştiu că TOŢI erau olteni. Am observat că de fiecare dată când e vorba de studenţi din Complex, toată lumea crede că toţi sunt olteni. Pot la fel de bine să fie basarabeni, ardeleni, chiar bănăţeni din Caraş sau Lugoj, Făget, Jimbolia, etc.

Nu că mi s-ar părea inteligentă atitudinea oltenilor care au început să urle că Timişoara e penală. Dacă e aşa împuţită Timişoara, de ce nu v-aţi dus la facultate la Bucureşti? Poate pentru că acolo se dă admitere la majoritatea specializărilor? Mai mult, am văzut un cretin ce înjura la Agenda pe forum. Semna cu numele Iaşi. L-aş întreba şi eu de ce postează comentarii pe agenda.ro şi nu pe site la Evenimentul. Poate pentru că viaţa l-a adus şi pe el pe aceste împuţite meleaguri bănăţene, unde, de bine de rău, găseşti mai uşor ceva de lucru.

Concluzia: prostia nu ţine cont de regiune, e nemuritoare şi cu forţele mereu în creştere. Mie mi-a plăcut filmuleţul cu Mamaia. Şi P.S. Chiar ziceam acum câteva zile despre inundaţiile de la Galaţi şi cât de greu e să se întâmple la noi. Uite că s-a întâmplat.

We are all going to die...Sau poate nu

2010-06-17T14:20:00.004+03:00

Am primit azi pe mail o palaloghie despre împrumutul FMI şi cum va duce acesta într-un final la chip-area omenirii, şi deci, deşi mailul nu menţiona asta, la marcarea tuturor cu cifra Fiarei, după cum scrie în Apocalipsă. Nu pun textu mailului aici pentru că e mult prea lung şi ft obositor. Eu l-am citit şi vă fac rezumat.
No, se spune că familiile Roschild şi Rockefeller, bineînţeles bad, bad Jews vor să falimenteze planeta şi să reducă populaţia globală la 500.000. Totul începe prin conspiraţia băncilor austriece, care au forţat împrumutul, bineînţeles, finalizat de politicieni, cum altfel?, masoni. Ca să reducă populaţia, suntem otrăviţi prin adaosul de sirop de porumb şi prin vaccinări. Ceea ce într-adevăr m-a făcut să îmi ridic serioase semne de întrebare despre inteligenţa celor ce au dat mai departe enormitatea asta de mail este ceea ce se spune despre mişcarea feministă. Şi anume, că a fost provocată pentru ca şi munca femeilor să fie impozitată şi să se nască mai puţini copii. Foarte tare, păcat că născând mai puţini plozi, şi speranţa de viaţă a femeilor a crescut, pentru că nu e tocmai sănătos să ai un număr mare de naşteri, mai ales începând de la o vârstă fragedă. Unde mai pui că altfel de ocupi de un număr rezonabil de copii decât de o turmă.
Nu ştiu de ce oamenii ăştia nu înţeleg că este natural ca economia să aibă perioade de creştere şi desceştere. În manualul meu de engleză era o poză cu un teanc imens de bancnote din timpul Marii Crize. Cu el te duceai să cumperi o pâine. Io zic că deocamdată nu stăm atât de rău. Mai apoi, nu ştiu de ce toţi idioţii bigoţi se opun paşapoartelor cu cip, care sunt foarte utile în cazul răpirilor şi pot contraca, deci, traficul de carne vie şi organe. Şi i-aş sfătui pe toţi hitlerii apocaliptici moderni să înţeleagă odată pentru totdeauna că Apocalipsa nu e decât o carte despre căderea Imperiului Roman, scrisă de nişte evrei care nu mai suportau să fie sub stăpânirea Romei. Care Roma de altfel l-a şi ucis pe Iisus, pentru că era un agitator politic, iar povestea cu Baraba nu e decât o altă demonstraţie că istoria e scrisă de învingători.

Dureri de minte

2010-06-13T14:40:00.003+03:00

Te sună un nr necunoscut în mod insistent, dar nu apuci să răspunzi. Ce faci?
a. aştepţi ca în cele din urmă persoana care te caută să sune din nou
b. suni tu la numărul respectiv şi întrebi cine e
c. dacă consideri că nu ţi se va răspunde, suni a doua zi cu număr ascuns
d. întrebi persoanele apropiate dacă cumva te-au căutat
e. suni fosta prietenă, la o oră total nepotrivită la care ea ar putea să fie cu alt băiat după ce tot tu, într-un acces de inteligenţă îi interzici să te mai contacteze. O saluţi în mod total nepotrivit şi forţat cu "bună seara" de parcă nu aţi vorbit zilnic timp de luni întregi. O întrebi în mod absolut jenant dacă nu cumva e ea, trăind încă cu impresia că mai e disperată după tine.

Reclame idioate

2010-06-11T16:24:00.005+03:00

În ultima vreme mă calcă pe nervi următoarele:

reclama cu Bella-rebela. Nu înţeleg legătura dintre rebeliune şi utilizarea de absorbante zilnice. Doar asocierea fonetică e stupidă.
faza cu "creme brulee" de la reclama la corn cu ciocolată. Pe lângă faptul că ala ce citeşte textul pronunţă execrabil cuvintele în franceză, se poate spune foarte simplu cremă de zahăr ars. Dar nah, presupun că sună mai inteligent în franceză, aşa, ca mulţi să nu ştie ce mănâncă.
reclamele în care nevasta gravidă a lu CRBL e pe post de plantă decorativă. Aştept să facă varianta în care femeie aia deschide gura.

Cu inima smulsă din piept

2010-05-27T22:03:00.003+03:00

Am citit cartea cu acest titlu a lui Radu Paraschivescu şi mi-a plăcut. V-o recomand. Deşi nu era chiar ceea ce mă aşteptam, dar nu în sensul calităţii, ci al poveştii. Eu credeam că el o s-o omoare pe ea. Dacă vreţi să aflaţi cine, citiţi cartea.
"Fiecare poveste de dragoste poartă în ea pariul veşniciei. Fiecare îndrăgostit vrea ca iubirea lui să treacă dincolo de toţi şi de toate. Şi fiecare îşi preţuieşte aleasa după cum se pricepe, după cum poate şi după cum crede de cuviinţă. Unul îi ridică un palat, altul îi scrie poezii. Unul o îngroapă în flori, altul îi dăruieşte inele. Unul îi face zece declaraţii pe zi, altul o adoră mut, cu ochii mari. Unul regândeşte lumea de dragul ei, altul ucide. Dar niciunul nu acceptă că ar putea să existe pe lume poveste mai intensă sau mai vie decât a lui."
"Când pleci, mă simt de parcă mi-ar fi smuls cineva inima. Rămâne un gol însângerat. Un loc unde nu mai poate să crească nimic. Un pustiu pe care nici soarele suit pe boltă nu poate să-l lumineze."
"- Vreau să-mi arăţi cum faci flacăra să nu se stingă niciodată. Învaţă-mă şi-o să vezi dacă sunt sau nu un elev bun.
- Pentru asta trebuie să fii pregătit să te arzi de multe ori, îi spuse Ines cu un glas moale. Sunt lecţii care lasă urme, dragul meu."

Eu cu cine ma mărit/identific?

2010-05-14T23:40:00.003+03:00

Ştiu că o să mă urască jumătate de facultate pentru ce scriu aici.

Dar nu-mi pasă, pentru că atitudinea unora deja devine enervantă. La mine la jurna multe fete sunt căsătorite. Nu le urăsc, invidiez, frustrările mele legate de acest aspect al vieţii sunt eminamente subiective şi legate de chestia din postările de mai jos. Dar faptul că a ajuns să fie uncool să fii nemăritată la vârsta asta mi se pare de-a dreptu lame. Şi ideea că totul depinde de tine, fată, o da, it sucks.

De multe ori am văzut că nunţile scot ce e mai urât din oameni. Certuri pe daruri de nuntă, invidii pentru dimensiunile pietrei de pe inelul de logodnă, bârfe, etc. Oricum, nu mă grăbesc, niciodată nu m-aş fi căsătorit până la încheierea masterului minim. Adevărul e că nici nu sunt în stare să ţin o gospodărie, dar intenţionez serios să învăţ să gătesc cât mai repede. Asta pentru că mie mi se pare uncool să mănânci după căsătorie la restaurantul Mama SRL. Sau mi s-ar părea lame să nu am timp să mă ocup de examene şi licenţă pentru că îmi urlă bărbatu acasă de foame.

Cool mi s-ar părea să pot să îmi aştept soţu în cea mai sexi lenjerie şi să pot să fac dragoste prin toată casa la orice oră a zilei, fără să mai fie părinţii cuiva prin preajmă. Şi să mi se spună doamnă atunci când nu o să mai arăt ca o fetiţă de 15 ani deşi am 21.

Ştiu că e foarte greu de realizat ce spun eu mai sus. E greu să ai unde sta, e greu să ai un servici decent. Mai ales că în realitate, o nuntă depinde de mulţi factori. Între care banii joacă un rol foarte important. Îi ai, faci nunta. Nu îi ai, nu o faci. Apoi, găsirea acelui "the one" nu e o treabă uşoară. Şi de multe ori şi ea depinde de hazard. Sau poate mi se pare mie, eu fiind mult prea uncool pentru această lume a verighetelor.

Nu mă deranjează că unii se căsătoresc şi alţii nu. Mă deranjează că a fi căsătorită a ajuns să fie o mare virtute şi cei care încă nu au făcut pasul sunt din acest motiv incapabili. Poate unii chiar vor o carieră sau preferă să aştepte şi să nu se înscrie în acea rata de 50% a divorţurilor din lume. Aici sunt sarcastică dar meritaţi. E foarte simplu să îţi trăieşti viaţa după tiparul poveştilor. Mai greu e să stai acasă singură sâmbătă seara. E infinit mai greu să nu mai ai pe cine suna când ieşi nervos de la facultate. Şi poate mai dificil decât să faci nişte sarmale e să nu îţi spună nimeni te iubesc la cursul festiv. Pentru că despre chestia asta nu s-au scris reţete.

O nuntă poate să facă oricine dacă i se pun la dispoziţie resursele necesare. Dar să ai puterea să faci singură lucruri pe care alţii le fac în doi, asta e adevăratul merit.

Sunt circumspectă dacă mă voi căsători vreodată. Regia vieţii mele de până acum mă face să fiu aşa. Poate peste câţiva ani o să am motive să vă invidiez. Dar acum nu am. Eu sunt cu licenţa aproape gata, mă doare la banană, nu trebuie să lucrez într-un domeniu în care nu mi-am dorit doar pentru a ne întreţine, pot să atârn în Unirii la citro sau pe pită, pot să mă destrăbalez în cluburi şi, probabil, cel mai frumos, viaţa mă împinge de la spate să mă aranjez şi să încerc să fiu în fiecare zi mai frumoasă şi să nu devin o femeie(!) comodă.

J'accuse. Protest împotriva inepţiilor

2010-05-01T22:32:00.006+03:00

Nu suport ca cineva să îmi spună nişte aberaţii şi să dea vină pe mine pentru că nu pot să gândesc ca şi cum mi-ar curge scuipat din gură de proastă. Botanistă nu am fost şi nu voi fi niciodată, spre marea nefericire a altora. Sunt suficient de înţelegătoare ca să admit că persoanele cu care te cerţi pot persevera până în pânzele albe în a spune că albul e de fapt negru. Dar ca cineva din exterior să vină şi să spună la fel, mai mult, să dea vina pe mine, ASTA NU.

Io fiind mai de la ţară aşa, n-am aflat până la vârsta asta că dacă iubeşti pe cineva, trebuie să participi la o licitaţie. La mine la Cucuieţii din Timişoara, un bărbat sau o femeie se cuceresc, nu se cumpără. Treabă infinit mai dificilă, doar pentru a scoate bani din portofel nu trebuie să existe compatibilitate. Nu e nevoie de farmec, trebuie doar un singur lucru: lipsa de demnitate. Şi marea capacitate de a te minţi singur toată viaţa (în general treaba ft contraproductivă). Vrăjeala, privirile subtile, tremuratul vocii, un dans, toate astea sunt poveşti. Scoţi frate banu, pe care de altfel puteai să îl cheltuieşti cumpărându-ţi ceva ţie, şi investeşti.

În filme şi cărţi, oamenii îşi vindeau sufletele pentru putere sau pentru dragostea cuiva. În era tehnologiei, miza sunt iphone-urile. Ok, înţeleg că eşti ieftin. Dar nu tolerez ca cineva să îmi spună că e normal şi ar fi făcut la fel. Îmi vărs frustrările aici pentru că am constat că nu am cu cine discuta. Asta e, vieţile noastre nu mai pot continua fără iphone-uri, frate. Şi dacă la 14 ani deja gândeşti aşa, globul meu de cristal are o perspectivă cam sumbră asupra vieţii tale.

Partea a doua. Nu suport, îmi vine să vomit pur şi simplu când cineva dă vină pe altcineva pentru ceva ce şi-o face cu mână lui proprie mai intens decât o labă matinală. Când mai e vorba şi de mine, cu atât mai rău. Dacă ai fi acum în faţa mea, te-aş omorî pur şi simplu. Tu iei decizii pentru că vai, eu sunt o mare dezamăgire, şi tot tu eşti supărat şi eu sunt marea-aducătoare-de-nefericire. That's it, m-aţi prins, eu sunt Răul Suprem. Pentru voi toţi, am o veste proastă: Luke, I am your father.

Acum să vă prezint fişa postului meu, în caz că vreţi să aplicaţi pentru job. M-am certat cu rude pentru tine. Nu-i stres, oricum rudele sunt dezaxate. Dar ideea rămâne. Am bătut drumuri pentru tine. Ţi-am suportat ifosele de gelozie când o singură dată m-am dus la ziua celei mai bune prietene. Asta în condiţiile în care relaţia noastră a fost mereu bântuită de ordinara ta de fostă viitoare conlocuitoare. Nici măcar nu m-am supărat, îmi era drag de tine aşa gelos. Îmi era drag de tine aşa încăpătânat. Nici nu ştiu de ce scriu la persoana a doua, oricum nu citeşti chestia asta. Cum e într-o melodie a Shakirei, aş fi învăţat să gătesc pentru tine. Aş fi stat cu tine în fiecare seară să te mângâi pe spate şi pe tălpi. M-aş fi uitat cu tine la desenele alea imbecile şi filmele de pe Disney Channel şi mi-aş fi ocupat timpul mângăindu-te. La sarcinile astea de rău suprem se adaugă şi faptul că nu am suportat orice. Dar nah, I guess i get to keep my job.

Nu am suportat să văd că devii un monstru. Nu am vrut să te las şi am făcut ce am ştiut eu că pot să te împiedic. Mi-ai stricat prezentul, nu te-am lăsat să îmi iei şi trectul. Amintirile sunt ale mele. Nu am vrut să cred că erai aşa când urcai cu mine în braţe 4 etaje sau când săreai din tren că uitaseşi să cobori. Nici când ne întâlneam pe ascuns sau când îmi făceai clătite. Vreau să rămân cu ultima privire de pe peron, nu cu nişte urlete la telefon.

Şi mai important de atât, nu vreau să renunţ la mine însumi. Oricât de mult iubeşti pe cineva, nu trebuie să devii sclavul nimănui. Absolut nimeni nu merită asta. Viaţa o să vă arate cât de mult vă înşelaţi. Toţi oamenii care pun materialul în faţa sentimentelor ar trebui să primească mulţi bani şi multă singurătate. Şi dacă au noroc, să nu fie prea târziu să se poate îndrepta.

Pentru noi e târziu.

P.S. : Păstrează biletul.

Viaţa nu e un Ever After

2010-04-06T19:57:00.002+03:00

M-am chinuit să găsesc pe youtube discuţia dintre prinţ şi Da Vinci, dar nah, cam nu există. Aşa că reproduc, deşi nu îmi place, discuţia. (Nu îmi place pentru că mă simt slabă când îmi atribui replici pe care pot uşor să le pun din linkuri - slăbiciune sentimentală, my bad).Deci, prinţu era supărat că Cenuşăreasa l-a minţit despre originile ei şi îi spune lui Da Vinci că iubirea nu poate exista fără încredere. La care maestrul îi răspunde că nu ştie cum poate exista iubirea fără încredere, dar ştie doar că nici viaţa nu poate exista fără dragoste. (What is love without trust? I don't know, all I know is that a life without love, is no life at all) Nu e nici pe jumătate la fel de expresiv ca în film, dar it will have to do for now. Dacă vreodată găsesc partea, promit să o pun aici pentru că e absolut genială.

Viaţa nu e un Ever After pentru că lipseşte personajul Da Vinci. Că în rest, no problem, le avem pe toate. Avem surorile invidioase, bârfitoare şi intrigante. Avem părinţii neînţelegători. Avem regulile stupide care chipurile ne-ar învăţa cum să trăim. Avem oamenii care orice ar face, vor doar să ne facă să suferim. Avem prinţii care ne dezamăgesc şi nu ne înţeleg sacrificiile sau dragostea. Avem şi marea calitatea de a dezamăgi fără a avea intenţia, dar pentru că în împrejurările date viaţa nu ne-a invăţat să reacţionăm altfel. Tot ce lipseşte e discernământul de a vedea ceeea ce e important între atâtea detalii.

Eu am fost mereu o persoană impulsivă şi m-am temut că mai devreme sau mai târziu în viaţă asta îmi va afecta o relaţie. De asta, tot timpul am încercat să fu înţelegătoare şi să nu ma isterizez. În circumstanţele date, mi-a reuşit mai mult decât eroic. M-am autodepăşit la autocontrol şi totuşi, a fost o greşeală. Pentru că nu am pus piciorul în prag când era nevoie şi pentru că am obişnuit lumea prost. Facerea de bine, futerea de mama. Mai nasol e că totuşi mă simt aiurea pentru ce s-a întâmplat, deşi nu văd ce aş fi putut face. Am vrut doar să verific ceva în circumstanţele în care ar fi făcut la fel şi nu m-ar fi crezut.

Când spunem ceva la mânie, e posibil ca vorbele acelea să facă rău celuilalt pentru tot restul vieţii şi ca niciodată relaţia să nu mai fie la fel. Am făcut amândoi la fel. Aşa e firea mea. Dacă îmi spui ceva ce mă distruge, am să îţi zic şi eu ceva din care să crezi că nu îmi pasă. Şi nah, până acum mi-a ieşit întotdeauna. Joc bine şi pot fi blamată pentru asta, dar nu am meritat ce mi s-a întâmplat astăzi. Aş fi preferat să recunoască măcar în ceasul al douăsprezecelea şi totuşi nu a făcut-o.

Uneori, noi femeile plecăm doar ca să vedem că se vine după noi şi că suntem iubite. Asta e din alt film, că azi eu sunt cu filmele, Parent Trap. Arată foarte bine altă chestie din viaţă, că la you-didnn't-came-after-me răspunsul e de multe ori I-didn't-know-you-wanted-me-to. Partea proastă e că acum nu ştiu exact cine e cine.

Ideea e că am făcut-o azi de oaie. Tare. Deşi nah, cine a citit până acum, probabil şi-a dat seama că simţeam nevoia să scriu aici. Dar nu ca să mă plâng. Pentru că e acum supărat şi nu vrea să mă asculte. Nu ştiu dacă o să vrea vreodată. Ideea nu era neapărat să îmi cer iertare, pentru că am greşti amândoi. Doar vreau o ocazie să mă fac înţeleasă sau măcar să nu rămână nimeni cu impresia că din partea mea nu a fost iubire. Dar iepuraşul a trecut, aşa că probabil dorinţa nu o să mi-o împlinească nimeni. Aiurea e că nici eu nu pot.

So kids, what have we learned today? Bunele intenţii duc spre iad. Iadul cel mai nasol. Iadul suferinţei din dragoste.

Hainele noi ale lui Lady Gaga

2010-03-18T14:44:00.003+02:00

Lady Gaga are videoclip nou, în colaborare cu Beyonce. Nu mă chinui să pun link pentru că probabil hidoşenia ne da bombarda în curând pe toate posturile de muzică. De la o vreme Gaga a alunecat într-un grotesc pe care nici ea nu îl mai înţelege. Sigur, pentru noi prostimea se servesc texte de PR despre conceptele, metaforele, subtilităţile din videoclipurile şi ţinutele ei. Aiurea, doar mai trânteşte ceva pe ea ca să fie originală. Niciodată nu am fost fana originalităţii doar de dragul originalităţii. Primele videoclipuri erau ok, "Paparazzi" mergea, dar de la "Bad Romance" şi până la porcăria asta de "Telephone" deja mi se pare prea mult. Evident că nimeni nu are curajul să spună că deja imaginea Lady Gaga a devenit oribilă. "Cum să spui aşa, dar vai, e Lady Gaga!" Şi uite aşa, orice căcat pe care Gaga şi-l pune pe ea va ajunge un mare trend.

Nu mai pot cu Bianca Drăguşanu

2010-03-11T22:40:00.003+02:00

E pe toate posturile, o găseşti pe toate site-urile. Până şi colegele au văzut-o. Unde? Oroare. La Timişoara. Vreau şi eu să ştiu ce e aşa interesat la relaţia ei fabricată cu Botezatu. Trebuie să fii prost de îţi curge scuipatu din gură să crezi că aia chiar sunt împreună. Trebuie să fii virgin din punct de vedere social ca să crezi că ea e aşa frumoasă de la natură. Trebuie să fii mai prost ca o amoebă să susţii că are simţul umorului sau personalitate what-so-eva. Atunci, DE CE? Ce a făcut ea aşa interesant, înafara de faptul că s-a culcat cu tot Bucureştiul? Fotomodele mai sunt, femei uşoare la fel. Ţoape ce umblă cu alţii pentru bani, gârlă. Atunci, de ce mă tot torturează cu genele ei cât copacii? A da, ca tabloul să fie complet, a mai şi făcut avorturi, că doar nu are bani să crească un copil sau să îşi cumpere anticoncepţionale. Pe bune, chiar un jeg.

Hai la baba să-ţi ghicească

2010-03-09T16:42:00.002+02:00

Vrăjitoarele i-au pus gând rău lui Alin Popoviciu. Cică îl vor lovi cu magia neagra. E amuzant cum zgripţuroaicele susţin că magia are de fapt rolul să ajute oamenii. Eu sper ca proiectul de lege să treacă. Deşi e foate greu într-o ţară superstiţioasă şi plină de proşti ca România. Niciodată nu am suportat aşa-zisele vrăjitorii, ghicitoarele şi, în capul listei, proştii care apelează la aşa ceva. Trebuie să fii extrem de retardat să crezi în aşa ceva şi complet imbecil ca să mai şi dai bani pentru asemenea prostii. Sunt pentru interzicere, nu impozitare, pentru că numai acest gen de măsuri mai pot scoate România din Evul Mediu.

Hip-hop de Timişoara

2010-02-23T10:29:00.003+02:00

După cum se vede, videoclip filmat la noi în oraş. Mie mi se pare o piesă bună, vă recomand tot de la Eli şi "Nu o să mai fie ce a fost", care e pur şi simplu superbă. Negativul ce se aude la începutul videoclipului e de acolo. Şi ar mai fi şi cunoscuta "Domnişoara din Timişoara".

Despre probleme existenţiale

2010-02-19T20:48:00.005+02:00

Încep să cred că am avut o viaţă grea. Pentru că altfel nu pot să îmi explic cum ştiu eu să îmi rezolv problemele şi mai ales, cum nu îmi fac probleme din orice prostie. Nu am mers la nicio şcoală să învăţ asta. Nici miserupistă nu sunt, având în vedere notele mari şi avansul licenţei.
Am şi eu probleme, şi încă din ce în ce mai multe. Pentru mine e o problemă că nu pot să trăiesc aşa cum vreau, că nu am dreptul să iubesc, că plătesc pentru faptele făcute de altcineva -pentru că, evident, şi eu voi face la fel, predicţie infailibilă şi bazată pe fix nimic-, că nu pot schimba cu absolut nimic lucruri pentru care alţi oameni au şansa să lupte, că s-ar putea să nu mă pot înscrie la masterul visat, că nu am apartament, că s-ar putea să nu mă pot angaja, că poate nu voi ajunge niciodată să fiu jurnalistă. Pe scurt, am perspectiva sumbră: no money, no life.
Mă scoate pur şi simplu din sărite când văd cum se milogesc unii pentru note, cum cea mai mare problemă în viaţă e numărul de prezenţe cerute la facultate, cum cuvântul căcat stârneşte valuri de indignare. Chiar la atât se rezumă viaţa? Adică pe bune, ca să nu dau exemplu celor ce nu au ce mânca, dar când mulţi oameni rămân şomeri, când alţii dau parţiale în fiecare săptămână, când mulţi îşi rup spatele în contrucţii prin ţări străine, chiar crezi că tu, student la jurnalism, eşti cel mai persecutat din lume? Şi nu îmi vorbi de principii, pentru că principiile nu ţin de foame şi în realitate afectează prea puţin vieţile noastre.

Da

2010-02-18T23:00:00.000+02:00

Anda se hotărăşte să Veronika.

Ce mai fac în ultima vreme

2010-02-16T20:22:00.003+02:00

De azi am un nou hobby/tic/dependenţă. Am o poză în portofel. Mică. Şi cu ceva albastru. O scot non-stop şi mă uit la ea, stau cu ea proptită de geantă în faţa mea la seminarii şi de mâine şi la cursuri. Persoana din ea are o caracteristică aparte. Când spune că se mai gândeşte, la el nu e ca la toată lumea. E persoana pentru care "poate" chiar înseamnă "poate". Treaba asta îngreunează lucrurile, da eu mă adaptez.
Nu ştiu dacă e o declaraţie de dragoste şi nici nu ştiu prea bine ce scriu. Doar simţeam nevoia. Trec pe lângă panourile cu I love milka şi mă zgârii puţin pe ochi. La fel probabil o să mă simt şi când ajung la mall. Dar nu contează. Ştiu că ai fi mers departe pentru mine. Mereu am să fac şi eu la fel. În varianta mea, fără partea "am să încerc". :)

Cenuşa

2010-02-03T16:37:00.004+02:00

trei bilete: două de autobuz, unul de tren. nişte petale uscate de trandafiri. multe poze. câteva melodii. ceva rămas pe fularul cu Steaua de pe pernă.
Nici chestia asta nu mai e valabilă. Sorry pentru inducerile în oroare, dar sabotajul tehnologic s-a mutat la el şi ca orice persoană paranoică care se respectă, când nu am veşti cred în mod patologic că am fost părăsită.

Who the fuck is Scart?

2010-02-02T22:07:00.003+02:00

Vreau şi eu să ştiu de ce tot primesc mailuri de Scart, nişte idioţi care scriu la şfârşitul adresei Temeswar. În general şterg mailuri care vin din surse care în mod normal nu aveau de ce să aibă adresa mea. Pe asta chiar intenţionam să îl citesc, dar când am văzut că e scirs de o persoană aşa imbecilă am renuţat şi o să le dau şi spam.

Regretele, la tine

2010-01-23T23:16:00.005+02:00

Pentru că nu pot să dau explicaţii. Un singur lucru: nu regret nimic.
Chestia asta nu mai e demult valabilă, dar o las pentru că secvenţa de film e mişto.

Nu mai suport TV-ul

2010-01-21T22:34:00.004+02:00

În seara asta mi-am propus să mă uit la talk-show-uri politice pentru că am derogare de la programul de webcam (îi era somn la iubi). Şi ce să zic, hai să fiu şi eu jurnalistă şi să văd ce mai e prin politică şi pe la emisiunile de prime-time al ştirilor (care nu e acelaşi cu cel al televiziunilor generaliste). La Realitatea, transmisiune în direct de la doi pensionari de acasă. Şi vorbind cu Renate, îmi spune că Bendeac e la Antena 3. Tema emisiunii: cine înşeală mai mult? Aberaţii între Gâdea, Badea, Bendeac,Dobre şi Maria Dinulescu, mă rog, ultima mai mult tăcea. Eu cred că cel mai mult înşeală Băsescu.
Foarte trist e că peste două săptămâni dau examen din editorial şi, vrând-nevrând, va trebui să mai urmăresc rahaturile de seară. Ieri foarte dezbătută era flacăra violet, porumbelul suprem al prostiei Mihaelei Geoană. Menţionez că din timpul campaniei electorale nu mai rezist să mă uit la cei doi mastodonţi ai ştirilor din cauza subiectelor incredibil de jenante şi a manierei de abordare şi mai idioate. Ok, dar totuşi campania s-a terminat. Ei când o să îşi revină?

Sondaj

2010-01-15T23:17:00.002+02:00

Înşir dilemele aici că poate sunt eu deja paranoică şi subiectivă. Dar:
1. Cât de normal este să reproşezi cuiva că şi-a luat cizme fabricate în Australia?
2. Este stabilă dpdv psihic o persoană căreia acum o săptămână îi plăceau cumpărăturile tale, iar astăzi îţi zice să sunt nişte prostii mari şi că e o mare imbecilitate că ţi-ai cumpărat acele lucruri?

:)

2010-01-14T23:15:00.002+02:00

N-am reusit sa te invat sa crezi in vise, dar macar te-am invatat sa visezi.
P.S.: La partea intai inca mai lucrez.

Articol

2010-01-10T15:06:00.003+02:00

Piercing
O nouă modă sau vechi de când lumea?

Nu ne mai ajunge un cercel în ureche. Fetele defilează cu bijuterii în buric. Ne împodobim nasul cu o pietricică. Cei mai rebeli îşi străpung sprânceana sau limba. Contrar opiniei conservatorilor, piercingul nu e o găselniţă a tineretului, ci poate fi regăsit la majoritatea culturilor.

Istoria sa e veche. La egipteni era un semn de nobleţe. Femeile aveau piercing în buric, iar bărbaţii în sprânceană. Indiencele se mândresc şi acum cu cercelul din nara stângă, simbol al feminităţii. Africanii îşi fac piercinguri ritualice în obraji sau urechi, iar aztecii îşi făceau în organele genitale pentru a mulţumi zeii.

Vindecarea piercingurilor

Dacă vrei un piercing, trebuie să îţi iei câteva măsuri de precauţie. Este important să fie făcut în condiţii sterile. SIDA se poate lua şi aşa. Ideal este să fie făcut la un salon autorizat.

Prima bijuterie trebuie să fie din aur medicinal, titan sau oţel chirurgical. Atenţie! Nu folosi bijuterii de argint până nu se vindecă. Se va infecta urât. Sfaturi în perioada de vindecare:
• ureche (6 săptămâni lob, 4-6 luni cartilaj): se poartă aur medicinal sau titan şi se curăţă săptămânal cu tetraciclină unguent
• nas (6-8 săptămâni): se poartă cercel de titan cu tijă şi se curăţă cu apă oxigenată şi unguent de gălbenele zilnic
• sprânceană (6-8s ăptămâni): bijuteria trebuie să aibă tija lungă şi se curăţă cu betadină zilnic
• buză sau limbă (6-10 săptămâni): nu se consumă lactate şi ouă şi se foloseşte apă de gură fără alcool
• buric (2-6 luni): bijuteria trebuie să aibă tijă lungă, se curăţă de două ori pe zi cu betadină

Scrisoare deschisă către toţi idioţii care se bagă în viaţa mea. Nu aştept răspuns

2010-01-07T14:04:00.014+02:00

Am tăcut până acum dar simt că răbufnesc, aşa că mă descarc pe această cale.
1. Am 21 de ani. Conform legilor acestei şi a oricărei ţări de pe acestă planetă, sunt majoră. Deci fac ce vreau şi orice tenativă de a mă obligă să fac ce vor alţii poate avea consecinţe penale pentru ei.
2. Mă îndrăgostesc de cine vreau, când vreau, pentru cât timp vreau.
3. Spre deosebire de alte fiinţe al căror nas e cocoţat undeva pe Muntele Olimp, eu nu agăţ băieţi pe hi5. În viaţa de zi cu zi întorc prea mulţi capul după mine ca să mai fie nevoie.
4. Nici eu, nici prietenele mele nu aşteptăm ca boşorogi chei şi cu burtă de 40 de ani să ne plătească sucurile în mall. Avem bani de un cico şi încă ceva mândrie pe undeva prin buzunar.
5. Mie nu îmi este ruşine că sunt pe jumătate moldoveancă.
6. Am maturitatea să accept posibilitatea ca orice relaţie să se încheie oricând. În general, viaţa a fost nedreaptă cu mine şi am învăţat că poanta sacrificiilor pe care într-o zi soarta ţi le va returna sub formă înzecită e doar o forma prin care autoritatea a reuşit să supună mereu masele proaste, în care nu mă încadrez. Aşa că, trăieşte clipa, mâine poate fi mai rău.
7. Contrar opiniei generale, soarta Universului nu depinde de virginitatea mea. Aşa că staţi liniştiţi şi uitaţi-vă şi la propriile vieţi, infecte de altfel, înainte de a vă uita în chiloţeii mei.
8. A privi returnarea banilor de la nuntă ca pe o compensaţie pentru faptul că fata tatii s-a îndrăgostit dovedeşte că "banca" ce emite monedă e o nulitate umană.
9. Eu am hotărât să merg în vacanţă la Iaşi, ideea iniţială a fost tot a mea, nu m-a rugat Radu. Ştiu că e dureros de acceptat pentru unii că nu sunt o păpuşă influenţabilă, dar, cu părere de rău, acceptaţi, eu sunt geniul malefic.
10. Nimeni nu are nevoie la propria nuntă de oameni care pe dinăuntru au doar răutate şi atât. Şerpi veninoşi sunt şi la petshop, şi măcar sunt mai frumos coloraţi.
11. Niciodată persoanele nemernice nu sunt indispesabile. Chiar e mult mai bine fără ele.
12. Nu sunt însărcinată (ştiu că acum citind vi se pare stupid, dar da, s-a găsit şi persoana destul de bătută în cap care să spună aşa ceva).
13. Când totuşi voi fi mama, dacă orice altă persoana din familia va îndrăzni să ridice mâna la copii mei, îi voi rupe capul. Şi orice părinte ce nu face asemenea, incluzându-i aici pe ai mei, scade enorm şi greu remediabil în ochii mei.
14. Certurile între rudele mele mă fac să cred că toate teoriile despre moştenirea genetică a intelectului sunt mari prostii. Eu nu pot fi rudă cu lumea din mahala şi nici cu cea încuiată şi plină de prejudecăţi.
15. Cum tot aveţi acolo câte o biserică la fiecare colţ de stradă, pentru că făţărnicia să fie la cote maxime, gândiţi-vă bine. Dumnezeu vă vede.
16. Jegul este în general o noţiune relativă. I-am analizat destul de bine pe băieţi, mai ales pe unul dintre ei, şi nu prezentau urme. Dacă e vorba de jeg moral, cred că atunci hoţul strigă nu hoţii, ci cinstiţii.
Sunt o persoană a acestui secol, inteligentă, cu o mare capacitate de a iubi, dar şi cu o mare capacitate de urî dacă este nevoie. Oamenii nu au învăţat nimic din "Romeo şi Julieta". E mult mai uşor să fii prost decât să gândeşti şi mult mai uşor să faci rău decât să faci bine. Sau chiar şi decât să stai deoparte. Ipocrizia nu mă va caracteriza niciodată. De aceea, zic direct: nu încercaţi să mă supuneţi. "O să se termine prost, că asta nu-i un film".

Cea mai tare poză

2009-12-17T12:44:00.003+02:00

Am găsit-o pe twitter la Vali Bărbulescu. Superb.

14 questions

2009-12-09T11:35:00.005+02:00

Tot timpul noi femeile suntem cele care nu ştiu ce vor. Voi bărbaţii sunteţi mereu ăia şmecheri, în fiecare dintre voi zace un erou ce poate face orice. A da? Şi atunci de ce sunt torturată cu atâtea contradicţii zi de zi. Eu, care mereu iau decizii rapid şi nu încurc existenţa nimănui cu dileme care de fapt nu există. Primsc dedicaţie:

If I changed your plans, why do you stick to the same hysterical shit?
If I'm the perfect distraction, why are you still focused on nothing?
If I took your idea of everything you wanted to have, why don't you want to have me, not just as a visitor?
If I'm the thing that's missing, why don't you say yes?
If it's the end of the first beginning, why does the beginning not end?
If I'm a rare friend, why don't I deserve a simple truth?
If you never want to lose me, why do you throw me away?
If you don't want to be without me ever again, why don't you want to be with me?
If I'm the BEST thing, why is a piece of shit better then me?
If you need me there always, why does it never start?
If I'm a happy ever after, why won't we never be together?
If I comfort you with my smile, you don't you want to see my smile?
If I'm the beginning and end of every chapter, why don't I appear on any page of the book?
If you are undeniably happy with me next to you, why do you push me away?
If it's always, why is it actually never?

Ultimele precizări

2009-12-07T18:55:00.007+02:00

Deci, ce cred eu despre tot şi voi vă încăpătânaţi să nu înţelegeţi:
1. Nu sunt bani în România şi niciun candidat nu are cum să îi producă.
2. Liberali îşi dovedesc azi prin declaraţia lui Tăriceanu, încă o dată, statutul de târfe politice.
3. Nu este logic să votezi pentru Geoană de dragul Crinului imperial şi imaculat, care la rândul lui candidează pentru Patriciu.
4. Într-o ţară normală, Vântu ar fi fost la pârnaie. Orice simplă asociere cu aşa un personaj este doar jenantă. Dar să vezi în aceeaşi zi două minciuni şi să consideri că presa trebuie să investigheze cine e mincinosul e o dovadă de imbecilitate.
5. Ciuhandu a vândut centrul ţiganilor şi opţiunile timişorenilor corciturii politice, aşa că nu cred că merită băgat în seamă.
6. Doctinele în România nu există.
7. PSD sfidează în continuare inteligenţa tuturor declarând că ei au câştigat.
8. Geoană se chinuie atât de mult să îl imite pe Obama încât orice observator cu ochi fin îl vede ca pe un simplu clovn.
9. În Republica Moldova nu a avut loc nicio fraudă. E simplu, oamenii nu vor nimic roşu şi vâd în Băsescu un om cu oarece sânge în instalaţie, dat fiind faptul că ei speră în unire.
10. Se poate ca românii din Occident nu au văzut guvernul incompetent din ultimul an, dar trebuie avut în vedere că unii au deja şi altă mentalitate.
11. Politicienii noştri vor continua să se certe şi să facă scandaluri pentru foarte mulţi ani de acum înainte, o au în sânge.
12. Am senzaţia că Johannis a avut un status asemănător cu al iepurilor de la cursele de atletism.
13. Polarizarea pe regiuni ar trebui să dea foarte mult de gândit în privinaţa valorilor morale ale electoratului. Mai concret: Clujul se vede şi din tren că este o regiune dezvoltată dpdv economic, ceea ce nu pot spune de oraşele din Oltenia, Muntenia şi Moldova.
Şi în încheiere, cu intonaţie a la Jim Carrey: LOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOSERS.

Diavolu şi Saddam

2009-12-03T23:20:00.004+02:00

Nu mai vroiam să scriu despre alegeri, dar. Tot scandalul asta cu Vântu m-a făcut să zâmbesc şi sper să vă pot face şi pe voi. Mi-a amintit de un film drag, South Park: The Movie. În rolul Diavolului, Geoană. În rolul lui Saddam, Vântu. Ştii că e malefic, dar tot de duci la el. Prietenii ştiu de ce.

Fantoma lui Corneliu Coposu strikes again

2009-12-01T20:16:00.004+02:00

Politicienii nostri recurg la predecesorii lor morti pentru a convinge prostimea sa ii voteze. Si din cauza valorii simbolice, dar si pentru ca mortii, in mod convenabil, nu pot vorbi, comenta, riposta. Prima oara cand am auzit despre fantoma lui Coposu a fost cand eram foarte mica. Dar si atunci (io eram desteapta de mica) stiam ca Tapu, aka Constantinescu, mintea ca in biserica i s-a aratat spiritul taranistului. Romanii l-au votat si a fost cea mai nasoala guvernare dpdv economic.
Astazi, politicienii contemporani se folosesc din nou de numele lui Coposu. Care circa ar legitima alianta cu PSD. Trecand peste decenta de a nu invoca oameni morti cand e vorba de rahat, chiar cred ca cineva va crede o asemenea imensitate? In primul rand, PNTCD nu exista. Maniu, daca s-ar naste din nou, nu ar fi in PNTCD-ul de azi, care e doar o sleata ahtiata dupa ciolan, care mai supravietuieste aici pe la Timisoara.
Azi am fost mandra ca sunt din acest oras. PSD-istii si PNL-istii, cu micile si neinsemnatele partide care mai ciugulesc pe langa ele, au venit la Timisoara cu tupeu. Vorbesc despre Revolutie ca si cum vorbesc despre masini, bani. Uita ca atunci au murit oameni, care probabil ar fi considerat ca mai bine traiesc decat sa iasa in strada pentru un viitor politic de cacat. Da, cacat este cuvantul care defineste tot ce se intampla la guvernarea tarii, in Parlament si in justitie. Au venit si au crezut ca timisorenii sunt prosti si pot fi usor manipulati de ziua nationala. Ca o mica paranteza, comunismul poate fi mai usor asociat unei oligarhii, pentru ca nu tot ce era rau decidea cizmarul, mai era si o nomenclatura (vezi cartea Ferma animalelor). Asta ca precizare pentru colegii deontologi. Mesajul oamenilor a fost clar: Timisoara nu face parte din regiunile fomiste ale tarii, care voteaza PSD doar pentru ca, pe principii robinhoodiene, impart veniturile intre judete. Aici a inceput Revolutia si oamenii nu au uitat. Sunt sceptica in privinta rezultatului pe tara, probabil ca romanii imi vor arata din nou ca sunt dobitoci. Dar imi ramane satisfactia ca traiesc intr-un oras care nu isi lasa trecutul recent imbalsamat cu scuipinol.

Legături bolnăvicioase

2009-11-28T17:36:00.003+02:00

Cred că din când în când e bine să ne reamintim de melodii şi filme. Iniţial filmul nu mi-a plăcut deloc. Nu înseamnă că îmi place nici acum, dar că l-am reconsiderat. Pornesc de la un gând care a fost cândva o premisa a vieţii mele, dar care acum nu ştiu dacă mai este, nu mai este, dacă va mai fi vreodată, dacă mai contează sau dacă a avut vreodată valoare: dacă iubeşti cu adevărat pe cineva, durerea provocată de dezamăgire, în speţă trădare, e prea mare ca să poţi ierta, pentru că astfel rămâne acolo şi pur şi simplu te va omorî. Deci, asta face şi fetiţa simplă de la sat din film. Ceea ce ne arată că oamenii sunt nişte gunoaie. Aleg egoismul, penibilul, lipsa demnităţii, bocetele, târâtul în genunchi, scandalurile, isteriile în dauna iubirii reale, puternice şi necondiţionate. Cel mai frumos personaj al filmului iese învins şi forţa mesajului stă tocmai în faptul că nici măcar pentru o clipă nu a avut posibilitatea de a alege să încerce să câştige.

Me on politics

2009-11-26T10:11:00.004+02:00

N-am vrut să ating subiectul, dar discuţiile de la seminarii mă calcă deja pe nervi. Naivitate e mult spus în anumite cazuri. Multă lume nu realizează că istoria ne oferă multe exemple prin care se confirmă că oligarhia a fost mai rea decât dictatura. Mă exasperează adulaţia asta naivă pentru Crin, despre care nu pot spune nici măcar proverbul cu floricica ce nu aduce primăvara. Alianţa dintre galbenii şi roşii e o alianţă pentru ciolan. Iar albul imaculat al crinului imperial, pe lângă faptul că, realistic vorbind nu poate exista, nu poate opri aşa ceva.
Apoi cu Parlamentul. Cum ar zice Badea şi colegii mei deontologi, această instituţie supremă a democraţiei. Ei bine, majoritatea legilor în România au venit din partea Guvernului, prin ordonanţe. Aşa că mi se pare perfect logic să facem economie la camera de adormiţi şi absenţi. Vai, dar Uniunea Europeană. U.E. s-a născut ca un organism economic ce a căpătat şi alte valenţe, însă scopul şi anume banul, nu s-a modificat. Am discernământul necesar să iau ce e bine şi rău de la Uniune. Iar corectitudinea politică şi impunerea globalizatoare a unor modele de stat, precum Parlamentul bicameral, sunt doar bullshituri. Doar pentru că pe la englezi funcţionează de secole nu-l face perfect. Apoi, tot de U.E. ne sunt impuse o grămadă de legi. Dar ştiu că e mai simplu sa fii visător, să spui că vrei să fii jurnalist şi să înghiţi găluşte morale, altfel servite de la cei mai imorali şi abjecţi oameni.
Deci eu am votat cu Băsescu, după cum probabil v-aţi dat seama. Nu îmi place în mod deosebit. Dar de când au apărut vertebratele pe această planetă, animalele ce au trăit în grupuri au avut lideri. Geoană şi Antonescu nu numai că nu sunt, dar sunt şi papagali. Până la urmă cineva trebuie să aibă o funcţie supremă. Şi acela care o are trebuie să aibă şi mână de fier, şi gură spurcată. Nu poţi face ordine fără cojones. Sigur că nu o să fie bine nici cu Băsescu, mai ales că oamenii din partidul lui nu sunt capabili să formeze un Guvern. Dar e România, şi prefer s-o văd condusă de la Golden Blitz de un om care rezistă la mult alcool decât de la biroul lui Patriciu sau din baronatele locale PSD-iste de nişte marionete ce se îmbată cu apă rece sau doar cu aer. Sper că articolul lui Tolotan va lumina minţile unora şi nu va ieşi Geoană. Ca să vedeţi atunci, deontologilor, cum ne ducem dracu.

Şi va mai trece un an

2009-11-24T18:14:00.002+02:00

Sunt în comitetul de organizare al banchetului mare, cursului festiv şi virtualului banchet mic de la Jurna, promoţia 2007-2010. Oarecum viaţa mea se confundă şi scufundă în personajul din "The wedding planner". Aşadar, rog pe cei care ajung pe această pagină să lase la comentarii eventuale sugestii de local pentru circa 100 persoane, cu bufet suedez. Caur recomandari din proprie experienţă şi mulţumesc prin recunoştinţă veşnică.

Sfârşitul

2009-11-18T12:17:00.003+02:00

Am auzit de isteria şi succesul filmului 2012. Nu l-am văzut, nu vreau, nu ştiu câtuşi de puţin despre ce e vorba. Necesar şi suficient ca să pot spune că e un bullshit prin atracţia bolnavă pe care o manifestă asupra oamenilor de asemenea bolnavi. Dragii mei, nu o sa murim. Cum spunea Sartre, suntem condamnaţi să trăim. Da, vom ajunge şi noi pensionari, o să avem toate "boalele", o să devenim sclavii copiilor noştri ce ne vor dori ca dădace/dădaci, plătitori de facturi şi mergători la piaţă. O să intrăm în câmpul muncii. Va trebui să muncim. O viaţă. Să stăm noaptea alături de copii la primele colici, să suportăm rubedenii la nuntă. Nu avem de ales, va trebui să facem alegeri. Să suportăm şi campanii electorale. Să luptăm şi atunci când suntem absolut convinşi că nu avem puterea să o mai facem. Să suportăm întâlnirile cu foşti colegi, cu cariere şi vieţi mult mai interesante decât ale noastre, care ne vor zâmbi compătinitor. "Şi, tu când te măriţi?".
Sau, în caz că aveţi alte informaţii, anunţaţi-mă şi pe mine. Dacă mai sunt doar trei ani, să las facultatea, să mă angajez la solar şi să ne petrecem timpul care a mai rămas în acelaşi oraş.

Lucrul pe care încă nu au reuşit să mi-l smulgă

2009-11-16T18:40:00.002+02:00

Neoane aprinse şi profa de română la catedră. Ora de română. Sunt în clasa a 10-a, adică în urmă cu 5 ani. A trecut atât de mult timp şi îmi pun de ceva vreme întrebarea dacă mi-am schimbat convingerile de la vârsta aceea. De când mă înghesuiam zilnic în 33 de dimineaţă, ajungeam în clasă şi mă aşezam pe calorifer. De când nu ştiam ce e dragostea, deşi urma să aflu răspunsul peste puţin timp, dar nu ştiam nici ce e ura. De fapt ştiam ce e ura, de la TV, însă acum ştiu ce e ura gratuită, pe care o simţi pe pielea ta.
Aveam de scris o argumentaţie pro sau contra unui citat. Îl studiam pe Camil Petrescu, "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război". Citatul vine firesc:"O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie". Şi fata ce lua premiul întâi argumenta că nu. Fata pentru care fiecare zi semăna cu cealaltă, şcoală-acasă-teme-TV-muzică. Şi care nu se plângea de asta. Fata ce vine astăzi înjurând cu 43 de la facultatea unde are bursă, dar nu o primeşte la timp, nu mai ştie însă ce argumente aducea. Îmi amintesc doar ca era categoric NU. Fata ce îşi face licenţa şi se refugiază pe ecranul monitorului nu mai ştie ce credea atunci. Ştiu doar că mai cred şi astăzi. Mă întreb însă pentru cât timp.
Poate pentru că ştiu că oamenii greşesc în egoismul lor, crezând că pot să îşi stabilească ei dacă iubesc, pe cine, când, cum şi mai ales, până când. Deşi e improbabil ca la 16 ani să fi adus argumentul acesta. Eram mai simplă atunci în gândire, şi totuşi mai profundă. Nu mai îmi amintesc ce scriam atunci, deşi mă străduiesc. Ceea ce nu înţeleg e de ce oamenii cred asta. De fapt, poate nici măcar într-atât. De ce cred că eu pot să îmi stabilesc singură să nu-mi pese şi probabil într-o zi să eşuez într-o căsătorie din interes care să îmi acorde o existenţă facilă. Nimeni nu m-a întrebat însă dacă vreau o viaţă uşoară. Dacă vreau să fiu doar un parazit ce face umbra pământului degeaba.
Vreau să-mi trăiesc viaţa altfel. Şi la 16 ani nu ştiam că va fi cazul să ma confrunt cu idei absurde. Nici la 17, nici la 18, nici la 19, nici la 20. Şi dacă oamenii reuşesc să îţi ia dragostea, mă tem, oare într-un final, vor reuşi să îmi ia şi convingerile?
"Dacă pozele ar vorbi, amintirile ar fi vii, Am ştii iar ce gândeam când eram copii. Probabil poza mea din ramă mi-ar şopti: ştii, nu eşti ceea ce îmi doream să fii".

No rules/No rulz

2009-11-13T11:05:00.006+02:00

Cand mi-am facut blog am stabilit o singura regula pe care sa nu o incalc niciodata: sa nu pun poze cu mine pe blog. Totusi, viata presupune si sa incalcam regulile pe care ni le fixam noi singuri.

Citat. Al meu

2009-11-12T20:38:00.001+02:00

Nu astepta sa nu vina preatarziul pentru ca vine mereu neasteptat.

.

2009-11-07T15:39:00.004+02:00

Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra.
Floare-albastra! floare-albastra!...
Totusi este trist în lume!

Blogul meu se inchide astazi pe perioada nelimitata.

Motive de a face copii

2009-11-03T22:16:00.000+02:00

Link

Mă extind

2009-11-03T20:11:00.005+02:00

Azi mi-am făcut cont pe twitter. Pare interesant. Aşadar, am 4 ani şi puţin de messenger, 3 ani şi ceva de hi5, 1 an de blog, 3 luni de facebook şi o zi de twitter. Şi încă mai fac faţă. Eu zic că nu-i rău.

La secretariat

2009-10-29T17:03:00.003+02:00

Am fost azi să îmi iau o adeverinţă. Redau cu acurateţe discuţia filosofică înaltă.
Eo:"Sunt anul trei, am nevoie de o adeverinţă pentru medicul de familie".
El:"Ai carnetul de student la tine?"
Eo:"Nu, îl am în clasă, mă duc să îl iau?"
El:"Nu. Cum te cheamă?"
Eo:"Deliu".
El:"Pentru ce îţi trebuie adeverinţa?"
Eo:"Să rezulte că sunt studentă."
El(vizibil iritat):"Dar pentru ce îţi trebuie?"
Eo:"Pentru medicul de familie".
DOOOOOOOOOOH

Nu cumpăra blană de BSB

2009-10-29T16:58:00.005+02:00

Se poartă în draci vestuţele de blaniţă iarna aceasta. Azi, dacă tot am mers până în centru, am intrat şi eu pe la magazine să văd ce mai au. Intru şi la BSB, încep să studiez marfa de amorul artei. Ajung la nişte vestuţe, frumoase, dar scumpe (aproximativ 900 RON). Ceea ce m-a înfiorat însă a fost altă informaţie de pe etichetă. 100% blană de iepure. Am fost aşa de scârbită încât nu mai calc în magayinul lor până la primăvară, să fiu sigură ca dispar hainele. Şi dacă văd pe cineva cu blăniţă de gen, o să îi spun cu tupeu şi nesimţire să îşi dea foc cu ea cu tot.
Tot mai bune blăniţele de la Stradivarius, ecologice desigur.

Ceva îngrozitor

2009-10-26T20:32:00.000+02:00

Chinezi

Exagerarea biciclistă

2009-10-22T22:16:00.004+03:00

Deja mi se pare că se insistă cam prea mult cu pistele de biciclete. Nu am nimic cu bicicliştii, e foarte sănătos, nu poluează, ajungi uşor şi lista poate continua. Dar în condiţiile actuale necirculabile de la noi, nu e realist să ceri cu atâta ardoare piste. Cele delimitate în Calea Şagului sunt mai mult decât penibile. Edilii trebuie să rezolve traficul de doi bani din oraş, iar abia apoi cred că se poate vorbi de piste decente pentru biciclişti. În plus, unii vârstnici circulă total aiurea: nu aşteaptă la semafor, aproape calcă pietonii (vorbesc din experienţă proprie). Probabil că nu se consideră vehicule. Se poate să greşesc, dar mare parte mai mult încurcă circulaţia şi pot provoca chiar accidente. Mai potrivit ar fi să încerce mai mult varianta parcurilor pentru moment.
Btw, ideea de campania cu revoluţia e pur şi simplu idioată. Doar pentru că ceva se întâmplă în acest oraş nu transformă faptul respectiv într-o revoluţie. Şi dacă tot e Eco-Club, le-aş da eu nişte sugestii care merită cel puţin la fel de multă insistenţă:
1. Parcuri, îndeosebi cel al Copiilor. Ştiu că devine o obsesie la mine, dar mi se pare mai important decât nişte piste pentru care oricum nu e loc.
2. Ceva acţiuni legate de curăţenie, că unele cartiere şi pieţe sunt mizerabile.
3. Campanie de bun-simţ pentru cei care scuipă pe stradă. Eu una sunt deja exasperată când văd aşa ceva.

Dileme existenţiale

2009-10-20T17:11:00.005+03:00

Eu ştiu că Badea e un cretin. Ştiu asta de foarte multă vreme. Blogul lui poate concura cu groapa de la Parţa. Şi totuşi, uneori mă uit la emisiune. În vara care tocmai a trecut, am ajuns să mă uit zilnic la emisiune. Săptămâna aceasta m-a enervat mai mult decât de obicei. Nu ştiu de ce mă mai uit la emisiune. Bine, de fapt ştiu. Mă uit pentru că mă amuză felul în care se prosteşte. E un show-man foarte bun.
În marea asta de incertitudine, sunt singură de un lucru. Cred că Badea nu conştientizează că reacţia e posibilă şi în sensul acesta. Pe sistemul "nu-l mai suport pe ăsta şi vreau să îi distrug viaţa", eu o să votez cu Băsescu.

Mi-au luat şi gimnastica

2009-10-15T18:52:00.004+03:00

După cum probabil nu ştiţi, a început Campionatul Mondial de Gimnastică Artistică. Primele două zile au fost dedicate calificărilor. Din acest motiv, nu m-am mirat foarte tare că nu găseam transmisia la TV. Ca să aflu azi că cei care transmit competiţia sunt Digisport. Bun, înţeleg că aţi pus laba pe fotbal care e un izvor de bani. Dar DE CE DRACU nu se dă un concurs de gimnastica asa important pe TVR 1? Sau 2, sau 3, sau Cultural sau oricare dintre cele 100 de posturi publice. De ce plătesc abonament, că oricum emisiunile sunt jenant de prost făcute, aşa că sportul şi ceva ştiri e cam tot ce îmi rămâne. Sigur că acest lucru nu va fi mediatizat, pentru că gimnastică nu interesează pe nimeni. Cu excepţia situaţiilor când fetele ies în cluburi. Nu înaintea competiţiilor, precum curvarul ordinar mutu, ci aşa, de câteva ori. Atunci toţi comentează. Eu vreau să văd Campionatul acesta, eu susţin echipele noastre de gimnastică, eu iubesc acest sport. Vreau să văd. Acum trebuie să încerc pe net sau să mă milogesc de alţii să pot să văd competiţia. Foarte mişto.

În sfârşit

2009-10-13T13:44:00.005+03:00

Nu mă aşteptam ca cineva, prea curând, în ţara asta, să spune că se simtă jignit/ă de faptul că se află într-o emisiune alături de manelişti infecţi. Bravo Maria Dinulescu. Fetele ca ea (talentate, deştepte, frumoase şi ne-fufe) ar trebui să fie un exemplu pentru adolescente, nu capre spoite de machiaj cum e vandici, nu prostituate ca monica columbeanu. Am găsit linkul pe Facebook şi cred că merită popularizat. Aşa că, daţi mai departe.

Femeile sunt proaste

2009-10-11T14:44:00.004+03:00

Deşi sunt fată, trebuie să recunosc. De la prea multe reviste gen Cosmopolitan, de la prea multe seriale gen Totul despre sex. De la prea puţine cărţi reale citite. "11 minute" nu se pune (nu înţeleg de ce a avut cartea atât de mult succes, în condiţiile în care Coelho are alte cârţi mult mai profunde ). De la prea multe telenovele cu fetiţe isterice. De multe ori am considerat că prieteniile cu băieţi au mai multe lucruri de oferit. Dar niciodată nu am crezut că 80% din femei preferă o îngheţaţă în locul sexului. Gâsculiţele mele, mergeţi la ginecolog, mergeţi la psiholog, aşteptaţi să găsiţi un partener de care să fiţi realmente atrase. Sau, pe reţeta din South Park, găsiţi-vă clitorisul.

Gone with the wind

2009-10-06T11:33:00.003+03:00

A plecat. Nu o mai vezi nici la televizor, nu mai e in reviste. Acum un an, cine ar fi zis ca vei scapa de ea. Teroarea ta, cea care te facea sa tremuri de nervi. Cu pletele ei inselatoare, cu ochii ei albastri. Eu aveam senzatia ca de asta nu vom scapa prea repede. Dar iata ca totusi unele pseudo-vedete isi pierd celebritatea repede. Mai exista speranta. Deci, va invit sa pastram in suflet amintirea vremurilor ei de glorie:

M-am saturat de RATT

2009-09-30T12:01:00.003+03:00

Acum ceva saptamani, am citit cum Grindeanu le-a atras atentia celor de la RATT ca nu e normal ca pe rutele interne sa circule doar autobuze preistorice. In speta, se referea si la 43. Bininteles ca facultatea a reinceput, autobuzele nu au fost schimbate, iar dimineata traiesc aceeasi experienta de sardina in conserva. Cand am ore de la 8 sau 9 si 40 min, e ingrozitor. Ca sa nu mai zic ca azi dimineata la 7 au venit destul de rar, fiind mult mai multa lume in statie decat de obicei, chiar si pentru aceasta perioada.
De aici, pot trage doua concluzii: Daca un numar poate fi cosmarul vietii tale, al meu cu siguranta e 43. 2. Anormalitatile si enormitatile din orasul nostru au sanse de remediere doar daca vreun ales are drum printr-un anumit loc. Daca nu, niciodata instituia responsabila nu va afla. Pe langa aura de mister, si daca sortii surad si trece careva pe undeva, apare un articol, situatia ramane la fel.
Doamne, cat imi doresc sa se faca si la noi transport public privat, ca sa va vad cum dati faliment. In chinuri.

Antena 3 şi atât

2009-09-27T14:14:00.003+03:00

Citeam azi o ştire. Până când am ajuns la ultima propoziţie. E posibilă mai multă penibilitate? Eu chiar vreau să ştiu, pentru că anteniştii sunt un exemplu pentru noi toţi. Ei ne învaţă că în viaţă (facem şi rime) nu există limite. Şi dacă îţi pui ceva în cap, imposibilul devine posibil.
Îi dau pe zi ce trece din ce în ce mai multă dreptate lui Huidu. Puteţi găsi articolele la el pe blog, luaţi din blogroll-ul meu.

Circulaţie a la micul Paris în mica Vienă

2009-09-23T21:05:00.003+03:00

Draga noastră comisie de circulaţie a mai avut o idee genială, spre ghinionul nostru. Având probabil prea multă vopsea pe stoc, au făcut în Calea Şagului o bandă pentru biciclişti şi una pentru mijloacele de transport în comun şi taxiuri. Foarte mişto, dacă nu iei în calcul că banda destinată bicicletelor este foarte subţire. Practic, oamenii sunt invitaţi să se frece de maşinile parcate pe marginea drumului. Ceea ce e bine pentru ambele părţi. Maşinile vor fi lustruite, iar oamenii care nu ştiu să meargă pe bicicletă vor putea să se sprijine când nu îşi pot menţine echilibrul. Apoi, Calea Şagului nici nu e a treia arteră invadată de tiruri de la noi. Şi spre deosebire de surorile mai mari, Lugojului şi Aradului, nu a primit de părinţi nicio promisiune de însurătoare cu o şosea de centură care să îi facă viaţa mai uşoară. Cel puţin nu prea curând, aşa că va rămâne fată bătrână. În practică, şoferii ignoră segregarea benzilor.
Nu ştiu ce fel de oamenii stabilesc regulile acestea în Timişoara, dar cred că au nevoie de un examen psihiatric urgent. Nu fac decât să încurce şi mai mult circulaţia. Sigur, nu exclud varianta ca toate benzile acestea separate, limitatoare, semafoare, sensuri unice să existe doar pentru ca autorităţile să se poată disculpa că au loc accidente. Şoferii sunt de vină pentru că nu respectă regulile, nicidecum cei care ne conduc şi nu contruiesc drumuri. Timişoara începe să fie o replică a Bucureştiului în ceea ce priveşte traficul. Nu cred că e foarte aberant ca cei ce nu fac drumuri şi impun reglementări idioate să fie acuzaţi de crimă, pentru accidentele ce au avut loc şi vor avea loc. În acest oraş toată lumea conduce stresată, traficul e un haos, iar să fii pieten e echivalent cu a înfăptui una din muncile lui Hercule. Şi by the way, lumea din Iaşi mă întreba dacă eşti călcat pe trecerea de pietoni aici. Reputaţie beton.

Uneori, aşchia mai sare departe de trunchi

2009-09-21T21:19:00.003+03:00

Mama se uita la o emisiune de doi bani cu loredana chivu. Mama crede povestea ei lacrimogenă, mama spune că fata nu e proastă. Mama chiar o admiră. Stau şi mă întreb dacă mama şi-ar dori să fiu şi eu o gâscă. Un lucru e clar, mama nu şi-a transmis multe însuşiri copilului aka je. E bine.

Veni, vidi, vici

2009-09-18T16:03:00.007+03:00

Am ajuns acasa de la Iasi de doua zile, dar nu am postat din cauza oboselii psihice acumulate. Am zacut intr-un cuib de vipere imbibat de muzica populara, barfe si multa prostie. Asa ca faptul ca am supravietuit ma face sa imi pun problema daca nu cumva sunt nemuritoare. But enough about me, sa vorbim despre Orasul celor sapte coline. Povestea ar fi lunga, dar prietenii vor sti de ce.
Mi-au placut multe lucruri la Iasi, desi nu am putut sa il vizitez. Tot ce am vazut, am vazut din masina, in drumul dintre casa mirelui aka varumiu, casa miresei, nasi, stare civila, biserica, restaurant si clubul unde am dus mireasa furata. La care s-a adaugat o iesire pe fuga cu alta verisoara, cu care am fost la Iulius Mall si care mi-a mai aratat cat s-a putut caminele si ceva cladiri ale universitatilor. Intr-adevar, in Iasi nu exista atat de multe cladiri istorice frumoasa ca la Timisoara, dar asta e, tatarii nu prea au adus cu ei idei din domeniul arhitecturii. Nici nu au atat de multe parcuri. Dar au o casa a casatoriilor normala, nu construita pe acoperisul unui mall (nu vreau sa jignesc oamenii care s-au casatorit acolo, nu e vina lor, dar pentru mine, asta reprezinta kitsch-ul suprem). Aproape toate semafoarele au cronometru. Au si trasnport public privat, iar pretul unui bilet de o calatorie pe autobuzul 121 este de 1,5 RON. In fiecare sambata si duminica doua strazi sunt inchise ca sa poata lumea sa se dea cu bicicleta, rolele sau skate-ul. Au biserici foarte frumoase, desi putin cam multe dupa parerea mea. Au doua mall-uri. In tren am aflat ca s-ar fi deschis un al treilea la Cluj, dar e informatie neverificata. Se pare ca la noi deocamata ramane monopol. Universitatea de Medicina are o cladire proaspta renovata. Au in campus multe camine, mult mai mari decat cele de la noi, inclusiv camine separate pentru studentii straini. Biblioteca lor judeteana e intr-o cladire care chiar are aspectul unei asemenea institutii. Gara arata foarte, foarte bine, cladirea e renovata recent. In plus, zona de langa gara nu arata a ghetou. Ceea ce nu mi-a placut deloc e faptul ca strazile sunt pline de maidanezi. Si desi nu am umblat mult prin oras, ochiul meu vigilent nu a sesizat pitipoance. Sunt sigura ca au, dar probabil impaiatele de plastic sunt mai rare si mai cu masura.
Later edit: au un singur strand, dar cu multe bazine si trambuline pe 4 nivele de inaltime, cel mai mare fiind 25. Si patinoar deschis tot timpul anului, la fel si piscine.
Bilant: ifosele vesticilor=nejustitificate
P.S. 1: Catedrala noastra se vede prima cand vii cu trenul, chiar de la Sinandrei. Am stat jumatate de ora in curent pe geamul trenului sa vad cand ma apropii de casa. Bineinteles ca nu am nici pe dracu'. Cand esti bucuros, nu se prinde boala de tine.
P.S. 2: Niciodata nu am fost asa fericita sa ascult muzica de la Tv si din propriul comp cum am fost ieri. Am fost cu adevarat un suflet terorizat.
Timisoara, te iubesc.

La circ

2009-09-08T18:02:00.001+03:00

Ce farmec are circul fără animale, nu? Doar că în spate nu mai e aşa amuzant.

Visit RinglingBeatsAnimals.com

Proşti, dar mulţi

2009-09-04T15:08:00.007+03:00

Deşi în mod absolut surprinzător, primarul nu i-a primit pe ţiganii revoltaţi că li se dărâmă şandramaua. Nu ştiu de ce, dar mă cam îndoiesc de cât de etice sunt motivele. În fine, idee e alta. În schimb, prefectul şi un fost consilier PDL îi sprijină. Ordin de sus, pentru că persecutaţii au urlat până la împărat că vor dreptate. Timpul se împarte în ani electorali şi restul anilor. Aşa că, niciun partid nu îşi permite să se ia de ţigani, că doar merge şi ei la vot mâncaţi-aş sufletu. Şi sporul lor natural e mereu pe plus. Sunt mulţi, şi dacă rege se supără şi merge la Pro Tv să spună ce nedreptăţiţi sunt cei de aici, s-ar putea ca portocaliul să dispară de pe fustele înflorate. Păcat, pentru că anii electorali ar putea fi foloşiţi de ONG-uri pentru a obţine finanţări pentru proiecte umanitare sau s-ar putea profita pentru promulgarea unor legi de bun-simţ. Dar nu, la noi toţi jmenarii se folosesc de asta pentru ilegalităţile lor.

El chupacabra

2009-09-03T22:40:00.004+03:00

Probabil cu toţii vă amintiţi episodul din Dexter. Cică s-au găsit dovezi. Mie mi se pare că aduce totuşi a câine.

2009-09-02T00:12:00.000+03:00

Mi-e rău, rău, foarte rău şi cel mai rău

2009-09-01T15:17:00.002+03:00

Citeşte, dar nu mânca între timp.

Jos pălăria. Poveste din taxi

2009-09-01T13:49:00.004+03:00

Săptămâna trecută am mers acasă cu un taxi condus de un om care mi s-a părut că ilustrează foarte bine atitudinea şi problemele românilor cu ţiganii. Mult mai bine decât ifosele pacifiste ale Madonnei, care nici "nu" vine dintr-o ţară unde există discriminare şi culmea!, mai are şi origini italiene. Nenea era puţin deranjat de câţiva ţigani care dormeau pe ei la semafor şi a început să îmi povestească despre ce fac taximetriştii când sunt solicitaţi de aceştia. Mi-a spus că mulţi colegi refuză din start, iar el mereu le pune condiţia că să plătească dublu, motivând "spor de toxicitate". Culmea, mi-a spus că nu întâmpină prea multe refuzuri. Apoi, mi-a spus cum se asigură că nu este ţepuit. De multe ori mulţi îi spun că nu au suficienţi bani, şi că se duc în casă să mai ia. Nenea însă le cere pălăria drept garanţie. Aşa am aflat că ei ţin foarte mult la pălărie. Şi de fiecare dată, sub ameninţarea pierderii obiectului, îşi amintesc că au suficienţi bani.

Facebook

2009-08-30T12:05:00.006+03:00

Pentru că am auzit atâtea laude despre site-ul sus numit, mi-am făcut şi eu pagină. Deocamdată mi se pare un site destul de plictisitor, MULT sub hi5. Aşa că nu pot decât să concluzionez că toţi cei care zic că sunt prea cool pt hi5 şi că s-au mutat pe facebook fac parte din curentul sictirelii naţionale. Exact ca şi piţipoancele care au auzit, în sfârşit, de Hermes şi strâmbă acum din nas la Vuitton, deşi s-au mândrit cu imitaţiile lor până la epuizare.
Acum, ce nu îmi place mie la Facebook. În primul rând că poţi vedea doar profilul prietenilor. Pentru un site de socilizare mi se pare o premisă idioată. În regulă, mai vezi ce fac foştii colegi, un bun motiv pentru care am pagină şi pagina de hi5. Dar totuşi, omenirea încă mai are o viaţă socială în lumea reală şi probabil că pe majoritatea oricum îi vezi sau discuţi cu ei prin alte mijloace. Apoi, dacă vreau notificări, pot primi doar pe mail sau deloc. Nu îmi convine să îmi umplu mailul, pe care primesc oricum multe lucruri inutile. Nu au skinuri, nu poti seta culoarea profilului, aşa că ai un perete alb şi sec. De fiecare dată trebuie să scrii o grămadă de coduri de securitate, că să nu mai zic că nu îmi merge să accesez foarte multe lucruri din prima. Dar nu îţi poţi ascunde adresa de mail de pe pagină, poate nu vreau să îmi ştie toţi mailul, chiar dacă îi cunosc. Plus că pe mine mă enerva hi5 din cauza jocurilor şi aplicaţiilor în exces, iar pe Facebook am văzut că au aşa ceva. Deci, de ce îmi era frică nu am scăpat. Iar când am vrut să mă înscriu, au flitre ca să îţi treci nume reale. Care e problema dacă vreau să mă cheme oricum? Unii spun că deja hi5 e plin de piţipoance şi cocalari. Nu mai spune, parcă îmi sună cunoscut. Hhhhm, nu e ca şi, hhm, viaţa reală? Poti să îi ignori, nu trebuie să accepţi toate solicitările de prietenie. Nu ai decât să te obişnuieşti, pentru că din păcate nu cred că o sa dispară prea repede coca şi piţi.
Aşa că, poate o să mă obişnuiesc cu timpul şi o să-mi placă si Facebook, deşi am îndoieli. Chiar nu înţeleg de ce e atât de lăudat, eu mă aşteptam să fie wow! şi am constat că e un mare fâs. Poate încerc şi cu My space şi Twitter. Sper să şi merite.

Botezul lui Dinamo

2009-08-28T14:11:00.003+03:00

Titlul l-am ales pentru ca sunt impotriva celor ce au cantat cu incantare prohodul echipei. La un asemenea scor, e greu sa crezi ca lucrurile mai pot fi intamplatoare. Ce sanse statistice erau sa fie asa? Sa se termine la penalty-uri chiar la ultimul jucator. Unul din meciurile care iti intaresc credinta in faptul ca exista un Dumnezeu.
Nu stiu cati dintre cei care ii contesta pe Dinamo ar fi avut puterea sa lupte asa. Pentru cei ce ajung pe blog fara sa ma cunoasca, sunt si voi fi stelista toata viata. Una adevarata. Dar m-am bucurat foarte tare pentru palma data de dinamovisti multor obraze brazdate de cute urate. Constat in jurul meu foarte multa autosuficienta, lipsa de ambitie, multumire cu firimituri, lasitate, negativism, rea-vointa. Sa fim sinceri, cati ati mai crezut? Dinamo a crezut si pentru asta au tot respectul meu.
Din tot comunicatul de presa al celor ce au intrat pe teren, o singura fraza mi s-a parut importanta si foarte adevarata. Dinamovistii s-au saturat ca atunci cand pierd sa fie un prilej de bucurie nationala. Tapul ispasitor e o expresie legata de un obicei atat de stravechi, incat a intrat in arhetipul omenirii. Oamenii din vechime aveau nevoie sa dea vina pe cineva, pentru ca nu erau capabili sa fie responsabili. Multi urasc Dinamo invocand comunismul, dar nu ar ezita sa faca la fel ca acesti suporteri, dovedind ca nu au tangente cu democratia si valorile civilizatiei adevarate. Suporterii care au intrat pe teren au vrut sa parjoleasca echipa, mizand pe o renastere. Dinamo le-a dovedit ca inca mai are ce arata.
Bravo baieti, Catalin Haldan e cu siguranta mandru de voi.

McCruelty

2009-08-27T15:21:00.001+03:00

McCruelty: I'm Hatin' It--Learn More.
Pentru că am postat despre KFC, acum şi despre McDonald's.

HAHAHA

2009-08-26T22:18:00.000+03:00

Link

Risipa

2009-08-26T14:15:00.003+03:00

Am auzit, ca si toata lumea probabil, despre sandramaua construita in backstage la concertul Madonnei. Nu inteleg de ce sala de fitness, de ce vrea masaj, de ce cinci cuptoare industriale. Deja imi imaginez niste cuptoare uriase, ca doar sunt industriale. Ma gandesc ca intre piese nu merge Madonna sa faca exercitii, publicul asteptand. Masajul il inteleg pentru recuperarea dupa concert, dar asta se putea la fel de bine face la hotel. Cuptoarele sunt o enigma pentru mine. Cata energie investita in asigurarea cerintelor. Pana la urma probabil nici nu o sa foloseasca multe lucruri solicitate. societate de consum si atat.

Chiar aşa urâtă limbă avem?

2009-08-25T11:16:00.004+03:00

Văd la multi din lista de messenger că au statusuri gen "work", "at work", "working". De ce nu "lucrez", "la lucru", "la serviciu" ?Si eu am uneori statusuri în egnleză, dar dacă sunt citate care au apărut în formă originală în engleză. Deja toate englezismele acestea devin penibile. Avem în română suficiente cuvinte prin care se poate exprima la fel de bine acelaşi lucru. Deci mai daţi dragilor jos din tencuială de snobism de pe voi. Acelaşi lucru valabil şi pentru penibilul "food" în loc de românescul "mănânc", sau, în forma "orală", "mânc".

Bendeac + buzdugan=LOVE. NOT

2009-08-23T14:38:00.003+03:00

Bendeac a plecat de la "Mondenii" pentru banii televiziunii din Băneasa. În rest, bla-bla, nu avea libertate, etc. Pe mine ma oripilează gândul că va face o emisiune cu buzdugan, despre care m-am convins că e un om fals când i-am cerut un autograf la un festibal al berii din urmă cu câţiva ani, când într-un anumit context am ajuns backstage. Nu pot să spun că aveam o părere bună despre Bendeac ca om. Blogul lui e la fel de penibil ca şi cel al lui Dani Oţil, în sensul că nu mi se pare normal să verşi viaţa online, pentru deliciul fanilor. Felul în care îşi povesteşte experienţele cu femei, faptul că se afişează aşa cu ele e patetic şi denotă ceva frustrări. Dar făcea o treabă mişto la "Mondenii". Sincer, nu cred că la Antena poţi face emisiuni inteligente, fără curve, fără ţipete dannegriene, fără izul patologic. Deci R.I.P. .

Puuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuui

2009-08-22T14:59:00.004+03:00

Nu ştiu de unde îşi procură KFC-urile de la noi sau din orice altă ţară înafară de SUA carnea, dar pare nasol. Te face să te gândeşti de două ori, aşa-i?

Campanie anti-babe

2009-08-21T15:39:00.003+03:00

Urăsc babele. Nu femeile bătrâne, ci babele. Cele care şi-au pus bancă în faţa blocului şi stau acolo toată ziulica să vadă cine când pleacă, cine când vine, cu ce, de unde. Babele care când vine frigul se mută dimineaţă pe casa scării, spionând în continuare banalul cotidian al vecinilor. Babele pe care cu ani în urmă le-ai văzut de la un etaj superior cum merg foarte sprinten, crezând că nu e nimeni de faţă să se prefacă şchioape. Babele care te pun să le ţii uşa la intrarea în scara de bloc, deşi nu e mare lucru să îşi ia o cartelă în buzunar, şi astfel îţi pleacă 33-ul din faţă şi trece mult timp până vine altul şi ajungi la limita când începe meciul.